Pretentii civile. Speta. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 128/R-CM
Ședința publică din 19 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR B reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.638/CM din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată a Ministerul Economiei și Finanțelor, iar pe fondul cauzei a se respinge acțiunea.
Având cuvântul asupra recursului Ministerului Justiției, pune concluzii de admitere a acestuia așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, deliberând constată:
La data de 15.06.2007 reclamantele (), au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL ARGEȘ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș la plata diferenței spor vechime în muncă calculat la indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu 40 % și sumele reprezentând sporul de vechime în muncă plătit prin sentințele civile nr.391/CM/2005 și nr.552/CM/07.07.2006 pronunțate de Tribunalul Argeș, rămase irevocabile, pentru perioada 01.05.2004 - 31.12.2004, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective;
- plata sporului de muncă pe perioada 01.01.2005 - 12.03.2007, calculată la indemnizația de bază brută lunară majorată cu 40 % până la 01.04.2006, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective;
- obligarea pârâtei Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților în raport de solicitările menționate la cap. I și II din acțiune;
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți, fondurile necesare achitării drepturilor bănești solicitate;
În fapt, se arată de reclamante că prin sentințele civile menționate au fost obligați primii trei pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime pentru perioada 2002 - 2004. Hotărârile judecătorești menționate au rămas irevocabile prin respingerea recursurilor iar sumele de bani solicitate au fost achitate de Ministerul Justiției, însă sporul de vechime nu a fost calculat, avându-se în vedere indemnizația brută lunară majorată cu 40 % începând cu 01.05.2004 potrivit OUG 24/2004.
Au mai arătat că acest spor a fost prevăzut de art.33 din Legea 50/1996, până la apariția OG 83/2000 iar prin OUG 27/29.03.2006, dreptul la spor de vechime în muncă fost din nou prevăzut în art.4, acordarea lui a fost stabilită cu începere de la 12.03.2007, data intrării în vigoare a legii de aprobare a OUG 45/2007.
S-a mai susținut de reclamante că neacordarea sporului de vechime în muncă tuturor judecătorilor pentru perioada menționată constituie o discriminare, conferindu-se un tratament diferit față de alți magistrați, respectiv judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au beneficiat de aceste drepturi în perioada indicată, discriminare ce a fost înlăturată ulterior prin apariția Legii 45/2007.
S-au mai invocat dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cele prev.de art.295 alin.2, art.161 alin.4 Codul muncii, precum și disp.art.27 din OG 137/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare solicitate întrucât, ordonatorul principal de credite nu a dispus efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, iar între această instituție și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
Potrivit art.3 alin.1 pct.9 din HG 208/2005 privind organizarea Ministerului Economiei și Finanțelor, se susține că această instituție acordă creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite, în cadrul fiecărui exercițiu bugetar, ceea ce nu-i conferă calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu se confundă cu bugetul de stat.
În ședința publică din 10.10.2007, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât conform disp.art.19 din Legea 500/2002, acesta elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale, raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că are calitate procesuală pasivă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, invocând excepția prescrierii dreptului la acțiune cu motivarea că pretențiile reclamantelor sunt în parte prescrise conform art.3 și art.8 din Decretul 167/1958, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Conform art.3 alin.1 și 2 din OUG 177/2002 magistrații au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și vechimea în magistratură, indemnizațiile stabilindu-se pe baza valorii de referință sectorială.
Indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților era stabilită exclusiv pe baza funcțiilor deținute în raport cu nivelul instanțelor și cu vechimea în magistratură și nu cuprinde alte sporuri decât sporul de fidelitate, art.4 alin.3 vorbind de o indemnizație de încadrare majorată și nu și alte elemente, cum ar fi sporul egal cu 30 % sau 40 %.
Susține pârâtul Ministerul Justiției că reglementarea generală aplicabilă în materia drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor era OUG 177/2002 iar teza unei modificări a acestor dispoziții prin includerea sporului de anticorupție în indemnizația brută lunară este absurdă. S-ar ajunge astfel la situația existenței a două feluri de indemnizații de încadrare brute lunare pentru magistrați, diferite după cum magistratul beneficia sau nu de sporul de anticorupție, în cazul celor care beneficiau de acest spor nepermanent, acesta fiind inclus în indemnizația brută lunară.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă, întrucât dreptul reclamantelor de a solicita diferențe drepturi bănești s-a născut la momentul pronunțării irevocabile a hotărârilor judecătorești prin care acestora le-au fost acordate drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă și majorarea de 40 % a indemnizației de bază brută lunară pentru perioada 01.05.2004 - 01.04.2006.
Prin urmare, instanța a constatat că cererea a fost introdusă în termenul de prescripție de 3 ani prev.de disp.art.281 pct.1 lit.c Codul muncii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.638/CM din 12.10.2007 a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiție, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența spor vechime în muncă calculat la indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu 40% și sumele reprezentând sporul de vechime în muncă deja încasate prin hotărâri judecătorești anterioare pentru perioada 01.05.2004- 31.12.2004 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă pe perioada 01.01.2005- 12.03.2007, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu 40% până la 01.04.2006, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate anterior, iar pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de magistrați, iar până la apariția OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii 50/1996, aprobată prin Legea 334/2001 au beneficiat de sporul de vechime prev.de art.33 din Legea 50/1996 republicată, atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar.
