Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 8310/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8310
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.2081 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal,făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă SC SA, a dezvoltat oral motivele de recurs invocate în scris, arătând că hotărârea Comisiei Paritare are putere obligatorie atât pentru societate cât și pentru salariați și nici o altă autoritate nu poate dispune în alt sens.Ea face parte din contradctul colectiv de muncă și se impune a fi respectată. Dreptul la prime a încetat prin includerea în salariul de bază. A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2081/19.02. 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune în sens material invocată de intimată.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant(ă) în contradictoriu cu intimata SC. SA
S-a dispus ca, pârâta să plătească reclamantului(ei) drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște pentru anii 2005-2007, precum și cele de pentru anii 2004-2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, indexate în raport de indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.
S-a respins completarea la acțiunea privind plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorii de pentru anul 2007.
A fost obligată intimata la plata către petent a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că,reclamantul( ) este salariatul societății.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța respins-o cu motivarea că, sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele colective sau individuale de muncă) sunt incidente prevederile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de trei ani, și nu aceleia invocată de către intimată și prevăzută la art.283 alin.1 lit. Codul muncii.
Referitor la excepția conexității instanța a respins-o, nefiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art.164 pr.civ.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:,Cu ocazia sărbătorilor de Paște si C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Pentru anii 2005, 2006 si 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996,contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă."
Art.31 din Legea nr.130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractelor colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S- reținut astfel că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește negocierile prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, se va reține că angajatorul nu a probat lipsa sau existența acestora, deși sarcina probei îi revenea potrivit art.287 din Codul muncii.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța va reține că, prin clauza art.168 alin.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SC SA, existând posibilitatea determinării ulterioare a acestuia.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul și pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurentul reclamant arată că în mod greșit instanța de fond nu a admis cererea în totalitate în sensul atât în acțiune cât și în cererea de completare a solicitat plata suplimentărilor salariale pentru C 2004, 2005, 2006 și 2007,iar pentru sărbătorilor de paști 2005,2006,2007.
Recurenta pârâtă arată că în mod greșit s-a admis acțiunea prin însușirea de către instanță a raționamentului prezentat de către reclamant "per a contrario". S-a făcut dovada atât prin setul de acte depuse, cât și prin apărările invocate că dreptul la plata primelor de Paști și C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
salariale prevăzute la art. 168 alin.1 au fost incluse în salariile bază ale salariaților începând cu 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, iar salariații au beneficiat efectiv de aceste drepturi aferente pentru sărbătorile de Paști și C fiind primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Deoarece primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu 2003negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Hotărârea Comisiei paritare la nivelul SC SA din data de 06 noiembrie 2007 are putere obligatorie atât pentru angajator, cât și pentru salariați, și reprezintă legea părților.
Dispozițiile art. 168 din CCM trebuie interpretate în sensul Comisiei paritare.
Intimatul - reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul pârâtei nu este întemeiat în ceea ce privește fondul cauzei.
Nu poate fi primită critica recurentului privind eronata admitere a acțiunii prin însușirea raționamentului per a contrario, susținut de reclamanți, deoarece potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Nu se menționează în interpretarea consemnată în Nota Comisiei Paritare faptul că dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1 s-a stins începând cu anul 2004 și nici nu putea fi făcută o astfel de mențiune, de vreme ce, la negocierile anuale ulterioare anului 2003 textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a fost menținut în cuprinsul contractului, fără modificări.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
Calea de atac formulată de către pârâtă este întemeiată sub un singur aspect, în ceea ce privește aplicarea prescripției extinctive în privința dreptului material la acțiune.
Astfel, în raport de data introducerii acțiunii 20.12.2007 se constată că în mod greșit prima instanță a acordat reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pe anul 2004. Fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani prev. de Decretul nr. 168/1957 se va constata ca fiind prescris acest capăt de cerere.
Recursul reclamantului este fondat în ceea ce privește capătul de cerere privind suplimentările salariale C 2005, 2006,2007. Pentru capătul de cerere C 2004 se constată, față de data introducerii acțiunii 27 ianuarie că aceasta este prescrisă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1.pr.civilă, se vor admite ambele recursuri se va modifica sentința în parte în sensul că se va admite acțiunea în parte și completarea la acțiune și va fi obligată pârâta la plata suplimentărilor salariale reprezentând prima de crăciun pentru anii 2005,2006,2007, constatându-se prescris capătul de cerere pentru C 2004, avându-se în vedere data introducerii acțiunii 27 ianuarie 2008.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței privind obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006, 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul și pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1426 din 4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că admite cererea având ca obiect drepturi bănești, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pe anul 2007.
Constată prescris capătul de cerere având ca obiect drepturi bănești, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pe anul 2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red. Jud. C
Ex.2//30.09.2008
Jud. fond E și L
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
