Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 97/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN FP. și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL D LÂMGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE. împotriva sentinței civile nr. 1045/02.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Prin DGFP B și Ministerul Public - parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, a intimatei reclamante -, precum și a intimaților pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel,Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursului, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1045/2007 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă exceptia prescriptiei dreptului material la actiune,invocata de paratul Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie.
A fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor,invocata de mandatara acestuia,DGFP B,ca fiind fara obiect.
A fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul R,prin Ministerul Economiei si Finantelor,invocata din oficiu.
A fost admisă in parte actiunea formulata de reclamanta,cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe langa Tribunalul pentru Minori si Familie B,situat in mun.B,str.- nr.45,jud.B,in contradictoriu cu paratii Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie,cu sediul in B,-,sector 5, Parchetul de pe langa Curtea de Apel B, cu sediul in mun. B,-,jud.B,Parchetul de pe langa Tribunalul B,cu sediul in mun. B,-,jud.B si Statul R,prin Ministerul Economiei si Finantelor,cu sediul in B,str.- nr.17,sector 5.
Au fost obligați pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie,Parchetul de pe langa Curtea de Apel B si Parchetul de pe langa Tribunalul B sa plateasca in solidar reclamantei suma de 18.053 RON,reprezentand sporul de vechime cuvenit acesteia pe perioada 06.07.2003-01.10.2005,cuantum ce va fi actualizat cu aplicarea dobanzii legale si a indicelui de inflatie la data platii efective.
Au fost obligați paratii Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie,Parchetul de pe langa Curtea de Apel B si Parchetul de pe langa Tribunalul B sa efectueze cuvenitele mentiuni in carnetul de munca al reclamantei.
A fost respinsă actiunea formulata de reclamanta impotriva paratului Statul R,prin Ministerul Economiei si Finantelor,ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A fost admisă cererea de chemare in garantie formulata de paratul Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie impotriva paratului-chemat in garantie Ministerul Economiei si Finantelor,si in consecinta:
A fost obligat paratul-chemat in garantie Ministerul Economiei si Finantelor sa aloce fondurile de bani necesare achitarii drepturilor banesti actualizate,mentionate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele Caracterizate în mod indubitabil printr-o valoare economică, acestea constituie adevărate bunuri în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii ( pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamantelor se bazează pe un serviciu deja prestat,ele constituind bunuri în sensul practicii,așa cum rezultă si din Hot. Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
Proprietatea asupra acestor bunuri conferă dreptul reclamantelor de a nu fi lipsite de ele în mod nejustificat,din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
A reține că în speță a intervenit prescripția dreptului,așa cum se susține,echivalează cu nesocotirea prevederilor constituționale și cele ale reglementărilor internaționale asumate de țara noastră și care determină inaplicabilitatea prevederilor art.1 și 3 din 167/1958 și art. 283 al. 2 din 53 /2003- Codul Muncii.
de aceste considerente,instanta va respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Exceptia lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin întâmpinare,va fi respinsa ca lipsita de obiect,deoarece aceasta institutie nu a fost chemata in judecata,in nume personal,in prezenta actiune.
Parat este in cauza Statul R,prin reprezentantul sau legal-Ministerul Economiei și Finanțelor.
Exceptia lipsei calității procesuale pasive a paratului Statul R,prin Ministerul Economiei și Finanțelor,invocata din oficiu,va fi admisa,avand in vedere urmatoarele:
Reclamanta a chemat in judecata,in calitate de parat,pe Statul R care,in toate litigiile deduse judecatii,este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice.
In prezenta cauza insa,Statul R nu are calitate procesuala pasiva,intre acesta si reclamanta neexistand raporturi de munca.
Statul R nu are atributii in angajarea si salarizarea reclamantei.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanta a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul B si Parchetul de pe langa Tribunalul pentru Minori si Familie B,in perioada 06.07.2003-01.10.2005,data la care aceasta s-a pensionat.(filele 20-22)
Potrivit art. 33 din Legea 50/1996 republicată,privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat pe tranșe de vechime în muncă.
Acest text legal s-a aplicat atât magistraților cât și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor până la intrarea în vigoare a OG 83/2000, act normativ ce a completat și modificat Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Potrivit art.1 pct.32 din OG 83/2000, la art.33 din Legea 50/1996 a fost introdus aliniatul 3, cu următorul conținut:, prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
Începând cu 1 ianuarie 2003,drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite de OUG 177/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act normativ care nu a mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă pentru această categorie profesională. În prezent actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților este OUG 27/2006.
Trebuie precizat faptul că, în analizarea tratamentului diferențiat cu privire la neacordarea sporului de vechime magistraților, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat prin Hotărârea 170/2006,după ce a analizat comparativ situația personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și situația magistraților, având în vedere că legiuitorul prin legea 50/1996 i-a așezat într-o situație comparabilă în ceea ce privește drepturile salariale.
