Pretentii civile. Speta. Decizia 1268/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1268/
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și reclamanta, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Brăila din B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 159/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr- în litigiul de muncă intervenit între părți în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL BRĂILA, cauza având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.11.2009 fiind consemnate încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 11.11.2009 și, ulterior, la data de 17.11.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra cererilor de recurs, înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamanta, a solicitat ca pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila, să fie obligați prin hotărâre judecătorească la plata despăgubirilor, reprezentând drepturile bănești de 30 % pe perioada 11.11.2002-30.04.2004, respectiv de 40% pe perioada 01.05.2004-31.03.2006 din indemnizația brută lunară, actualizate cu rata inflației până la data plății.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că a fost prejudiciată la plata îndemnizației lunare prin neacordarea procentului prevăzut de art. 28 al. 4 din OUG nr. 43/2002, modificată prin OUG nr. 24/21.04.2004 și aprobată prin Legea nr. 601/16.12.2004, reglementat în beneficiul celor care au instrumentat sau au participat la soluționarea cauzelor care privesc infracțiuni de corupție.
În drept, au fost invocate art. 16 și 123 din Constituție, dispozițiile Ordonanței Guvernului României nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea discriminării, s-a depus la dosar practică judiciară.
Prin precizările depuse la termenul din 10.01.2008, reclamanta a menționat că sporul de 30% se solicită pentru perioada 22.06.2002 - 30.04.2004 (fila 147).
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a invocat prescripția dreptului la acțiune pe perioada anterioară datei de 23.11.2004.
Pe fond, instituția pârâtă a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, susținând că acordarea sporurilor este condiționată de calitatea de magistrat și de participarea la soluționarea cauzelor având ca obiect infracțiuni de corupție, asistenții judiciari nu au calitate de magistrat, iar dispozițiile OG nr. 137/2000, modificată prin OG nr. 77/2003, aprobată prin Legea nr. 27/2004, nu sunt incidente în cauză (fila 175).
Prin Sentința Civilă nr. 159/2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâți să-i plătească reclamantei despăgubirile, reprezentând drepturi salariale de 40% din indemnizația brută lunară pe perioada 23.11.2004 - 31.03.2006, actualizate cu rata inflației până la data plății.
În motivare instanța a reținut următoarele:
1. Cu privire la prescripție:
Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 23.11.2007, precum și dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care reglementează un termen de prescripție de 3 ani, coroborate cu cele ale art. 283 al. 1, lit. c din Codul muncii, excepția este fondată pentru perioada anterioară datei de 23.11.2004.
2. Cu privire la cererea de despăgubiri:
Reclamanta îndeplinește funcția de asistent judiciar la Tribunalul Brăila.
Instituția pârâtă a apreciat că cererea este neîntemeiată, întrucât acordarea sporurilor este condiționată de calitatea de magistrat și de participarea la soluționarea cauzelor având ca obiect infracțiuni de corupție, iar asistenții judiciari nu au calitate de magistrat.
Principiul nediscriminării constituie unul din principiile fundamentale care guvernează raporturile de muncă și conform art. 5 din Codul muncii, garantează egalitatea de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Potrivit art. 1 al. 2 lit. e, pct. i din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării este garantat inclusiv în ceea ce privește dreptul la un salariu egal la muncă egală.
Salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost reglementate prin Legea nr. 50/1996, modificată, respectiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003, până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Ordonanța de Urgență nr. 177/2002, în vigoare în perioada pentru care se solicită despăgubirile, în art. 1 prevedea că la stabilirea salarizării se au în vedere rolul, răspunderea și complexitatea activității, pregătire și competența profesională a magistraților.
Prin urmare, actele normative de mai sus stabilesc criterii unitare fără să se facă distincție între magistrați în funcție de cauzele soluționate. În aceste condiții, acordarea unui procent de 30%, respectiv de 40 % prin dispozițiile art. 28 al. 4 din OUG nr. 43/2002, modificată prin OUG nr. 24/21.04.2004 și aprobată prin Legea nr. 601/16.12.2004, doar celor care au instrumentat sau au participat la soluționarea cauzelor care privesc infracțiuni de corupție a fost de natură să creeze discriminare.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în baza competențelor stabilite de dispozițiile OG nr. 1194/2001, prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005, a apreciat că diferențierea salarială instituită astfel nu constituie o modalitate adecvată nici pentru a asigura incoruptibilitatea și ordinea de drept și nici pentru intensificarea luptei împotriva corupției, iar prin actele normative care reglementează sporul s-a creat o discriminare directă între în sensul art. 2 al. 1 și 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În perioada 23.11.2004 - 31.03.2006, vizată în această cauză, au fost incidente dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 177/2002, care prin art. 15 prevedea că asistenții judiciari sunt salarizați în baza acestor acte normative, în aceeași condiții ca și magistrații.
Față de această situație, nu are relevanță faptul că asistenții judiciari nu au calitatea de magistrați și nici natura activității desfășurate de aceștia, ci nivelul de salarii stabilit în beneficiul acestora de către legiuitor, egal cu cel al magistraților.
În baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, asistenții judiciari beneficiază începând cu luna aprilie 2006 de o indemnizație în care a fost inclus sporul.
Conform art. 21 din OG nr. 137/2000, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și la restabilirea situației anterioare discriminării.
