Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1117/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR - ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1117
Ședința publică din data de 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 397 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, ]n contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în P,- A,.3,.11, județ P, G, G, escu, C, G, -, G, -, -, prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 16 iunie 2008 și intimații reclamanți, G, G, escu, C, G, -, G, -, -, reprezentați de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 13 iunie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat depune la dosar pentru intimații reclamanți întâmpinare la motivele de recurs, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având la rândul său cuvântul arată că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de intimații reclamanți și întrucât nu mai are cereri de formulat, solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului, solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Or,dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum rezultă din conținutul art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 - 2004.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului formulat de pârâtă SC SA ca nefondat, avându-se în vedere considerentele din întâmpinarea depusă la dosar pentru acest termen de judecată. Cu cheltuieli de judecată.
URTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. -, reclamanții, G, G, escu, C, G, -, G, -, -, au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de câte 5630 lei pentru fiecare reclamant reprezentând prime Paște pe anii 2005-2006 și C pe anii 2004-2005, actualizarea acesteia în funcție de rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au avut calitatea de salariați ai unității-pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.397 din 5.02.2008 a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata către fiecare reclamant a sumei brute de câte 5630 lei, corespunzătoare sărbătorilor de Paște 2005-2006 și C 2004-2005, sumă ce va fi actualizată în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
De asemenea, pârâta a fost obligată la câte 200 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai unității pârâte, iar în perioada indicată de aceștia, potrivit art.168 din, aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 alin. 1lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, din partea recurentei o serie de înscrisuri.
Examinând soluția, prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va reduce sumele la care pârâta a fost obligată față de fiecare dintre reclamanți la câte 3623 lei brut reprezentând prime C 2004-2005 și Paște 2005 - 2006, ce se vor reactualiza în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, cuantumul acestor sume rezultând din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosar în recurs de către recurentă, cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2004-2007, corespunzând 799 lei pentru Prima de C 2004, 850 lei pentru prima de Paște 2005, 927 lei pentru prima de C 2005 și 1047 lei pentru prima de Paște 2006.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 397 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în P,- A,.3,.11, județ P, G, G, escu, C, G, -, G, -, -, prin reprezentant legal și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele la care pârâta fost obligată față de fiecare reclamant la câte 3623 lei brut reprezentând prime 2004 - 2005 și Paște 2005 - 2006, ce se vor reactualiza în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/
3 ex./01.07.2008
Trib.P nr.-
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