Din interpretarea legii în ansamblu, rezultă că atunci când se face referiri la personalul auxiliar, se folosește sintagma "celelalte categorii de personal", ceea ce înseamnă că în noțiunea de "personal" utilizată în conținutul art.33 intră atât categoria magistraților cât și cea a personalului de specialitate.
Apărarea Ministerului Justiției, în sensul că sporul de vechime în muncă este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prev.de art.2 și urm. din OUG 177/2002, nu poate fi reținută, deoarece art.3 din același act normativ, când precizează cum se stabilește indemnizația magistraților pentru activitatea desfășurată, se referă numai la funcții, la nivelul instanțelor, la vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
Art.155 din Legea 53/2003 prevede că salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu definit de art.155 Codul muncii este un drept fundamental și este principalul drept al salariatului, pe care angajatorul are obligația să-l plătească.
Luarea în considerare a salariului ca instrument de sine stătător, fără sporuri și adaosuri este contrară prev.art.155 Codul muncii.
În consecință, sporul de vechime nu este inclus în indemnizația de încadrare brută lunară prev.de art.2 și urm. din OUG 177/2002 și nici o altă dispoziție legală nu interzice expres dreptul magistraților la sporul de vechime în muncă.
Mai mult, disp.art.21 alin.1 din Legea 137/2000 modificată prin Legea 48/2000, prevăd că în toate cazurile de discriminare menționate în cuprinsul acestuia, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Conform art.5 Codul muncii unul din principiile fundamentale din Codul muncii este și cel al nediscriminării potrivit căruia în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Prin decizia nr.36/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea 50/1996, raportat cu prev.art.1 pct.32 din OG 83/2000, art.50 din OUG 177/2002, art.6 alin.1 din OUG 160/2000, s- interpretat în sensul că: "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prev.de lege".
În ceea ce privește acordarea sporului de vechime calculat ca urmare a majorării indemnizației brute lunare, tribunalul a constatat că prin OG 43/2002 intrată în vigoare la 27.04.2004 și modificată prin OUG 24/2004, s-a prevăzut că magistrații care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție beneficiază de o majorare cu 40 % a indemnizației de încadrare brute lunare.
Prin Legea 601/2004 de aprobare a OUG 24/2004 intrată în vigoare la 23.12.2004 se menționează în art.28 alin.5 că acești magistrați beneficiază de un spor de 40 % la indemnizația de încadrare brută lunară.
OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor intrată în vigoare la 10.04.2004, modificată și aprobată prin Legea -, a prevăzut că asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor este prevăzută la cap. VI pct.3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.232/2005.
S-a luat în considerare că atât judecătorii cât și procurorii care nu au beneficiat de sporul de 40 % pentru judecarea și urmărirea penală a infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terorism au acționat în judecată Ministerul Justiției, iar efortul bugetar pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au admis cererile acestora, este cu mult mai mare decât cel rezultat din aplicarea OG 232/2005.
De asemenea, s-a ținut seama de Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.185/2005, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între judecătorii și procurorii care beneficiau de sporul de 40 % și cei care nu beneficiau de acest spor și s-a recomandat Ministerului Justiției inițierea unor modificări în sensul acestei inegalități.
În consecință, s-a adoptat OUG 27/2006 și s-a legiferat prin art.41din Legea 45/2007 că pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora, beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal de lucru.
Pentru acordarea sumelor reactualizate conformart.161 pct.4 Codul muncii, cererea formulată de reclamante este întemeiată, întrucât întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Reactualizarea conform indicelui real de inflație intervenit în perioada în care acest drept nu a fost plătit, reprezintă cel mai fidel, prejudiciu real suferit de către reclamanți, prin privarea de acest drept.
Având în vedere că prin sentințele de care s-a făcut vorbire mai sus, au fost achitate de pârâți drepturi bănești, însă sporul de vechime nu a fost calculat avându-se în vedere indemnizația brută lunară majorată cu 40 % începând cu 01.05.2004 conform OUG 24/2004, că prin OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea 45/2007, s-a revenit asupra sporului de vechime, fiind expres prevăzut în art.4 și acordat începând cu 12.03.2007 și ar constitui o discriminare neacordarea sporului de vechime tuturor judecătorilor, pe perioada 01.05.2004 - 01.04.2006, fiind astfel încălcate dispozițiile art.14 din CEDO, instanța a admis acțiunea și în consecință, au fost obligați pârâții Ministerul Justiție, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând diferența spor vechime în muncă calculat la indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu 40% și sumele reprezentând sporul de vechime în muncă deja încasate prin hotărâri judecătorești anterioare, pentru perioada 01.05.2004- 31.12.2004 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamantelor sporul de vechime în muncă pe perioada 01.01.2005- 12.03.2007, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu 40% până la 01.04.2006, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a asigura plata efectivă a acestor drepturi, a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalului Argeș, fondurile necesare achitării drepturilor salariale ale reclamanților.