Având în vedere că în prezent salarizarea magistraților se realizează potrivit OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, categoriile profesionale aflate într-o situație comparabilă cu cea a magistraților sunt cele prevăzute de art.1 alin 1 din OUG 27/2006.Se reține că,prin modificarea sistemului de salarizare al magistraților, sistem ce nu mai este compatibil cu acela al demnitarilor publici aleși sau numiți, neacordarea sporului de vechime magistraților constituie un tratament diferențiat, tratament instituit prin 0G 83/2000, ținând cont de faptul că există o diferențiere clară între sporul de vechime în muncă( acordat tuturor angajaților) și sporul de stabilitate în magistratură,iar tratamentul diferențiat se reflectă în special asupra persoanelor care au desfășurat activități în alte domenii decât cele pentru care le este recunoscută vechimea în magistratură, potrivit OUG 27/2006.
De altfel, Înalta Curte de Casație și justiție și Casație s-a pronunțat prin decizia XXXVI, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul recunoașterii drepturilor solicitate de reclamantă.
În consecință, reclamanta a fost prejudiciat cu sumele reprezentând sporul de vechime începând cu data de 06.07.2003 și până în data de 01.10.2005( data iesirii sale la pensie).
Astfel cum rezută din calculul efectuat de serviciul de contabilitate al paratului Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, prejudiciul suferit de reclamanta se ridică la suma de 18053 lei, reprezentand contravaloarea sporului de vechime neactualizat,incepand cu data de 06.07.2003 și până în data de 01.10.2005.(fila 286)
În aceste condiții, instanța va admite in parte acțiunea,în sensul obligării primilor 3 pârâți să plătească in solidar reclamantei suma de 18053 lei, reprezentând sporul de vechime cuvenit acesteia pe perioada 06.07.2003- 01.10.2005, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflatie si dobanzii legale la data platii efective.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație si dobanzii legale va fi acordata de catre instanța,avand in vedere prevederile art.1082 si art.1073 civ.deoarece prin neplata diferentelor de drepturi de natura salariala,s-a creat reclamantei un prejudiciu constand diferenta de valoare ca urmare a inflatiei,precum si in lipsa de folosinta a banilor.
Având în vedere că instanta va admite petitul 1 din acțiune,în temeiul art.1din Decretul nr.92/1976,instanța va obliga pe pârâti să efectueze cuvenitele mentiuni în carnetul de muncă ale reclamantei.
Deoarece instanta va admite exceptia lipsei calității procesuale pasive a paratului Statul R,prin Ministerul Economiei și Finanțelor,invocata din oficiu,urmeaza sa respinga actiunea formulata de reclamanta impotriva acestui paratul,ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Cu privire la cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, instanța constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, sentința este criticată pentru modul cum a fost soluționată de către instanța de fond, excepția lipsei calității procesual pasive a acestei părți. Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public nu există nici o obligație de garanție, iar faptul că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantei, nu îi conferă acestuia nici o garanție egală din partea recurentului. Se mai arată că doctrina a statuat că cererea de chemare în judecată nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale și nici în litigiile de muncă pe același considerent că raporturile de muncă există între instituția angajatoare și reclamanți.
În ceea ce privește fondul cauzei, acțiunea reclamantei nu este întemeiată și nu trebuia admisă. Potrivit legii 500/2002 privind finanțele publice nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, sentința este criticată pentru faptul că au fost admise pretenții ale reclamantei, care erau prescrise. Sentința mai este criticată și pentru faptul că sumele de bani acordate au fost reactualizate cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că potrivit disp. art. 14 alin 2 din legea 500/2002 privind finanțele publice "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
În consecință față de dispoziția instanței, privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse, cu aplicarea dobânzii legale și actualizate cu indicele de inflație, apreciem că aceste obligații nu sunt întemeiate și nu se justifică.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că este întemeiat în parte numai recursul declarat de recurentul Ministerul Public, urmând a fi admis, iar recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respins, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat acțiune privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime, începând cu data de 6.07.2003 și până în data de 1.10.2005. Acțiunea reclamantei a fost introdusă în data de 6.09.2007, iar termenul general de prescripție reglementat de disp. art. 1 și 3 din decretul 167/1958, a fost depășit pentru intervalul cuprins între data introducerii acțiunii și data de 5.09.2004. Prin urmare lipsa de diligență a reclamantei în valorificarea drepturilor bănești ce fac obiectul prezentului litigiu sunt supuse regulilor generale de prescripție, motiv pentru care, acțiunea reclamantei pentru perioada susmenționată urmează să fie respinsă.
În ceea ce privește criticile din recurs legate de reactualizarea sumelor de bani cu coeficientul de inflație, și plata dobânzii legale, acestea nu sunt fondate și în consecință vor fi respinse.
