Pretentii civile. Speta. Decizia 1091/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1091
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3753 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta SC Media SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă reclamanta recurentă personal și reprezentată de mandatar și pentru pârâta intimată se prezintă avocat C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reprezentanții părților depun la dosar înștiințare, factură reprezentând cheltuieli cu onorariu de avocat, respectiv notificare.
Nemaifiind alte probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris și susținut oral.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform facturii depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată că prin sentința civilă nr. 3753/20.11.2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului SC MEDIA SRL
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta este angajata pârâtei în baza unui contract individual de muncă încheiat la data de 04.05.2005, iar în această perioadă a primit în plasament familial, în vederea adopției pe minorii născută la 02.01. 2007 și născut la 12.12.1997.
În temeiul art. 121 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 raportat la art. 9 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 s-a apreciat neîntemeiată cererea privind plata indemnizației pentru creșterea copilului a stimulentului și a alocației de stat întrucât reclamanta nu a urmat demersul prevăzut de lege iar drepturile salariale aferente luni iulie 2008 și în continuare au fost respinse cu motivarea că reclamanta nu a solicitat astfel de drepturi la Primăria
Acordarea daunelor morale în sumă de 10.000 euro a fost respinsă considerând că pârâta nu a creat nici un fapt generator de prejudiciu raportat la atitudinea pasivă a reclamantei și la împrejurarea că nu a întreprins demersurile legale prevăzute de art. 8 și 9 din OUG nr. 148/2005.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8, și 9 Cod procedură civilă se arată că hotărârea este lipsită de temei legal întrucât toată documentația prevăzută de dispozițiile legale invocate de instanță a fost anexată cererii și refuzată de către pârâtă, ajungându-se la emiterea prin executor judecătoresc a notificării și sesizarea și ITM
Recurenta arată că în momentul în care a solicitat întreruperea activității pentru creșterea minorei, aflată în plasament familial, la data de 24.06.2008 a primit preavizul în vederea concedierii, după intervenția ITM
În concluzie, se arată că atitudinea pârâtei i-au creat mari prejudicii morale constând în trăiri afective de nesiguranță a zilei de mâine în contextul unei imense responsabilități morale pentru creșterea celor doi minori.
Prin întâmpinare intimata s-a opus admiterii recursului arătând că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale în materie iar cele pretinse de către reclamantă nu au nici un temei legal.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale invocate și față de înscrisurile depuse, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 121 din Legea nr. 19/2000 referitoare la plata indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, care se acordă la cerere au fost corect aplicate cu ocazia judecății în fond când instanța a stabilit că reclamanta nu a urmat calea legală în acordarea acestei indemnizații care face obiectul acțiunii sub formularea "drepturile bănești cuvenite".
De asemenea, dispozițiile cuprinse în Secțiunea D cap. VI punct 28 din Normele de aplicare a Legii nr.19/2000 au fost corect aplicate de instanță în ceea ce privește formalitățile legale pentru întreruperea activității și începerea concediului pentru creșterea și educarea minorului până la 2 ani, formalități care au fost îndeplinite de către angajator - pârâtă prin aprobarea cererii depusă de către salariată - reclamantă abia la data de 14.08.2008 însă s-a constatat că aceste dispoziții legale nu au fost respectate de către reclamantă.
Culpa în nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la aprobarea cererii de întrerupere a activități care de fapt reprezintă o suspendare a contractului individual de muncă în înțelesul dispozițiilor art. 51 lit. a Codul muncii nu aparține angajatorului astfel că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a acestuia conform celor solicitate de către reclamantă.
Drepturile salariale pe care le solicită reclamanta se referă la perioada anterioară depunerii cererii pentru întreruperea activității, perioadă în care nu a făcut dovada că s-a prezentat la muncă și a prestat o activitate la care era obligată prin contractul individual de muncă astfel că nu pot fi acordate cum temeinic a reținut instanța de fond. Daunele morale nu i se cuvin reclamantei întrucât angajatorul în speță nu a săvârșit nicio faptă culpabilă vis a vis de raportul contractual de muncă pe care l-a avut cu reclamanta.
În aceeași ordine de idei angajatorul nu are nicio culpă în neîncasarea de către reclamantă a indemnizației pentru creșterea copilului întrucât demersurile legale, menționate mai sus nu au fost întreprinse de către reclamantă, iar angajatorul nu este abilitat în drept să efectueze o astfel de plată.
În considerarea celor de mai sus potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul iar în baza art. 274 Cod procedură civilă o va obliga pe recurentă să-i plătească intimatei suma de 2.114 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3753 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta SC Media SRL.
Obligă recurenta să-i plătească intimatei suma de 2.114 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red../ 10.07.2009
Tehnored. /2 ex/ 10.07.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Florin Dogaru
