Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 930/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂNr. 930/

Ședința publică de la 12 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de CONSILIUL LOCAL G, MUNICIPIUL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, instituții cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 231/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, prin reprezentant legal SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, cu sediul în G,-, jud. G și pârâta ȘCOALA NR. 5 " ", cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect "drepturi bănești".

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererile sunt la al doilea termen de judecată fixat în recurs; recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă; citați cu copia motivelor de recurs intimații nu au depus întâmpinare; reprezentantul legal al intimaților-reclamanți, prin consilier juridic -, la data de 01.10.2009 a depus concluzii scrise, solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care:

Curtea, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, a invocat excepția de inadmisibilitate a recursurilor declarate de Primarul municipiului G și Municipiul

Totodată, Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin cererile de recurs și prin concluziile scrise părțile au solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și o reține în pronunțare pe excepție și pe fond.

CURTEA

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, la data de 08.12.2008, reclamanții, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA NR. 5 " " și CONSILIUL LOCAL G, obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul Personalului Didactic. Au solicitat plata diferențelor de drepturi salariale, rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, sume actualizate cu rata inflației.

În fapt, s-a arătat că salariații din învățământ - personal didactic - trebuie să beneficieze de trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuie să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. S-a mai subliniat că Legea nr. 128/1997 nu prevede că cele trei tranșe suplimentare se includ în coeficienții de salarizare prevăzuți în actele normative ce reglementează salarizarea, iar, potrivit principiuluiubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ei trebuie adăugați celorlalți coeficienți conform dispozițiilor legii speciale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.

În dovedirea cererii, reclamanții s-au folosit de proba cu înscrisuri.

Poziția pârâtului - întâmpinarea

Legal citat, pârâtul Consiliul Local Gad epus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că, pe de o parte, nu există raporturi de muncă între personalul didactic și Consiliul Local G, iar, pe de altă parte, cheltuielile de personal se alocă în baza propunerilor fundamentate ale unităților de învățământ structurate pe centre financiare, astfel că, pentru neîndeplinirea procedurii instituite de lege trebuie reținută culpa exclusivă a reclamanților. A mai arătat pârâtul că unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean G, iar potrivit nr.HG 741/2003, printre atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T se numără și aceea de a asigura și monitoriza modul de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare desfășurării procesului de învățământ și educație.

Legal citată, pârâta Școala nr. 5 " " nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe în combaterea acțiunii.

Sentința civilă nr. 231/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați

Prin sentința civilă nr. 231 din 09.02.2009 a Tribunalului Galațis -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local

S-a admis acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" intervenită între reclamanții, reprezentanți prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar, și pârâții Consiliul Local și ȘCOALA NR. 5 " ".

Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 08.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de către fiecare reclamant.

Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond

Având în vedere disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local G, invocată de acesta prin întâmpinare.

Potrivit disp. art. 167 alin. 1 din Legea nr. 85/1995 republicată, "unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară", iar în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.

Având în vedere că finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, nu poate fi reținută susținerea pârâtului Consiliul Local G potrivit căreia sarcina alocării acestor fonduri nu ar cădea în sarcina sa.

Ținând seama și de faptul că neincluderea în buget a sumelor aferente tranșelor de vechime suplimentare nu poate fi imputată reclamanților și față de considerentele expuse, a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local

Reclamanții, membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G și ai Sindicatului Liber Educația, sunt angajați ai unității de învățământ pârâte și au o vechime în învățământ de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverințele depuse la filele 14-20 și 40-41 dosar.

Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se stabilește diferențiat, conform dispozițiilor art. 48 și 49 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, cu nivelul studiilor, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv-educative și locul și condițiile specifice de desfășurare a activității, la salariul de bază adăugându-se sporurile și drepturile suplimentare. Salariul de bază este constituit din coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele la Statutul personalului didactic, acești coeficienți fiind diferiți în funcție de vechimea în învățământ.

În afară de acești coeficienți, art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, modalitatea de acordare a acestor tranșe suplimentare fiind reglementată de alineatul 2 al aceluiași articol care prevede că "pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".

Dispozițiile legale menționate sunt imperative și au caracter special ce derogă de la norma generală care prevede modalitatea de stabilire a salariului, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții având obligația să acorde creșterea coeficientului de ierarhizare raportat la vechimea în învățământ a salariatului.

