Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 972/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.972 /2008 -

Ședința publică 10 iunie 2008

PREȘEDINTE: R - - judecător

- - - judecător

- - - judecător

- - - grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M cu sediul în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII cu sediul în localitatea, P-ța. -, nr.31, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.578/D din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.578/D din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, cu sediul în S M-, în reprezentarea membrilor de sindicat, G, EAN, A, cu domiciliul ales în S M,-, împotriva pârâtei ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, cu sediul în,-.

Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator". Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că "tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.

Analiz ând aceste dispoziții legale s-a reținut că angajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acorda alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. Mai mult, unitățile din sectorul bugetar - categorie din care fac parte și pârâții - pot acorda această alocație numai în limita bugetului de stat.

Analizând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanții solicită sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă neacordate se poate constata că pretențiile acestora sunt neîntemeiate.

Astfel art. 40 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004: dispune ă "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare. nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație". Aceste dispoziții au fost preluate identic în Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005 art. 24.

Este adev ărat că prin Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă s-a constatat că această formă de protecție socială este, prin lege, facultativă pentru angajator, nu este garantată prin Constituție, nefiind astfel un drept constituțional, fundamental, ci doar o vocație.

Art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală, a cărui încălcare au invocat-o reclamanții, dispune că "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite de lege", în consecință, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora. De altfel, instanța nici nu este în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichete de masă se încalcă dispozițiile constituționale întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual, reclamanții ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționări acestei excepții de către Curtea Constituțională.

De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XIV/18.02.2008 dată în interesul legii, statuează din dispozițiile art.1 alin.1 din Lg.nr.142/1998 se interpretează în sensul că aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. Or, în cauză, nu s-au adus astfel de dovezi.

Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs reclamanții, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar S M, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost ea formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece, acțiunea formulată de către reclamanți poate fi admisă atâta timp cât legea specială care reglementează acordarea tichetelor de masă dă posibilitatea acestor sume de către angajator.

De asemenea se mai reține că, Legea nr.486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007m, nu mai statuează în mod concret faptul că nu se poate aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, ceea ce înseamnă că existau sume cu această destinație, lucru dovedit prin acordarea acestor tichete de către alte unități bugetare.

Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare la dosar și nici nu s-a prezentat în instanță.

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 coroborat cu art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa apreciat ca nefundat recursul civil de față, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din legea nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă și suportată integral pe costuri de angajator. Art. 1 alin. (2) din același act normativ dispune că tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, de bugetele locale pentru unitățile din sectorul bugetar.

Art. 1 din Legea nr.193/2006, prevede că, "societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă".

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă caracterul opțional al acordării alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, acordare ce este supusă totodată îndeplinirii condiției înscrierii în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, precum și caracterul opțional al acordării tichetelor cadou.

Așadar, în mod corect a apreciat instanța de fond, că acordarea tichetelor de masă este facultativă pentru angajator, nefiind vorba de un drept constituțional, fundamental, ci doar de o vocație.

În acest s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XIV/18 februarie 2008, dată în interesul legii, respectiv că, dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea 142/1998 se interpretează în sensul că, aceste beneficii, nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă, ceea ce în speță nu s-a dovedit.

Pe de altă parte, dreptul reclamanților la acordarea tichetelor de masă nu poate fi calificat ca o "speranță legitimă", apărată de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece nu are o bază suficientă în dreptul intern.

Față de aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M cu sediul în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII cu sediul în localitatea, P-ța. -, nr.31, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.578 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

R - - - - - - -

Red.dec.- /07.07.2008

Jud.fond. -

Dact./08.07.2008

Ex.2

Președinte:Roman Florica
Judecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Cigan Dana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 972/2008. Curtea de Apel Oradea