Pretentii civile. Speta. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 114/2008
Ședința publică de la data 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
**********************************************
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamanții:, ,., recurent, împotriva sentinței civile nr.1430 din 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit atât recurenții- reclamanți, cât și intimații - reclamanți:, A, PP., și intimații- pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat în cauză, sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, trecând la deliberare.
- deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1430 din 09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și alții, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea adresata acestei instanțe si înregistrata sub nr.2919/110/28.03.2007 reclamanții au chemat în judecata pe pârâții Ministerul Justiției, B, Tribunalul Bacău, Economiei si Finanțelor si D solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați primii 3 pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut conform prevederilor art.19 pct.3 din Lg.nr.50/1996, republicată, pe perioada 1.03.2004-1.03.2007 actualizată, în raport cu rata inflației la data plății efective și în continuare, să fie obligat să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a hotărârii sumele datorate de cei trei pârâți iar B să fie obligată să efectueze în carnetele de muncă mențiunile corespunzătoare drepturilor bănești stabilite prin hotărâre.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcții de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL BACĂU și că în rândurile acestora s-a constatat o stare de discriminare în raport cu personalul de la birourile de executări penale și încuviințarea executărilor silite precum și cu cel din cadrul falimentelor, personal care a beneficiat de dispozițiile art.19 pct.3 din Lg.50/1996.
Deși îndeplinesc în virtutea funcțiilor o muncă egală cu prevăzuți de text reclamanții sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării, discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, încălcându-se astfel dispozițiile art.6 alin.2 din Codul muncii care consacră pentru toți salariații principiul retribuirii egale pentru muncă și pregătire profesională egală, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art.23 din declarația Universală a Drepturilor Omului dar și în dispozițiile nr.OG137/2000, ale art.20,53 din Constituția României care stabilește condițiile în care poate avea loc restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
În dovedirea susținerilor lor, reclamanții au depus la dosar practică judiciară, respectiv sentința civilă nr.59/18.01.2007, decizia nr.101/R/13.03.2007 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, respectiv Curtea de Apel Pitești în dosar nr- (4-16).
În cursul judecății, reclamanții au mai depus la dosar cererea adresată de reclamantele și Tribunalului Bacău la 2.08.2007, copii ale ordinelor de serviciu din 2004, 2005, 2006 și 2007 în extras (173-202), sentința civilă nr.767/D/25.04.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr- (237-239), deciziile nr.474/17.08.2007 și nr.470/17.08.2007 pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosar nr-, respectiv nr-, sentința civilă nr.606/17.05.2007 pronunțată de Tribunalul M, sentința civilă nr.837/2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar -, decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași în recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1056/23.05.2007 a Tribunalului Iași, sentința civilă nr.1347/2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar -.
Acțiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art.285 din Codul muncii.
Opinia Tribunalului Bacăua fost exprimată în sensul că drepturile solicitate nu au bază legală, neexistând acte normative de acordare a acestora și nefiind prevăzute fonduri cu această destinație în bugetul Tribunalului Bacău.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare apreciind că acțiunea reclamanților este nefondată întrucât de dispozițiile art.19 alin.(3) din L nr.50/1996 beneficiază doar personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acest text și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate, personalul fiind repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora dar și în raport cu pregătirea profesională și experiența fiecăruia, iar în cadrul secției de către președintele acesteia. Legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație concretizată printr-un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar; reclamanții nu pot susține, deci, că sunt discriminați, nedepunând aceeași muncă iar Curtea Constituțională a statuat deja că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Pe de altă parte, a arătat pârâtul, nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispozițiile art.19 alin.(3) din L nr.50/1996 ar fi discriminatorii, dat fiind faptul că activitatea de legiferare aparține Parlamentului (23,24).
-și punctul de vedere, cu caracter consultativ, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a arătat că, legat de art.14 privind interzicerea discriminării, CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să se constate existența unui tratament diferențiat, a unui criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.(1) din OG nr.137/2000, tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, fără a fi justificat obiectiv de un scop legitim.
În cazul de față, tratamentul diferențiat aplicat grefierilor constă în deosebirea ce s-a realizat între care participă la ședințele de judecată și care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală sau civilă și care beneficiază de o indemnizație de 10% corespunzătoare timpului efectiv lucrat în aceste activități. În analizarea speței trebuie cercetat dacă diferențierea celor două categorii de grefieri este justificată obiectiv (acordarea sporului de 10% pentru una dintre cele două categorii de grefieri este justificată) sau dacă activitatea celor două categorii este asemănătoare și atunci trebuie aplicat principiul prevăzut de art.6 alin.2 din Codul muncii "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal" (28-31).
O dată cu acest punct de vedere, a fost depusă la dosar hotărârea CNCD nr.185/22.07.2005 (32-36).
