Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 126/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 126/R-CM
Ședința publică din 19 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI B și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.679/CM din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, consilier juridic pentru recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți, intimații-pârâți Guvernul României, Curtea de APEL PITEȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimații-intervenienți în nume propriu.
Procedura este legal înE.ită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Având cuvântul asupra recursului declarat de Ministerul Justiției, solicită admiterea lui astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 iunie 2007, reclamanții, (), au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Economiei și Finanțelor, ultimul în calitate de chemat în garanție, solicitând obligarea acestora la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, în cele trei etape, astfel:
- cu 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul lunii decembrie 2006;
- cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul lunii martie 2007;
- cu 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, urmând ca aceste creșteri salariale să fie actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamanți, că prin Ordonanțele Guvernului României nr.6, 8, 10 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit nr.OUG24/2000 și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr.128/1997. Prin aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția judecătorilor și procurorilor, iar prin aceasta s-a creat un caz de discriminare.
La data de 07.06.2007, Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
La aceeași dată a formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, precum și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii.
Guvernul României a formulat întâmpinare la data de 7 iunie 2007, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței (susținând că instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale, apreciind că această cauză este de competența secției de contencios administrativ a Curții de APEL PITEȘTI ), excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României (având în vedere că acesta este un organ colegial fără personalitate juridică, care este alcătuit din Primul Ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică putând sta în justiție în calitate de pârât numai în litigiile de contencios administrativ atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă).
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 4 iulie 2007, numiții, și au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând, în contradictoriu cu aceiași pârâți, obligarea acestora la acordarea drepturilor salariale cerute de reclamanți pentru aceleași argumente ca și cele cuprinse în acțiunea de chemare în judecată.
La data de 11 septembrie 2007, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de și, iar ulterior la 16 octombrie 2007 fost admisă în principiu și cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
La data de 1 octombrie 2007 au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții, G, aceștia solicitând aceleași drepturi salariale în contradictoriu cu aceeași pârâți.
Și aceștia au susținut în motivarea cererii de intervenție aceleași argumente cuprinse și în cererea de chemare în judecată.
Această cerere de intervenție în interes propriu a fost admisă în principiu la data de 31.10.2007.
Prin sentința civilă nr.679/CM din data de 31 octombrie 2007, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, (), și tot astfel cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, G, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților și intervenienților diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul lunii martie 2007, cu 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, formulată de către reclamanți și intervenienții în interes propriu și a fost obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare acordării acestor diferențe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții înE.esc funcția de magistrat în cadrul Judecătoriei Pitești, a Judecătoriei Costești, respectiv în cadrul Judecătoriei Curtea d Argeș.
Potrivit art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de vigoare sunt incluși și reclamanții.
Salariul, indemnizația, în speța dedusă judecății se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Față de acest aspect, relativ la cererea introductivă de instanță, tribunalul a reținut că prin Ordonanța de Guvern nr.10/2007, au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5 % începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și judecătorilor, motivându-se, printre altele, și prin aceea că această categorie profesională beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Din examinarea nr.OG10/2007, precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, nu se constată în speța dedusă judecății dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților și intervenienților de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b și c din nr.OG10/2007.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, s-a reținut din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului. Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin
În recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, sun următoarele aspecte:
1. Prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare prin acordarea unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit prin actele normative.
Pe de altă parte, în măsura în care o dispoziție cuprinsă într-un act normativ este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, trebuie invocată în fața instanțelor judecătorești de către persoana interesată excepția de neconstituționalitate a respectivei prevederi legale, însă nici chiar Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări
2. Hotărârea primei instanțe este netemeinică, deoarece modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii sau nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unor categorii profesionale, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Chiar dacă s-ar aprecia că se poate formula o acțiune întemeiată pe nr.OG137/2000, în speță magistrații și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar nu se află într-o situație similară sau comparabilă, deoarece în anul 2007 veniturile salariale ale magistraților s-au majorat prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, prin mărirea coeficienților de salarizare, sporului de fidelitate și prin introducerea unor noi drepturi de salarizare.
Atât magistrații, cât și celelalte categorii profesionale salariate de la bugetul de stat sunt categorii profesionale deosebite, cu statut propriu și sisteme diferite de stabilire a drepturilor salariale, astfel încât este lipsită de temei legal obligarea ordonatorilor la plata în favoarea reclamanților magistrați a creșterilor salariale care se acordă în cursul anului 2007.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit prima instanță a apreciat că acest recurent are calitate procesuală pasivă, cu toate că între Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâți nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției - nu a acordat reclamanților drepturile salariale cuvenite, nu-i conferă acestuia din urmă nici o garanție legală din partea chematului în garanție.
Ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor sunt expres prevăzute de Legea finanțelor publice nr.500/2002, art.19-35.
Se mai arată că Legea bugetului de stat este o lege organică ce poate fi modificată numai în condițiile prevăzute de lege, recurentul neavând nici un fel de atribuții în acest sens. Ca atare, suplimentarea cheltuielilor stabilite prin Legea bugetului de stat, se poate face numai pe bază de lege, fiind o problemă de legiferare.
2. În mod neîntemeiat a fost admisă acțiunea reclamanților, cu toate că indexările reglementate de art.1 din nr.OG10/2007 se referă la alte categorii de personal decât magistrații, pentru aceștia din urmă legea specială reglementând drepturile salariale și majorările periodice aplicabile, ceea ce înseamnă că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, singura abilitată să adopte și să creeze legi fiind puterea legislativă.
Nu se poate reține, de asemenea, nici existența vreunei discriminări prin acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale, în speță neinvocându-se nici unul din criteriile de discriminare prevăzute de nr.OG137/2000 sau de art.154 alin.3 din Codul muncii.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile aduse, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Primul motiv de recurs formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă ca și chemat în garanție.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției, precum și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate și, întrucât ambele se referă la netemeinicia pretențiilor reclamanților, urmează a fi analizate împreună.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Argeș nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea chematului în garanție, în sensul că instanța ai fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
De asemenea este nefondată susținerea recurentului Ministerul Justiției în sensul că reclamanții și intervenienții, invocând o dispoziție contrară unei norme constituționale, aveau doar posibilitatea de a invoca excepția de neconstituționalitate a dispoziției legale respective, fără a putea să invoce existența vreunei discriminări.
Astfel, art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar potrivit alin.4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, în timp ce persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Rezultă așadar că actul normativ reglementează posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție de către persoana care se consideră discriminată, fără a condiționa o atare acțiune de eventuala invocare în prealabil a excepției de neconstituționalitate. Această prevedere este de altfel în concordanță cu principiul accesului liber la justiție.
În ceea ce privește temeinicia pretențiilor reclamanților și intervenienților, Curtea reține că rin p. nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu data de 1.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și judecătorilor, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit. e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurenții că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1.personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2.personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții și intervenienții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum s-a arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamanților și intervenienților în fiecare an, inclusiv în anul 2008, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamanții fiind excluși numai în anul acesta.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între aceștia.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este de asemenea nefondat.
În cauză, tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamanților prin neplata salariului indexat, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI B și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.679 din data de 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/29.02.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Constantina Duțescu
