Pretentii civile. Speta. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 118
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1419 din 29.09.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind " "
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința 1419/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât în contradictoriu cu pârâta-reclamantă "" C-
A fost obligată pârâta-reclamantă să restituie reclamantului-pârât suma de 2000 lei reținută din drepturile salariale aferente lunii februarie 2008.
S-a respins cererea reclamantului-pârât privind obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă "" în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
A fost obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante contravaloarea cursului de instruire la care a participat în perioada 9-13 iulie 2007, proporțional cu cele 11 luni nelucrate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr. 95598, reclamantul-pârât fost angajat la "" începând cu data de 15.05.2007, în funcția de reprezentant comercial.
La data de 05.07.2007, părțile au încheiat contractul de curs nr. 631 privind participarea salariatului la cursul "General introduction to thermal transfer technologies" organizat de către firma în localitatea din Olanda, în perioada 9 -13 iulie 2007.
În acest contract se prevede că cheltuielile totale de participare salariatului la curs și suportate de angajator sunt estimate la 1050 Euro, salariatul obligându-se să presteze muncă în favoarea angajatorului pe o perioadă de minim 18 luni de la data absolvirii cursului și anume 13 ianuarie 2009.
La data de 12.02.2002, reclamantul-pârât a formulat cerere de demisie, contractul individual de muncă al acestuia încetând la data de 28.02.2008 în temeiul dispozițiilor art. 79 al.1 Codul muncii.
Prin decizia nr. 405/14.03.2008, "" A dispus reținerea din salariul reclamantului aferent lunii februarie 2008 suma de 555,73 euro (echivalent lei 2.119 RON la data de 7.03.2008).
Potrivit dispozițiilor art. 164 (2) din Codul muncii, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și fost constatată ca atare printr- hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Reținerea sumei de 2119 lei din drepturile salariale cuvenite reclamantului-pârât pentru luna februarie 2008 nu s- făcut în baza unei hotărâri judecătorești. Pentru aceste motive, instanța de fond a admis cererea reclamantului-pârât și a obligat pârâta să restituie suma de 2.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 192(2) Codul muncii, "modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile părților, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părților și fac obiectul unor acte adiționale la contractele individuale de muncă".
Părțile au încheiat contractul nr. 631/5.07.2007 stabilind că angajatorul suportă cheltuielile de participare la curs, iar salariatul se obligă să presteze muncă pe o perioadă de minim 18 luni de la data absolvirii cursului.
Reclamantul-pârât absolvit cursul organizat în perioada 9-13 iulie 2007, fiindu-i eliberată diploma în acest sens, dar nu și- respectat obligația de lucra la societate până la data de 13.01.2009.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 969 Cod civil, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă "" fost admisă.
Cererea reclamantului-pârât privind obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul-pârât, considerând-o nelegală și netemeinică sub aspectul admiterii cererii reconvenționale formulate de SC "" SA
Susține recurentul că tribunalul a apreciat și a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, reținând eronat ca dată a încetării contractului său individual de muncă 28.02.2008.
A mai invocat recurentul că instanța de fond a apreciat eronat și natura contractului nr.631 din 05.07.2007, calificându-l ca un act adițional la contractul de muncă. Acest contract, susține recurentul, a fost încheiat doar în favoarea intimatei, în acest mod unitatea având posibilitatea să obțină licența exclusivă pentru produsele firmei din Olanda, și nu i-a profitat salariatului.
A mai arătat recurentul că există contradicție între motivarea în fapt a instanței referitoare la natura contractului 631/2007 și cea în drept, ultima invocând dispozițiile art.969 din Codul civil.
Intimata SC "" SA Caf ormulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul administrat la fond și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum prevăd dispozițiile art.190 din Codul muncii, angajatorii au obligația să asigure salariaților participarea la programe de formare profesională și să suporte cheltuielile ocazionate de acestea. Ca atare, între părți s-a încheiat contractul nr.631/05.07.2007 (30-31 dosar fond) având ca obiect "participarea salariatului la cursul General to Transfer organizat de către firma din Olanda în perioada 9-13 iulie 2007".
Cheltuielile, în cuantum de 1050 Eur, au fost suportate de către angajator, conform art. III din contract.
Obligația corelativă a salariatului, pe care acesta a confirmat-o și și-a asumat-o prin semnarea fără obiecțiuni a contractului, era aceea de a presta muncă în favoarea angajatorului pe o perioadă de minimum 18 luni de la data absolvirii cursului (13.01.2009).
Ori, așa cum corect a reținut și tribunalul, recurentul și-a înaintat demisia la o lună după absolvire, respectiv la data de 12.02.2008 (fila 29 dosar fond) iar angajatorul, luând act de această manifestare unilaterală de voință a salariatului, a emis decizia nr.25/28.02.2008 de desfacere a contractului individual de muncă în baza dispozițiilor art.79 al.1 din Codul muncii.
Susținerea recurentului că tribunalul a reținut eronat data încetării contractului de muncă nu este conformă cu ceea ce rezultă din conținutul considerentelor sentinței. Astfel, la fila 66 dosar fond (fila 3 hotărâre) se reține corect: "contractul individual de muncă al acestuia încetând la 28.02.2008". Mențiunea că data formulării demisiei a fost 12.02.2002 in loc de 12.02.2008 este o evidentă eroare materială și nu o greșeală de judecată.
În ceea ce privește natura contractului nr.631/2007, și sub acest aspect prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, acesta fiind evident un act adițional la contractul de muncă, și subsecvent acestuia din moment ce, pe de o parte, a fost încheiat ulterior contractului de muncă, la data de 05.07.2007 iar pe de altă parte, prin semnarea fara obiectiuni s-a întrunit acordul de voință a ambelor părți.
Că acest contract ar fi fost încheiat doar în favoarea angajatorului, așa cum susține recurentul, este o împrejurare care nu rezultă din actele dosarului și nu a fost dovedită în nici un fel de reclamantul-parat.
Referitor la reținerea în considerentele hotărârii de fond a dispozițiilor art.969 Cod civil, aceasta nu este în contradicție cu dispozițiile art.192 din Codul muncii, textul statuând cu caracter general puterea de lege a convențiilor legal încheiate, principiu ce stă la baza tuturor contractelor din ramura mare a dreptului civil.
Față de cele reținute, vazand ca nu exista alte motive de casare ori modificare, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține hotărârea recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței 1419/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași -,.
27.II.2009.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