Aplicarea coeficientului de inflație la sumele de bani datorate, reprezintă de fapt executarea întocmai a obligației, prin readucerea sumelor de bani la valoarea inițială, astfel ca reclamanta să nu înregistreze nici un prejudiciu. În ceea ce privește plata dobânzii legale, reprezintă acordarea de daune interese, în temeiul disp. art. 1088 din codul civil.
În ceea ce privește criticile din ambele recursuri, care vizează fondul cauzei, și temeinicia pretențiilor reclamantei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, și în consecință vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în ședința din 7 mai 2007, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că disp. art. 33 din legea 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct 32 din OG 83/2000, și art. 50 din OUG 177/2002 și art. 6 alin 1 din OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere că disp. art. 329 alin. 3 teza finală, din Cod procedură civilă stabilesc în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, instanța urmează să țină cont de această soluție, și să aprecieze că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, fiind în mod corect admise pentru perioada neprescrisă.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B instanța de fond a reținut în mod corect faptul că această parte are în atribuții pregătirea proiectelor de buget anuale, precum și legile de rectificare bugetară în baza disp. legii 500/2002, astfel că în speța de față îi revine obligația de a pune la dispoziție celorlalte pârâte, fondurile necesare asigurării plăților solicitate de reclamantă. Prin urmare recurentul are calitate procesuală pasive iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că este fondat numai în parte recursul declarat de recurentul Ministerul Public, urmând a fi admis în parte, iar recursul declarat de Ministerul economiei și Finanțelor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 1045/2.11.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru pretențiile aferente perioadei 6.07.2003 - 5.09.2004 și respinge acțiunea reclamantei pentru această perioadă.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, împotriva sentinței civile nr. 1045/M/2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 30 Ianuarie 2008
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
-
Opinie separată
În sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 6.07.2003 - 5.09.2004.
Respinge recursurile
Judecător
-
Opinia separată
Contrar considerentelor ce alcătuiesc opinia majoritară, consider că excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 6.07.2003 - 5.09.2004 trebuie respinsă și pe cale de consecință, recursurile pârâților sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI din 7.05.2007, ICCJ în soluționarea recursului in interesul legii a dezlegat problemele de drept privitoare la acordarea sporului de vechime pentru magistrați, stabilind că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin.1 din OUG160/2000 se interpretează, în sensul că:
" judecătorii, procurorii, ceilalți magistrați,[] beneficiau si de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
La data formulării cererii inițiale, pronunțase decizia de recurs în interesul legii, însă considerentele acesteia nu erau cunoscute, fiind motivată mai târziu.
. fundamentez argumentele respingerii prescripției pe considerentele de fapt și de drept expuse de în decizia de recurs în interesul legii mai sus expuse, obligatorii pentru instanță, prin care se recunoaște aplicarea sporului de vechime pentru magistrați,cu caracter permanent, pe toată perioada de după intrarea în vigoare a OG83/2000 și până la data intrării în vigoare a legii 45/2007.
Tocmai de aceea consider că dreptul material la acțiune pentru pretențiile din prezenta cerere nu este prescris pentru perioada menționată.
În considerentele acestei decizii de recurs în interesul legii se lămurește existenta continuă a dreptului la sporul de vechime, până în momentul în care legiuitorul l-a prevăzut expres prin legea 45/2007, pornindu-se de la concluzia ca OG83/2000, care înlătura aplicarea pentru magistrați a dispozițiilor din legea 50/1996 cu privire la sporul de vechime, și nici actele normative ulterioare, respectiv legea 334/6.07.2001, OUG177/2002, OUG160/2000, nu abrogau expres prevederea acordării acestui spor, el continuând să existe.(pag. 5,fraza finală).
Așadar, se recunoaște implicit o suspendare a aplicării acestui drept de la data intrării în vigoare a OUG83/2000 si până la data intrării în vigoare a legii 45/2007, acest raționament fiind întărit și de mențiunea din considerentele deciziei-pag.6-" "interpretarea sistematică a art. 31 (33) din legea 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați ".
În consecință, dreptul material la acțiune pentru pretențiile constând în spor de vechime pentru toata perioada mai sus expusă, s-a născut odată cu intrarea în vigoare a legii 45/2007, prin această lege intervenind încetarea suspendării aplicării acestui drept, iar cursul prescripției este oprit pe toată durata suspendării aplicării dreptului, astfel că și dreptul la acțiune al reclamantei a fost suspendat, valorificarea dreptului putându-se realiza numai după încetarea suspendării.
Sunt incidente în aceste condiții dispozițiile art.15 alin.1 din decretul 167/1958, potrivit cărora, " după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare".
Judecător,
-
Red NG/ 7.02.2008
Red op.s-AP/7.02.2008
Dact AG /11.02.2008/ 3 ex
Jud fond / /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
