Pretentii civile. Speta. Decizia 1037/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6106/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1037R
Ședința publică din data de 26.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - GRUP, împotriva încheierii de ședință din data de 28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești - recurs împotriva încheierii de ședință din data de 28.09.2009".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta a depus la data de 25.02.2010, prin serviciul registratură al acestei secții, cerere prin care solicită soluționarea cauzei conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28.90.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă, în dosarul nr-, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art.286, art.287 și art.288 din Codul muncii, a prevederilor art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999, și a art.164 pr.civ.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că natura juridică a cauzei este de dreptul muncii, iar dispozițiile art.286, art.287 și art.288 din Codul muncii, a prevederilor art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999, cuprind reguli speciale de judecare a conflictelor de muncă.
Dispozițiile art. 164 din Codul d e procedură civilă privind conexitatea sunt tratate în titlul III din Codul d e procedură civilă privind procedura de judecată înaintea primei instanțe.
Verificând, conform art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, republicată, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în art.1, 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța a constatat neîndeplinirea condiției care impune ca, de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Astfel.dreptul dedus judecății în prezenta cauză nu este guvernat nici de dispozițiile art.286, art.287, art.288 Codul muncii și nici de dispozițiile art.74, art.75 și art.77 din Legea 168/1999 întrucât acestea vizează procedura de soluționare a litigiilor de muncă pentru care legiuitorul a instituit un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.
Ori, prin instituirea acestor reguli de procedură speciale nu se încalcă dispoziții constituționale și nici nu lezează garanțiile procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil și într-un termen echitabil, în interesul legitim al fiecăreia dintre părți.
Mai mult chiar, prin reglementarea unor reguli speciale în soluționarea conflictelor de muncă se dă satisfacție principiului celerității în activitatea de judecată și are menirea de a determina justițiabilii în special angajatorii să acționeze cu diligentă și bună credință, să nu tergiverseze soluționarea cauzei.
Pe de altă parte, în prezenta cauză instanța a administrat toate probele propuse de pârâtă, procedura de citare cu aceasta a fost îndeplinită cu o lună înaintea primului termen de judecată, iar termenele de judecată acordate au fost suficient de lungi astfel ca pârâta să aibă posibilitatea să exercite în mod efectiv dreptul la apărare.
În acest context.pârâta nu are interes de a invoca excepția de neconstituționalitate a unora dintre dispozițiile legale criticate,așa încât se apreciază că scopul urmărit de aceasta nu este cel de a obține verificarea de către Curtea Constituțională a conformității textelor cu legea fundamentală ci numai efectul stabilit de lege,ca efect al invocării excepției, și anume.suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.
Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă pe considerentul că acestea stabilesc facultatea și nu obligația instanței de a lua măsura conexării cauzelor s-a constatat că prin posibilitatea conferită instanței de a aprecia asupra oportunității acestei măsuri, care se dispune doar în interesul unei mai bune judecăți a cauzelor, se evită de fapt prelungirea artificială și nejustificată a procesului și se asigură părților exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.
De asemenea.prin acordarea posibilității judecătorului de a cenzura în fiecare caz utilitatea conexării nu se antamează astfel fondul cauzei.
Susținerile potrivit cărora prevederile criticate ar fi contrare dispozițiilor art.6, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu pot fi primite, dimpotrivă prin dispozițiile specială prevăzute de lege pentru soluționarea conflictelor de muncă se urmărește tocmai soluționarea acestor cauze într-un termen rezonabil și în interesul fiecăreia dintre părți.
Împrejurarea că instanțe de același grad asupra aceleiași chestiuni au pronunțat hotărâri diferite nu aduce atingerea vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
În raport de cele expuse și examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată, din perspectiva dispozițiilor art.2 al.3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit căruia "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției",și din perspectiva dispozițiilor art.126 și art.124 pct.3 din Constituția României, instanța constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Ca atare în raport de dispozițiile art.29 al. 6 din Legea nr.47/1992, republicată, se va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.286, art.287 și art.288 din Codul muncii, a art.74,art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999 și a art.164 Cod procedură civilă, invocată de pârâta SC SA
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta SC SA - membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a respins greșit cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în art.286, art.287 și art.288 din Codul muncii, a prevederilor art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999, și a art.164 pr.civ, depășindu-și atribuțiile deoarece în situația inadmisibilității excepției invocate instanța trebuie să respingă printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, din dispozițiile art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, rezultând că motivarea trebuie să privească rațiunile prevăzute de alin.1, 2 sau 3 ale art.29 din Legea nr.47/1992 și nu rezolvarea excepției, acest atribut fiind rezervat exclusiv Curții Constituționale.
Recurenta a enunțat prevederile art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și a susținut că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, întrucât a fost invocată în fața unei instanțe judecătorești, are ca obiect prevederi legale cuprinse în lege, ce au legătura cu soluționarea cauzei și care nu au fost declarate neconstituționale anterior.