La cererea instanței, Tribunalul Bacău și Curtea de APEL BACĂU au comunicat informații privind beneficiarii sporului de 10% (171), respectiv postul ocupat de fiecare reclamant în parte și data de la care ocupă acest post (114-116, 128-131).
Examinând actele dosarului, instanța a constatat că acțiunea este nefondată, fiind respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanții ocupă posturi de grefier (prim-grefier, grefier șef secție, grefier documentarist, grefier statistician, grefier arhivar, grefier informatician șef, grefier informatician), agent procedural, aprod, șofer în cadrul Curții de APEL BACĂU (114-116, 128-130).
Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este reglementat de L nr.567/2004 iar drepturile de care beneficiază acesta de L nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, în prezent abrogată prin art.30 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Potrivit art. 3 din L nr.567/2004 ersonalul p. auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori (alin.1), corpul grefierilor fiind alcătuit din grefieri cu studii superioare și grefieri cu studii medii (alin.2). Alineatul 3 al aceluiași articol stabilește că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural și aprod.
Hotărârea CSM nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești cuprinde în secțiunea a VII-a dispoziții privind activitatea compartimentelor auxiliare ale instanțelor judecătorești și stabilește că personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței,potrivit nevoilor acestora(), iar în cadrul secției, de către președintele secției (art.38 alin.2), că repartizarea personalului pe secții se face prin ordin de serviciu în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia (art.48), atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor (art.42 alin.2).
Legea nr.567/2004 nu stabilește, așadar, că modul concret în care personalul auxiliar participă la activitatea instanțelor de judecată, lăsând la aprecierea conducerii fiecărei instanțe acest lucru dat fiind faptul că volumul de activitate este diferit de la instanță la instanță sau între compartimentele diferitelor instanțe.
Potrivit art.19 alin.(3 )din L nr.50/1996, dispoziție preluată de art.3 alin.8 din OG nr.8/2007, care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Pentru a se stabili existența unei stări de discriminare, trebuie analizat dacă diferențierea celor două categorii de grefieri este justificată obiectiv, și atunci acordarea sporului de 10% pentru una dintre cele două categorii este justificată, sau dacă activitatea celor două categorii este asemănătoare și atunci trebuie aplicat principiul prevăzut de art.6(2) din Codul muncii "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal".
Prin urmare, instanța este datoare să verifice dacă textul art.19 alin.3 din L nr.50/1996 duce la existența unei stări de discriminare prin însuși conținutul lui, independent de modalitatea de interpretare și de aplicare a acestui text de către fiecare instanță în parte, mai exact de faptul că o parte dintre grefieri ar fi beneficiat de acest spor cu aplicarea greșită a textului.
Astfel, instanța a apreciat că legiuitorul a plecat de la situația premisă în care la activitatea de judecată, specifică instanțelor, participă toți angajați, în mod egal, parte din aceștia primind sarcini diferite, suplimentare, ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate - efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, sau sunt conducători de carte funciară.
La această concluzie se ajunge din interpretarea gramaticală și logică a textului, având în vedere sintagma "calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități", sintagmă inutilă și, mai mult, imposibil de aplicat, în condițiile în care s-ar fi stabilit de la început, prin actele normative specifice, că parte din personalul auxiliar urmează să lucreze întreg programul de muncă în cadrul acestor compartimente.
Stabilind această interpretare a art.19 alin.3 din L nr.50/1996 nu se poate susține existența unei tratament diferențiat constând în deosebirea dintre care participă la ședințele de judecată și care participă la activitățile enumerate de text și aceasta pentru că, în situația în care anumiți grefieri participă doar la ședințele de judecată iar alți grefieri participă doar la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală sau civilă sau sunt conducători de carte funciară pentru că volumul de activitate al acestor compartimente a impus președintelui de instanță această soluție, art.19 alin.3 nu este aplicabil și deci acordarea sporului de 10% este lipsită de suport legal.
Starea de discriminare rezultă, deci, nu din dispozițiile legii, ci din aplicarea greșită a acestora or art.16 din Constituția României statuează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări; aplicarea greșită a legii generatoare a unei situații de discriminare nu poate antrena răspunderea statului față de persoanele discriminate decât în măsura în care, tolerând această practică, de acordare a sporului fără justificare legală, creează premisele instituționalizării și generalizării unui tratament ce intră sub incidența dispozițiilor OG nr.137/2000.
În ceea ce îi privește pe reclamanții ce ocupă alte funcții decât acelea de grefier, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, instanța a constatat că în cazul acestora, dat fiind dispozițiile art.3 alin.3 potrivit cărora "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural și aprod", nu se poate vorbi de încălcarea principiului salarizării egale pentru muncă și pregătire profesională egală prevăzut de art.6 alin.2 din Codul muncii, neputându-se susține că agenții procedurali, aprozii îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu ca și.