În temeiul art.1 pct.1 din Decretul 92/1976, privind carnetul de muncă, modificat prin Legea 19/2000, a fost obligată Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților - Judecători la udecătoria Topoloveni.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs Ministerul Justiției B și Ministerul Economiei și Finanțelor
În recursul declarat de Ministerul Justiției se critică sentința instanței de fond ca nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită legii, motiv de casare prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Nu s-a avut în vedere de instanța de fond că în materia sporului de 30 - 40 % acordat judecătorilor ce compuneau completele ce judecau infracțiunile prevăzute de Legea 78/2000, toate textele de lege, respectiv OUG 43/2002 modificată prin OUG nr.24/2004, cât și OUG 177/2002, instituiau dreptul respectiv ca adaus de natură salarială, neinclus în indemnizația brută lunară.
Singurul text de lege care s-a abătut de la această formulare fost art.28 din OUG nr.43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție, care a prevăzut că judecătorii care compun completele specializate în infracțiuni de corupție beneficiază de o majorare de 40 % a indemnizației de încadrare brute lunare.
Ulterior însă, acest text de lege a fost modificat, arătând că aceștia beneficiază de un spor de 40 % la indemnizația de încadrare brută lunară.
Se arată astfel că, natura acestui drept este aceea de spor și nu poate fi avută în vedere la calculul indemnizației de încadrare brute, deoarece la stabilirea acesteia pot fi avute în vedere numai criteriile stabilite de art.3 al.1 și 2 din OUG nr.177/2002, potrivit căruia sporurile se calculează ca procent din indemnizația brută lunară.
Față de motivele arătate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se critică sentința instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită legii, motiv de casare prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Nu s-a avut în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, conform Legii nr.500/2002 și că pe de altă parte, este ordonator principal de credite, așa cum este și ministrul justiției, neputând fi obligat la plată pentru salariații altei instituții.
Atribuții pentru angajarea și salarizarea reclamanților avea instituția angajatoare, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
În mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamanților fără a avea în vedere că pentru corpul magistraților, legiuitorul a prevăzut prin legea specială, drepturile salariale și majorările periodice aplicabile acestora.
Față de motivele arătate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Recursurile declarate de pârâți sunt nefondate.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției se constată că acesta vizează greșita admitere a acțiunii pentru plata diferențelor rezultate din calcului sporului de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, majorată cu 40 % și sporul de vechime acordat anterior.
Instanța constată că, într-adevăr, așa cum arată și pârâtul în recursul formulat, prin nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, s-a stabilit la art.3 alin.1 că magistrații au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe funcții în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
Art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, așa cum a fost modificată prin nr.OUG24/2004, a prevăzut la personalul prevăzut la alin.1 și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației brute de încadrare lunară.
Prin art.1 pct.8 din Legea nr.601/2004 pentru aprobarea nr.OUG24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, art.28 din nr.OUG43/2002 sus arătat a fost modificat, în sensul că s-a precizat că personalul respectiv beneficiază de un spor de 40% la indemnizația brută de încadrare lunară.
Față de dispozițiile art.3 alin.1 și 2 din nr.OUG177/2002 și de dispozițiile care reglementează diversele sporuri ce se acordă magistraților, rezultă că sporurile se calculează ca procent din indemnizația brută lunară.
Or, în art.5 alin.1 din Legea nr.601/2004 sus arătată se precizează un spor de 40% la indemnizația brută de încadrare lunară, ceea ce înseamnă că acest spor se adaugă la indemnizația brută lunară, urmând a face parte din aceasta.
Nu se poate pretinde, așa cum arată pârâtul în recurs, că există două feluri de indemnizații de încadrare brute lunare pentru magistrați, atâta vreme cât acest spor de 40% s-a adăugat la indemnizația de încadrare lunară a tuturor magistraților.
Prin sentințele civile nr.552/CCM din 7 iulie 2006 și 391/CM/2005 pronunțate de Tribunalul Argeș rămase definitive, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând 30% din indemnizația de încadrare brută lunară și respectiv 40% pentru perioadele arătate. S-a admis astfel cuprinderea în baza de calcul, pentru fiecare reclamant, a majorării de 30%, respectiv 40% a indemnizației brute lunare prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Atâta vreme cât sporul de 40% a fost cuprins în indemnizația brută lunară de încadrare, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâți să le plătească acestora și diferența de spor de vechime în muncă, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, majorată în acest mod, recursul declarat de pârât fiind astfel nefondat și în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, potrivit dispozițiilor art.2 din nr.OUG22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlul executoriu.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea acestuia.
Pe fondul cauzei, recursul declarat de acest pârât este de asemenea nefondat avându-se în vedere motivele arătate la recursul declarat de Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR B reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.638/CM din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/20.02.2008
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Constantina Duțescu