În aceste condiții, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 269 din Codul muncii, coroborat cu art. 21 din OG nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, acțiunea a fost admisă în parte pentru perioada 23.11.2004 - 31.03.2006.
Tribunalul a dispus ca plata despăgubirilor să fie făcută în cuantumul ce va rezulta prin aplicarea coeficientului de inflație până la data plății, reclamanta fiind îndreptățită la repararea integrală a prejudiciului suferit.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Curtea de APEL GALAȚI, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Asistenții judiciari nu au aceleași competențe profesionale ca și judecătorii și nu pot participa la soluționarea unor cauze privind infracțiuni de anticorupție, ci doar la soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.
În aceste condiții, nu se poate constata discriminarea.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304. pct. 9 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Discriminarea vizează doar persoanele aflate în situații similare, ceea ce nu este cazul asistenților judiciari, care au alte atribuții față de judecători și nu participă decât la soluționarea cauzelor de muncă cu vot consultativ.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304. pct. 9 Cod procedură civilă.
A declarat recurs și reclamanta, considerând sentința nelegală și netemeinică față de următoarele motive:
A invocat incidența art. 304 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă. Astfel, neobservând că a solicitat constatarea unei stări de discriminare în care se află față de ceilalți asistenți judiciari din țară, prima instanță a acordat despăgubiri reprezentând drepturi salariale, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic pe care l-a avut în vedere la introducerea cererii și anume constatarea stării de discriminare față de ceilalți asistenți judiciari din țară și nu față de JUDECĂTORI: Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
Susține că despăgubirile egale cu drepturile salariale nu sunt identice cu despăgubirile reprezentând drepturi salariale, prin urmare în cauză nu-și aveau aplicabilitatea dispozițiile Decretului nr. 167/1958, iar termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 21 din OUG nr. 137/2000, respectiv de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea lua act de săvârșirea ei.
Consideră că termenul a început să curgă în anul 2006 când celorlalți colegi li s-a plătit retroactiv acest spor.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată privind constatarea discriminării existente între reclamantă și toți ceilalți asistenți judiciari din țară, anularea situației create prin discriminare și înlăturarea consecințelor discriminării prin obligarea pârâților la plata despăgubirilor egale cu drepturile bănești actualizate pentru perioada 22.06.2002-30.04.2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI, apoi a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție în baza OG nr. 75/2008, prin Încheierea din 01.07.2008.
Înalta Curte de Casație și Justiție a restituit dosarul Curții de APEL GALAȚI având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 104/2009, cauza fiind reînregistrată cu nr-.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL GALAȚI sunt fondate, iar recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Indiferent că sunt numite despăgubiri egale cu drepturile salariale sau despăgubiri reprezentând drepturi salariale, în realitate pretențiile reclamantei izvorăsc dintr-un raport de muncă și reprezintă contravaloarea muncii prestate de această în calitate de asistent judiciar la Tribunalul Brăila, ca urmare au natura juridică a unor drepturi salariale.
Potrivit disp. art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
De asemenea, conform art. 166 din Codul muncii (1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În acest caz, dreptul la acțiune se naște succesiv, la data la care trebuiau achitate drepturile bănești, iar nu la data la care persoana a cunoscut că a fost păgubită precum și pe cel care răspunde de pagubă.
În consecință în mod corect a fost admisă excepția prescripției pentru pretențiile anterioare datei de 23.11.2004, acțiunea fiind introdusă la data de 23.11.2007.
Având în vedere că recursul reclamantei nu avea interes decât pentru perioada pentru care acțiunea i-a fost respinsă ca prescrisă, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta.
Cu privire la perioada ulterioară datei de 23.11.2007 instanța constată că sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, ca urmare va admite recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților.
Astfel, prima instanță nu a reținut în mod corect obiectul acțiunii și motivele de fapt învederate de către reclamantă.
Aceasta a precizat obiectul acțiunii ca fiind constatarea discriminării întrereclamantă și toți ceilalți asistenți judiciari din țarăprin neacordarea unui salariu egal pentru muncă egală, ca urmare a neplății sporului de anticorupție.
A motivat în fapt că a suferit o discriminare directă față de toți ceilalți asistenți judiciari din țarăca urmare a practicii judiciare neuniforme.
Or, prima instanță arată în mod greșit că reclamanta ar fi susținut că a fost prejudiciată prin neacordarea procentului prevăzut de art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 față de judecătorii care au instrumentat sau au participat la soluționarea cauzelor care privesc infracțiuni de corupție.
De asemenea, considerentele expuse de prima instanță sunt contradictorii față de obiectul acțiunii, arătându-se că, prin neacordarea sporului anticorupție, asistenții judiciari au fost prejudiciați în raport de magistrați.
În aceste condiții, instanța de recurs constată că prima instanță a dat altceva decât ceea ce s-a cerut și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămuri și vădit neîndoielnic al acestuia, așa cum corect a arătat și recurenta reclamantă.
În consecință, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile declarate și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Considerăm că nu se poate reține cauza spre rejudecare întrucât prima instanță nu a analizat fondul cauzei, pronunțându-se pe altceva decât ceea ce s-a cerut, ceea ce atrage aplicarea prev. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, și anume, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a nu se lua părților dreptul la un grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Brăila, din B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 150/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-.
ADMITE recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 150/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-.
Casează sentința civilă nr. 159/2008 pronunțată de Tribunalul Brăila și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/16.12.2009
: 6 ex.//30 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat 4 ex./__________________
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
