Pretentii civile. Speta. Decizia 1274/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1274/
Ședința publică din 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea judecător
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Viorica Mihai
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 634 din 09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL BRĂILA și reclamanții G, în acțiunea având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită; primul termen de judecată în recurs; recursul este motivat; recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, după care;
Curtea, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr.634/09.07.2009 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantele G - -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila.
A obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar reclamantei G - pentru perioada 1.02.2007-1.07.2007, reclamantei pentru perioada 1.02.2007-1.01.2008, iar reclamantei pentru perioada 1.02.2007-1.12.2007, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, (acțiune disjunsă conform sentinței nr.4/F/14.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI ), reclamantele G -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila, Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților în solidar la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sporului de stres în procent de 50% prevăzut art.47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1.02.2007 până la reglementarea legală a acestui spor.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin sentința civilă nr. 55/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vranceas -a admis acțiunea pentru drepturi salariale formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază aferent perioadei septembrie 2004-februarie 2007, actualizate cu indicele de inflație. Acest drept a fost stabilit în baza art.47 din Legea nr. 50/1996 și la acel moment legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezultă din condițiile în care se desfășoară activitatea, acestea fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică. eclamantele au arătat că acordarea acestui spor de la 1.02.2007 până la reglementarea lui legală, este întemeiată fiind în spiritul Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că au subzistat dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea pretențiilor formulate de reclamanți ca neîntemeiate având în vedere că începând cu luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv nr.OG8/24.01.2007, pretențiile reclamanților după 1.02.2007 fiind nefondate. Prin art.30 din nr.OG8/2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996 și în consecință sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime. Pentru aceleași considerente s-a solicitat respingerea ca neîntemeiate și a pretențiilor privind acordarea acestui spor pentru viitor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi salariale ca urmare a muncii prestate în cadrul unor instituții subordonate Ministerului Justiției, și nu la instituții subordonate Ministerului Finanțelor Publice, în cauză acesta neavând raporturi juridice directe cu reclamanții și nu are calitatea de angajator. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, menționându-se că pentru efectuarea plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți este necesară autorizarea prin lege bugetară anuală, respectiv asigurarea fondurilor necesare prin bugetul aprobat în condițiile legii.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:
Reclamantele G -, au avut calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Brăila și și-au încetat activitatea prin pensionare, reclamanta G - începând cu data de 1.07.2007, reclamanta începând cu data de 1.01.2008, iar reclamanta începând cu data de 1.12.2007, așa cum reiese din adresa nr.2046/41A/29.05.2009 emisă de Tribunalul Brăila. Reclamantele făceau parte din personalul auxiliar de specialitate al instanței în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești s-a prevăzut că,Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși acest spor era un drept câștigat, fiind de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul de lege a fost abrogat prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea nr.334/2001 și nu a mai fost prevăzut de Legea nr.567/2004 și nici de nr.OG8/2007, care reglementează în prezent drepturile de natură salarială ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Aceste dispoziții făcând parte dintr-o lege organică, își produc în continuare efectul, deoarece nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului, act normativ de inferior unei legi, nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României.
Abrogarea legii menționate printr-o ordonanță simplă a Guvernului, contravenind normelor constituționale și Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu poate să își producă efectele.
dispozițiilor menționate de abrogare este impusă și de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale întrucât o atare măsură adoptată prin ordonanță, nu este proporțională cu situația care a determinat reglementarea dreptului solicitat, ea aducând atingere însăși existenței acelui drept, fără ca aceasta să fie justificată de o cauză de utilitate publică.
Un astfel de drept nu poate fi înlăturat și pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr.50/1996 și prin art.23/1 din Legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat în cartea de muncă.
Acest drept a fost înlăturat prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În aceste condiții este evident că ordonanța de abrogare nu își poate produce efecte sub acest aspect.
Prin decizia 21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a constatat că și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar.
Instanța Supremă a decis că norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23/1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică. A mai statuat de asemenea că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 23/1 din Legea nr. 56/1996 să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Tribunalul apreciază că nu pot fi reținute susținerile pârâtului Ministerului Justiției din întâmpinare referitoare la OG 8/2007, întrucât contravin celor constatate prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data pronunțării deciziei cunoscându-se prevederile acestei ordonanțe și totuși instanța superioară a recunoscut drepturile categoriilor respective de personal de a beneficia de sporul de 50%.
Având în vedere că, potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, tribunalul constată că cererea reclamantelor G -, privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este fondată, acestea făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate avut în vedere prin decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru considerentele mai sus reținute și față de adresa nr. 2046/41A/29.05.2009, tribunalul va admite în parte ca fondată acțiunea și va obliga pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, reclamantei G - pentru perioada 1.02.2007-1.07.2007, reclamantei pentru perioada 1.02.2007-1.01.2008, iar reclamantei pentru perioada 1.02.2007-1.12.2007. Drepturile vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății, având în vedere că potrivit art.161 alin.4 Codul muncii, ntârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, eclamantele fiind astfel îndreptățite să primească daune-interese pentru neplata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică constând în actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate.
Referitor la calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a constatat că față de competențele legale ce-i revin și în lipsa raporturilor de serviciu cu reclamanții, răspunderea directă a acestei instituții pentru plata drepturilor bănești nu poate fi angajată. Pe cale de consecință tribunalul a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
În acest sens a fost exprimată prin vot consultativ, opinia asistenților judiciari, care au făcut parte din completul de judecată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 304/2004 de organizare judiciară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților B solicitând casarea acesteia deoarece instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin interpretarea data în cauză în sensul că este nelegală și nu produce efecte abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin OG. 83/2000.
Pronunțând această sentință prima instanță a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legea în vigoare, iar dovada depășirii limitelor competenței sale rezultă din decizia Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea puterii judecătorești și Parlament.
Astfel Curtea Constituțională a reținut că în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin.3 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
motiv de recurs s-a referit la aplicarea greșită a legii și la lipsa de temei legal a hotărârii.
Astfel art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevedea sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică,dar a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000.
Prin decizia nr. 21/ 10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Având în vedere ca din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din instanțele judecătorești nr.OG 8/2007 pretențiile reclamanților sunt nefondate.
Față de argumentele prezentate a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
Recursul declarat nu poate fi admis.
În pronunțarea sentinței atacate instanța de fond nu și-a depășit atribuțiile ci a făcut aplicarea dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă respectând decizia Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 21 /10.03.2008 prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salariu și alte drepturi ale personalului din organizarea autorității judecătorești, republicată s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, calculată la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, față de faptul ca s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996 Curtea nu poate da o alta soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Mai mult decât atât, chiar prin decizia invocată de recurent, din aprilie 2009 Curtea Constituțională reține că decizia pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuțiilor conferite de art. 329 Cod procedură civilă, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Or, recurentul prin motivele sale de recurs tocmai acest lucru solicita de fapt, ca în prezentul recurs curtea de apel să dea o noua interpretare și o soluție contrară considerentelor deciziei în interesul legii supusă, ceea ce este contrar art. 329 alin.3 Cod procedură civilă.
În aceste condiții Curtea va respinge recursul de fata ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 634 din 09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /08.12.2009
Tehnored.
9 exp./ 17.12.2009
Com. 7 exp./21.12.2009/ Fond: Tribunalul Brăila - judecători -
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Anica Ioan, Viorica Mihai
