Pretentii civile. Speta. Decizia 8313/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8313
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române- O împotriva sentinței civile nr.1102 din 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurenta pârâtă Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române- Oas olicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.12.2007 pe rolul Tribunalului Mehedinți - secția contencios-administrativ și comercial, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B, Școala de a Cadrelor de Poliție de Frontieră O și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați la plata primelor de concediu pe anii 2004 - 2007 și a sporului de fidelitate pe perioada 2002 - 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A motivat că este personal civil, angajată cu contract de muncă la Școala de a Cadrelor de Poliție de Frontieră și în baza art. 47 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții astfel că personalul civil care desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele,sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
A mai arătat că, deși își desfășoară activitatea în condiții similare cu personalul militar, nu beneficiază de toate sporurile acordate acestora, ceea ce creează o gravă discriminare în ceea ce privește salarizarea celor două categorii socio - profesionale.
Referitor la prima de concediu a menționat că acordarea acesteia a fost suspendată de OUG nr.33/2001 și menținută suspendarea prin legi bugetare ulterioare, suspendare care nu echivalează cu înlăturarea dreptului acordat prin lege.
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus întâmpinare prin care s-a invocat excepția comp materiale motivând că potrivit art. 248 alin 3 din Legea 53/2003 competența aparține secției de conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece, reclamanta este angajat al Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră, instituție cu personalitate juridică.
Pe fond a susținut netemeinicia acțiunii, deoarece potrivit art.49 din Legea nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, personal civil din ministere și instituțiile centrale care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate, acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
In condițiile de față, nici cadrele militare nu beneficiază de drepturile salariale solicitate de reclamantă și ca atare, nici personalul civil nu poate beneficia de aceste sporuri.
Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române a formulat întâmpinare, invocând de asemenea lipsa calității procesuale, deoarece potrivit art.7 OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Română, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este unitatea centrală Poliției de Frontieră, cu personalitate juridică.
S-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - 2004.
Pe fond s-a susținut netemeinicia acțiunii.
La termenul din 12 martie 2008 instanța a constatat că reclamanta nu are calitatea de funcționar public ci de personal contractual și dispus transpunerea cauzei la secția conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Mehedinți.
La Tribunalul Mehedinți - secția conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată sub nr-.
S-a depus la dosar: adeverința cu sporurile de care beneficiază personalul contractual similare cu cele ale polițiștilor.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 1102 din 19.05.2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor Inspectoratul General al Poliției de Frontieră M, și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră
A obligat pârâtele Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să plătească reclamantei primele de concediu și sporul de fidelitate pentru perioada decembrie 2004 - decembrie 2007, actualizate în raport de inflație la data plății efective.
A respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta este personal angajat cu contract de muncă la pârâta Școala de a Cadrelor de Poliție de Frontieră
Drepturile salariale acordate reclamantei sunt reglementate de OUG nr.24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar.
Din adresa depusă la dosar de intimata Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, reiese că reclamantul beneficiază și de unele sporuri specifice polițiștilor conform HG nr.501/1994, mai puțin sporul de fidelitate.
Conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază și de sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă.
Cum cele două categorii socio - profesionale își desfășoară activitatea în condiții similare, salarizarea diferențiată a acestora creează o gravă discriminare, reglementată de OG nr. 137/2001.
Mai mult decât atât până la apariția OG nr.38/2003, drepturile salariale ale celor două categorii erau reglementate de Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,care prevedea acordarea acestui spor ambelor categorii.
Așa cum s-a arătat sporul de fidelitate a fost acordat după apariția OG nr.38/2003 numai polițiștilor.
Pentru a înlătura discriminarea creată se impune a se acorda sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă, pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acțiunii față de dispozițiile art.283 Codul muncii și reclamantei.
Reclamanta a solicitat acordarea acestui spor începând cu anul 2002, dar se constată că pentru perioada decembrie 2002 - decembrie 2004, dreptul la acțiune este prescris.
Referitor la acordarea primei de concediu, se constată întemeiat și acest petit al acțiunii.
Acordarea primelor de concediu a fost suspendată prin OG nr.33/2001 și menținută prin legile bugetelor anuale.
Această suspendare nu poate fi privită ca o înlăturare a dreptului conferit de lege.
A accepta că reclamantul nu beneficiază de prima de concediu, ar însemna o încălcare a prevederilor art.41 și art.53 din Constituția României și a art.1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia fiecare persoană trebuie să se bucure de respectul bunurilor sale, în sfera noțiunii de bun fiind incluse toate drepturile și interesele active.