Împotriva sentinței civile nr.1430 din 09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, în termen legal, au formulat recurs reclamantele a, criticând - o pentru următoarele motive:
- sentința primei instanțe este lovită de nulitate întrucât din preambulul hotărârii rezultă că hotărârea a fost pronunțată în ședința publică din 09.10.2007, iar din dispozitiv rezultă o altă dată, respectiv 05.10.2007.
- pe fond, sentința s-a dat cu interpretarea greșită a legii; dispozițiile art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 și ale art.3 alin.8 din OG8/2005, sunt în neconcordanță cu prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și ale ției Europene a drepturilor Omului; în cauză nu există temeiuri obiective și rezonabile care să impună un tratament de salarizare diferențiat atât timp cât și circumstanțele sunt similare.
Recursul este nefondat.
- Analizând hotărârea recurată, prin prisma primului motiv de recurs invocat, se constată că într-adevăr în preambulul hotărârii recurate este trecută corect data la care s-a pronunțat instanța, 09.10.2007, iar în dispozitiv s-a trecut data de 05.10.2007, dată la care s-au consemnat dezbaterile pe fond și s-a amânat pronunțarea.
Acest aspect constituie însă o eroare materială în înțelesul art.281 alin.1 Cod procedură civilă, eroare care poate fi îndreptată din oficiu sau la cerere și nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii recurate așa cum s-a motivat de către recurente.
Aceasta cu atât mai mult cu cât minuta poartă data corectă a pronunțării - 09.10.2007.
Câtă vreme recurentele nu au dovedit producerea unei vătămări prin încălcarea formelor de procedură, în înțelesul art. 105 al.2 Cod procedură civilă, nu poate opera nulitatea hotărârii.
- Pe fond, instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 " (3) care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiată de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară."
nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, prin art.3 alin.8 dispune:
" care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior beneficiază de procentul de 10% din salariu brut numai care efectuează activitățile prevăzute în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Astfel cum a reținut și prima instanță de judecată, repartizarea personalului auxiliar de specialitate pe secții și compartimente de activitate se face de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, în raport cu experiența și pregătirea profesională a fiecăruia, în urma unei proceduri de analiză a activității angajaților, atribuțiile personalului repartizat prin ordin de serviciu al președintelui instanței pe secții și compartimente de activitate fiind stabilite prin fișa postului. Majorarea indemnizației lunare se justifică tocmai prin volumul mai mare de lucru în cadrul compartimentelor menționate și prin complexitatea cauzelor specifice.
Față de dispozițiile menționate anterior cât și față de procedura concretă în care se poate acorda indemnizația de 10% prevăzută de art.19 din Legea nr.50/1996, rezultă că personalul auxiliar care nu participă la activitățile prevăzute de aceste dispoziții nu poate beneficia de procentul în discuție.
Pe de altă parte nu pot fi reținute nici susținerile recurenților- reclamanți potrivit cărora între care participă la activitățile prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996 și cei care nu participă la acestea ar exista o stare de discriminare, întrucât, așa cum s-a statuat și de către Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, principiul egalității trebuie interpretat în sensul că o lege poate să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Potrivit art.1 alin.3 din nr.OG137/2000 "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
După cum a statuat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a putea vorbi de o discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile - adică persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament preferențial; mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Jurisprudența Curții nu definește noțiunea de situații analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni ce rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
În speța de față, unde se ridică chestiunea unei discriminări de natură salarială, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu prin prisma calității de personal auxiliar - criteriul ar fi mult prea general. În speță nu avem de-a face cu situații comparabile, deoarece ceea ce prezintă importanță pentru a reține o situație comparabilă nu este (doar) calitatea de personal auxiliar, ci complexitatea activității desfășurate.
Or, dat fiind nivelul diferit al complexității și dificultății activității pe care îl presupune participarea la efectuarea actelor privind procedura falimentului, etc. în raport cu activitățile obișnuite desfășurate de personalul auxiliar, distincția făcută în ceea ce privește salarizarea acestora nu este discriminatorie, neavând de-a face cu persoane în situații comparabile.
În aceste condiții, soluția propusă de recurenți, de a se acorda tuturor, prin hotărâre judecătorească, sporul solicitat, indiferent dacă în cauză exercită sau nu activități în plus față de specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți, conduce în fapt la o încălcare a principiului salariu egal pentru muncă egală.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanții:, ,., recurent, împotriva sentinței civile nr.1430 din 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6.02.2008.-
PRE EDINTE JUDEC TORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.sent., Red.dec. 3.03.2007 Tehn.red.EG.4.03.2007-ex.2
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu, Camelia Drăghin
