Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 95
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul formulat de "" I împotriva sentinței civile nr. 757 din 06.05.2009 a Tribunalului Iași, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - pentru recurenta "" I și avocat - pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen in recurs și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat - pentru recurenta "" I depune împuternicire avocațială la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Avocat - pentru intimatul depune împuternicire avocațială la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat - pentru recurenta "" I solicită admiterea recursului. Arată că recursul vizează reducerea drepturilor bănești datorate salariatului, in raport de conținutul actului adițional din data de 22.01.2008 prin care s-a diminuat de comun acord salariul intimatului.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat - pentru intimatul arată că s-a semnat un document de diminuare a salariului, dar acesta nu a fost folosit ca proba la instanța de fond. Precizează că solicită a fi înscrisa in hotărâre suma de 11.804 lei reprezentând drepturi salariale, așa cum aceasta a fost recunoscuta prin cererea de recurs, și ca angajatorul să vireze către stat toate contribuțiile aferente.
Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 2452/99/26.03.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta ", solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale aferente perioadei noiembrie 2008 - martie 2009, în sumă de 25.105 lei (5021 lei lunar),a datoriilor către fondul de șomaj și CAS, a drepturilor bănești aferente concediului de odihnă cuvenit pentru anul 2009 și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că la data de 22.01.2008 a încheiat cu pârâta un contract individual de muncă pe o durată de 3 luni, durată prelungită ulterior prin act adițional. La data de 23.02.2009 s-a emis decizia prin care i s-a acordat preaviz de 20 zile lucrătoare, urmând ca la data de 23.03.2009 să îi înceteze contractul de muncă. Mai susține reclamantul că pârâta nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 28/2009, contractul individual de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei "" pe postul de director vânzări, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul eritorial d e Muncă I sub nr. -/22.01.2008. Din cuprinsul adresei nr. 28/2009 rezultă că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 23.03.2009.
Potrivit disp. art. 154 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art. 156 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Astfel, salariul este prețul muncii prestate, exprimat în bani, iar potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, cel ce muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană. De asemenea, potrivit disp. art.163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, în speță, pârâta, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale restante cuvenite acestuia.
În consecință, instanța de fond a constatat că este întemeiat capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei noiembrie 2008 - 23 martie 2009. În ceea ce privește cuantumul acestor drepturi salariale, tribunalul a reținut că susținerile reclamantului referitoare la faptul că drepturile salariale restante sunt în sumă de 25105 lei (5021 lei lunar) sunt neîntemeiate. Astfel, din cuprinsul adresei nr. 28/2009 rezultă că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 23.03.2009, astfel că pentru această lună reclamantului nu i se cuvine un salariu de 5021 lei, ci proporțional cu perioada lucrată.
Având în vedere faptul că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 23.03.2009, precum și faptul că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada noiembrie 2008 - martie 2009, instanța constată că este neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada 23.03.2009 - 31.03.2009.
Potrivit disp.art. 139 Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, iar potrivit disp.art. 141 Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
În speță, pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada că în perioada 01.01.2009 - 23.03.2009 reclamantul ar beneficiat de concediu de odihnă. Având în vedere faptul că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 23.03.2009, instanța a constatat că este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, cuvenit pentru perioada lucrată în anul 2009.
Potrivit disp. art. 40 alin. 2 lit. f Codul muncii, angajatorul are obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii. Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța de fonda constatat că este întemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la virarea către bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.11.2008 - 23.03.2008.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, în speță nefiind făcută dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Raportat tuturor considerentelor expuse, prima instanța a obligat pârâta să achite reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 01.11.2008 - 23.03.2009 și drepturile bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent anului 2009 și să vireze către bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 01.11.2008 - 23.03.2009.
De asemenea, instanța a respins cererile reclamantului privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei ulterioare datei de 23.03.2009 și a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta L,considerând-o nelegala si netemeinica.
A invocat recurenta faptul ca instanța de fond i-a incalcat dreptul la apărare, respingând cererea de amânare a cauzei formulata de avocatul sau pentru termenul de judecata din data de 06.05.2009, deși aceasta fusese dovedita cu ordin de deplasare iar aparatorul reclamantului intimat nu s-a opus acordării unui nou termen.
In aceste condiții, susține recurenta, unitatea nu a fost in măsura sa depună la dosar înscrisuri ( actul adițional nr.-/22.01.2008) din care sa rezulte cuantumul real al drepturilor salariale datorate intimatului.
Mai arata recurenta ca recunoaște pretențiile reclamantului in limita sumei de 11.804 lei,impunându-se modificarea hotărârii tribunalului in sensul obligării sale la plata acestei sume.
In drept s-au invocat disp.art.304 pct.9 proc.civ.
Alăturat cererii de recurs s-au depus, in copie, actul adițional nr. -/22.01.2008 si statele de plata aferente perioadei noiembrie 2008-martie 2009.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, probatoriul cu înscrisuri administrat la fond si in recurs si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este fondat, insa doar pentru următoarele considerente.
Așa cum corect a reținut Tribunalul Iași, reclamantul intimat a fost salariatul "" pe postul de director vânzări, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul eritorial d e Muncă I sub nr. -/22.01.2008, pana la data de 23.03.2009.
Conform actului adițional la contractul individual de munca nr. -/22.01.2008, act semnat de ambele parți, si statelor de plata aferente perioadei noiembrie 2008-martie 2009, înscrisuri depuse in recurs cu respectarea disp.art.305 teza a 2-a proc.civ. pana la închiderea dezbaterilor, începând cu data de 1 august 2008 i s-a stabilit intimatului un salariu de baza brut lunar de 3564 lei.
Ca atare,Curtea, având in vedere faptul ca prin cererea de chemare in judecata s-au solicitat drepturile bănești intr-un cuantum cert precum si împrejurarea ca nu s-a făcut dovada achitării către reclamanta recurenta "" a drepturilor restante, aceasta din urma recunoscând insa suma de 11.804 lei prin cerea de recurs,in baza disp.art.312 proc.civ.va admite recursul, va modifica in parte sentința primei instanțe si va obliga societatea la plata sumei anterior menționate cu titlu de drepturi salariale pentru perioada 1 noiembrie 2008- 23 martie 2009.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Văzând si ca recurenta nu solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.757 din 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 11.804 lei reprezentând drepturile salariale aferente perioadei 01.11.1008-23.03.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
09.02.2010- 2 ex.-
Tribunalul Iași: ;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