Referitor la excepțiile invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră privind lipsa calității procesuale pasive, se constată nefondate, având în vedere subordonarea dintre pârâta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră și faptul că Inspectoratul este ordonator secundar de credite.
Nefondată este și excepția lipsei calității procesuale pasive a Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră, având în vedere că raporturile de muncă sunt între reclamant ca angajat și pârâta, ca angajator, iar plata salariului, (atât în ceea ce privește partea fixă, cât și partea variabilă a acestuia, concretizată în sporuri, prime, etc.) este o obligație a angajatorului pentru munca depusă de salariat.
Reclamantul a chemat în judecată și Ministerul Finanțelor Publice, pârât care însă nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, între reclamantă și acesta neexistând raporturi de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 18 iunie 2008 de pârâta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române - O, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Maa rătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
A mai arătat recurentul că instanța de judecată nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, faptul că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Recurentul consideră că orice corelare a prevederilor OG nr.38/2003 cu cele ale OUG nr.24/2000 este lipsită de sens, iar instanța de fond, prin hotărârea dată nu a făcut altceva decât să adauge cele două drepturi salariale actului normativ care reglementează salarizarea personalului contractual din MIRA.
Recurentul a arătat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică în ceea ce privește admiterea capătului de cerere referitor la acordarea drepturilor bănești reprezentând prima de concediu și sporul de fidelitate pentru perioada 2004 - 2007 - 2002 - 2007, întrucât persoana care a promovat acțiunea face parte din categoria personalului civil contractual al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră
A mai arătat recurentul că dispoz. OUG nr.24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv la primă de concediu pentru personalul civil din MIRA.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu se poate reține diferențierea între personalul contractual civil și funcționarii publici cu statut special.
Apreciază recurentul că, întrucât instanța de fond nu a avut bază legală pentru a dispune obligarea sa la acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate intimatului-reclamant, prin sentința recurată a încercat o motivare ambiguă și fără temei legal.
A mai arătat recurentul că instanța de fond este într-o gravă eroare când susține că personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative beneficiază de prime de concediu și spor de fidelitate, pronunțând astfel o hotărâre care încalcă flagrant legea.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru considerentele următoare:
Instanța de fond reține în mod corect că drepturile salariale ale reclamanților sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, dar greșește atunci când concluzionează că aceștia beneficiază și de unele sporuri specifice polițiștilor, mai puțin sporul de fidelitate.
Este adevărat că aceștia beneficiază de spor de dispozitiv precum și de spor pentru condiții de pericol deosebit, însă aceste sporuri nu sunt specifice polițiștilor ci cadrelor militare, fiind reglementate de legea nr. 138/1999, privind drepturile personalului din instituțiile publice de apărare națională, și potrivit art. 49 din această lege, personalul civil din aceste instituții care desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare, beneficiază de drepturile de care beneficiază și aceștia.
Instanța face însă confuzie între statutul cadrelor militare și drepturile acordate acestora conform legii mai sus amintite și statutul polițiștilor, reglementat de legea nr. 360/2002, și OG nr. 38/2003.
Aceste reglementări care au avut în vedere atribuțiile specifice polițiștilor și care îi diferențiază de cadrele militare, nu la sunt aplicabile reclamanților, care așa cum s-a arătat beneficiază de drepturile acordate cadrelor militare și reglementate de legea nr. 138/1999.
Sporul de fidelitate ca și prima de concediu, nu sunt prevăzute de actele care reglementează salarizarea și celelalte drepturi ale cadrelor militare, astfel că reclamanții nu pot beneficia de aceste drepturi.
Concluzia instanței de fond în sensul că cele două categorii socio-profesionale ar desfășura activități în condiții similare, și deci s-ar crea o discriminare între ele în cazul în care reclamanții nu ar beneficia de aceste drepturi, este una eronată și fără a avea la bază vre-o probă concretă.
De asemenea eronată este și concluzia instanței în sensul că până la apariția OG nr. 38/2003 dreptul la sporul respectiv era reglementat de legea nr. 138/1999, legea respectivă neprevăzând un asemenea spor pentru cadrele militare, ca de altfel nici dreptul la prima de concediu.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond este una netemeinică și nelegală și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă vor fi admise recursurile și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române - O împotriva sentinței civile nr.1102 din 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică sentința în parte în sensul că respinge acțiunea față de pârâtele B și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red. Jud. S
Ex.4//30.09.2008
Jud. fond F
A
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
