Pretentii civile. Speta. Decizia 1119/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1119
Ședința publică din data de 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,- - 8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.565 din data de 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în comuna sat de M, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâta SC SA reprezentată de avocat din Baroul București, conform contractului de asistență juridică nr. - din 13 iunie 2008, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar un set de înscrisuri în copie, în dublu exemplar, respectiv: Anexa nr. 1 bis la Actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008 înregistrat la. B sub nr. 8080/23.05.2000, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarele nr-, -, -, deciziile nr. 246, 247 și 249 din 15 aprilie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, după care având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA - Membru Grup, solicită instanței ca prin hotărârea pe care va pronunța să admită recursul, să modifice în tot hotărârea recurată și să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, avându-se în vedere motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 565 din data de 9 aprilie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale constând în prima de Paști și prima de în sumă de 2782,92 RON pe perioada lucrată, actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de salariat al unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova, prin sentința sus-menționată, a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamant a primelor de C și de Paști pe perioada 2004-2005 calculate la valoarea salariului de bază mediu pe unitate potrivit perioadei lucrate de reclamant, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei, perioadă în care potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantului, criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres stabilit ca echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a învederat recurenta, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta SC SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,- - 8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.565 din data de 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în comuna sat de M, jud. D, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.CP/SȘ
3 ex./17.06.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