Art. 287 Codul muncii și art. 75 din Legea nr. 168/1999 consacră obligația angajatorului ca, până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa, în conflictele de drepturi sarcina probei fiind răsturnată, întrucât angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă. Nerespectarea acestei norme imperative conferă instanței de judecată prerogativa de a sancționa angajatorul pentru întârzierea nejustificată în administrarea probațiunii, trecând la soluționarea cauzei.

În speță, având în vedere că dovada acordării acestor tranșe suplimentare de vechime nu putea fi făcută decât prin intermediul statelor de plată, Tribunalul constată că angajatorul nu a făcut dovada că ar fi respectat dispozițiile articolului nr. 50 din Statutul personalului didactic și ar fi acordat drepturile cuvenite salariaților.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 161 pct. 4 Codul muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", iar neacordarea tranșelor suplimentare de vechime echivalează cu o neplată parțială a drepturilor salariale, Tribunalul urmează a admite și cererea de actualizare a acestor sume cu rata inflației la data plății, cu atât mai mult cu cât principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.

Recursul declarat de Consiliul Local G, Municipiul G și Primarul municipiului

Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâtul Consiliul Local G, inclusiv Municipiul G și Primarul municipiului G, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.

Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.

Instituțiile recurente nu au calitatea de angajatori ai reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâți iar statele de plată au fost întocmite de către unitățile de învățământ care au personalitate juridică.

În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice local, în speță, Consiliul Local G sau Primarul municipiului G pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.

Unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al județului G, conform dispozițiilor art. 141 și 142 din Legea nr. 84/1995 și HG nr. 741/2003.

Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii cu consecința obligării doar a pârâților Guvernul României prin Ministerul d e Finanțe reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerului Educației, Cercetării și T la plata fondurilor solicitate, invocând în drept, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.

Poziția intimaților-reclamanți prin reprezenant legal

Intimații-reclamanți, prin reprezentantul legal SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar la 01.10.2009, au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, față de dispozițiile art. 16 din HG nr. 219/2004.

Considerentele deciziei instanței de recurs

Din oficiu, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de către recurenții Municipiul G și Primarul municipiului G, aceștia nefiind părți în dosarul de fond.

Față de excepția invocată din oficiu, instanța de recurs constată că este întemeiată.

Astfel, doar reclamantul și pârâtul care și-au disputat un drept în fața primei instanțe au posibilitatea să se plângă împotriva hotărârii pronunțate la fond, pe calea apelului sau, în cazul de față, a recursului. Deci, singurii pârâți care aveau posibilitatea procesuală de a declara recurs sunt Consiliul Local G și ȘCOALA NR. 5 " " întrucât doar aceștia au fost chemați în judecată și au fost obligați la plata drepturilor solicitate, și nu Municipiul G sau Primarul municipiului G care sunt terți față de procesul de față.

Nu se poate confunda instituția Primarului care reprezintă unitatea administrativ teritorială cu cea a Consiliului Local întrucât au atribuții diferite și buget diferit, așa cum rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001 (Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale) și ale art. 63 din aceeași lege (Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:

a) atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii;

b) atribuții referitoare la relația cu consiliul local;

c) atribuții referitoare la bugetul local;

d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;

e) alte atribuții stabilite prin lege).

În consecință, nu există nici un interes pentru cele două recurente de a promova recurs împotriva unei hotărâri care s-a pronunțat în contradictoriu cu alte părți, astfel că nu se vor mai analiza motivele de recurs invocate, excepția fiind imperativă, de ordine publică și văzând dispozițiile art. 137 alin. 1 raportate la art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, urmând a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de către Municipiul G și Primarul municipiului G în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:

Potrivit OUG nr. 23/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.

În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.

De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.

Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul local și Primar.

Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că recurentul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamanților.

În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca inadmisibile recursurile declarate de MUNICIPIUL G și PRIMARUL MUNICIPIULUI G, ambele cu sediul instituției în G,-, jud. G și ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL GU, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 231/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009.

PREȘEDINTE: Alina Savin

JUDECĂTOR 2: Benone Fuică

JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu

Grefier,

: - -/12.11.2009

: 7 ex.//18 2009

Fond: /

Asistenți judiciari: /

Comunicat 5 ex.//27.11.2009

Președinte:Alina Savin
Judecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 930/2009. Curtea de Apel Galati