În motivarea excepției, recurenta a reiterat dispozițiile în art.286, art.287 și art.288 din Codul muncii, a prevederilor art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999 și art.164 pr.civ.
S-a mai susținut și faptul că că excepția de neconstituționalitate invocată îndeplinește condițiile Legii nr.47/1992 pentru a fi invocată, respectiv a fost susținută în fața instanței judecătorești, privește dispoziții legale cuprinse în legi, în vigoare, se referă la norme legale ce nu au mai fost anterior declarate constituționale și au legătură cu soluționarea cauzei.
S-a mai susținut că dispozițiile ce au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate sunt contrare art.21 alin.1-3, art.24 și 53 alin.1 din Constituția României, acestea trebuind raportate și la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și a Protocolului.
S-a adăugat că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că acestea trebuie să fie coerente (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Unedic Franței, 20153/04,18 decembrie 2008), să evite paralelismul legislativ (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Katz România, no. 29739/03), să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate practică uniformă în sensul de a evita o jurisprudența neuniformă (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Santos Pinto vs. Portugalia, 39005/04, 20 mai 2008).
În consecință, recurenta a susținut că, astfel cum s-a reținut prin Decizia nr.737/2008, de către Curtea Constituțională legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă ținând de natura și de exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționării să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate, în aceste condiții textele contestate apărând ca fiind de un formalism excesiv inacceptabil de rigid de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat cât și pentru angajator și să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului care este pus într-o situație de dezechilibru față de reclamant, restrângerea unor drepturi sau libertăți se poate dispune doar în condiții restrictive prevăzute de Constituție și Convenția Europeană a drepturilor Omului existând diferențe de regim juridic între conflictele de interese și cele de drepturi și incoerență legislativă în consacrarea rolului sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi ca premize ale neconstituționalității, excepția de neconstituționalitatea constituind remediu efectiv de soluționare a acestor situații.
În susținerea recursului s-au depus, în copie, înscrisuri prin care recurenta dorea să facă dovada includerii în salariul de bază a drepturilor pretinse de către reclamanți.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor de recurs formulate de către recurentă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.47/19992 republicată, Curtea Constituțională nu are abilitatea de a se pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci numai asupra înțelesului său, contrar Constituției aspect corect sesizat de către instanța de fond.
Natura juridică a acestui litigiu este de dreptul muncii, iar dispozițiile contestate de către recurent cuprind reguli speciale de judecare a conflictelor de muncă, iar cât privește dispozițiile art.164 din pr.civ. acestea vizează procedura de judecată înaintea primei instanțe.
Însă, de dispozițiile legale criticate nu depinde soluționarea cauzei, instituirea unor reguli de procedură speciale neîncălcând nici dispoziții constituționale și nici nu lezează garanțiile procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil și într-un termen rezonabil în interesul legitim al părților.
Se are în vedere și faptul că referitor la excepțiile de neconstituționalitate invocate, acestea au făcut obiectul unor sesizării soluționate de către Curtea Constituțională sens în care se pot aminti Deciziile 1015/7.07.2009, nr.1507/12.11.2009 și nr.1404/03.11.2009, Curtea hotărând în sensul respingerii acestora.
În considerentele deciziilor mai sus amintite s-au reținut următoarele:
Prevederile respective sunt norme care stabilesc o procedura speciala, derogatorie, privind termenele de judecata si modalitatea administrării probelor in cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de munca. Modalitatea in care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut in vedere instituirea unei proceduri simple si urgente, adaptata raporturilor de munca si exercitării dreptului la munca. Regulile de procedura prevăzute de aceste dispoziții se aplica in mod echitabil atât angajatorilor, cat si angajaților, fără a fi favorizata o categorie sau alta.
S-a mai reținut și faptul că art.287 din Cod reprezintă "norme de procedura care, potrivit art.126 alin.2 din Constituție, se stabilesc prin lege", precum si ca "salariatul si angajatorul sunt doua părți ale conflictului de munca, situate pe poziții opuse si cu interese contrare, situația lor diferita justificând, in anumite privințe, si tratamentul juridic diferențiat. Angajatorul este cel care deține documentele si toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului si pentru stabilirea drepturilor si obligațiilor părților raportului juridic de munca, fiind necesara si fireasca obligația acestuia de a prezenta aceste probe".
Totodată, prin Decizia nr. 350 din 28 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 26 august 2005, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 288 teza a doua din Codul muncii, a reținut ca aceste dispoziții legale "sunt menite sa asigure soluționarea cu celeritate a conflictelor de munca, in primul rând, in interesul salariatului, al apărării raporturilor de munca si al exercitării dreptului la munca".
În ceea ce privește dispozițiile art.164 din Codul d e procedura civila, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate, ele reglementând norme de procedura a căror interpretare si aplicare revin instanțelor de judecata
Pentru aceleași considerente s-a reținut si conformitatea cu normele constituționale invocate a prevederilor art.74, art.75 si art.77 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de munca.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - Membru Grup, împotriva încheierii de ședință din data de 28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
24.03.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Opriș Daniela Elena
