Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 127/R-CM
Ședința publică din 19 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.701/CM din 06 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimatul-reclamant și intimatul-pârât Înalta Curte de Casație și Justiție
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Costată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul a formulat cerere de intervenție în interes propriu în dosarul nr-, solicitând, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și cu Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 08.12.2003 - 30-04.2004 și a majorării de 40 % pentru perioada 01.05.2004 01.09.2005, precum și sporul de vechime în muncă pe perioada 08.12.2003-01.09.2005, toate acestea urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A mai solicitat reclamantul și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să pună la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție sumele necesare acordării acestor drepturi, precum și obligarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să înscrie în cartea de muncă toate drepturile cuvenite.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 08.12.2003- 01.09.2005 a ocupat funcția de magistrat asistent în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în toată această perioadă fiind privat de acordarea drepturilor bănești legale solicitate prin acțiune.
A mai arătat că prin hotărârea nr.185/22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări directe în acordarea unor drepturi salariale și a altor drepturi pentru magistrați.
Prin încheierea de ședință din 22.05.2007 instanța, având în vedere stadiul procesual în care se afla dosarul, a dispus disjungerea cererii de intervenție formulată de reclamant, formându-se astfel dosarul nr-.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare (fila 33) prin care a solicitat respingerea cererii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului raportat la dispozițiile art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 pct.49 din nr.HG386/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr.701/CM/6 noiembrie 2007 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamantului suma de 27226 lei drepturi salariale reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 08.12.2003-30.04.2004, majorarea de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.05.2004 - 01.09.2005 și sporul de vechime în muncă pe perioada 08.12.2003 - 01.09.2005, sume ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate mai sus.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligată să completeze în carnetul de muncă al reclamantului cele dispuse anterior și să plătească reclamantului suma de 320 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul a îndeplinit în perioada pentru care solicită drepturile salariale calitatea de magistrat asistent în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin art. 28 alin.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.43/2002, a fost reglementat dreptul personalului din cadrul Parchetului Național Anticorupție prevăzut la alin.1 și 3, precum și al judecătorilor din compunerea completelor specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin.2 din Legea nr.78/2000, de a primi pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.24/2004, textul art.28 alin.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.43/2002 a fost modificat, prevăzându-se că procurorii din Parchetul Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art.29 din Legea nr.78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară.
Prin art.24 alin.4 din Legea nr.508/2004 a fost extins beneficiul constând în sporul de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară și pentru conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel, precum și pentru procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Prin Legea nr.601/2004 de aprobate, cu modificări, a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.24/2004, aplicarea dispozițiilor art.28 alin.4, devenit alin.5, a fost extinsă și la toți judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și la toți procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a se face vreo distincție între categoria de magistrați care participă la soluționarea cauzelor privind faptele de corupție și magistrații cu atribuții specifice îndeplinirii funcției de procurori sau judecători în toate celelalte cauze.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.185 din 22 iulie 2005, a constatat existența unei discriminări directe prin aplicarea prevederilor textelor de lege menționate și a propus Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ de modificare a acelor prevederi, în vederea eliminării diferenței de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidentă între cele două categorii de magistrați cu pregătire și responsabilități identice.
De asemenea, Înalta Curte de Casație si Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/15.05.2007 pronunțata de Secțiile Unite că drepturile salariale prevăzute de textele de lege mai sus menționate se cuvin tuturor magistraților, categorie din care face parte si reclamantul. Pe cale de consecință, acesta a fost îndreptățit să beneficieze de drepturile salariale reprezentând sporul de 30% și majorarea de 40% raportate la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioadele 08.12.2003 - 30.04.2004.
În ceea ce privește sporul de vechime în munca aferent perioadei 08.12.2003-01.09.2005, Tribunalul a reținut că prin art.12 alin.1 din Legea nr.52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, republicată, s-a prevăzut că "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 15%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat în raport cu tranșele de vechime.
În urma modificării ce i s-a adus prin Legea nr.55/1993, textului de lege menționat i s-a dat următorul conținut: "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru" diferențiat, de asemenea, de tranșe de vechime.
Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a abrogat Legea nr.52/1991, precum și orice alte dispoziții contrare cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, instituind prin art.31 (devenit art.33 după republicare) reglementarea potrivit căreia "pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat tot pe tranșe de vechime în muncă.
Este adevărat că, ulterior, prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost introdus, la art.33 din această lege, un nou alineat, devenit alin.3, cu următorul conținut: "Prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
În raport cu această din urmă modificare, precum și cu explicația ce s-a dat conținutului expresiei de "indemnizație de încadrare lunară" în art.2 din aceeași ordonanță, s-a considerat că prin instituirea unui nou sistem de salarizare pentru magistrați, în conținutul căruia au fost incluse indemnizația de încadrare lunară stabilită pe funcții, potrivit nivelului instanțelor și parchetelor, precum și vechimea în magistratură, fără a se mai menționa și criteriul vechimii în muncă, s-ar fi înlăturat această ultimă componentă din salarizarea magistraților.
Ordonanța menționată a fost adoptată în temeiul art.108 alin.1 și 3 din Constituția României, republicată, precum și al art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr.294/1 noiembrie 2001, respingând excepția de neconstituționalitate a art.33 alin.3 din Legea nr.50/1996, introdus prin nr.OG83/2000, a reținut că "principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit".
Tot în sprijinul acestui punct de vedere, întemeiat pe dispozițiile privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, au mai fost invocate reglementările adoptate succesiv, în materia salarizării magistraților și a stabilirii vechimii acestora, în cadrul OUG nr.177/2002 și nr.27/2006. De asemenea, a fost apreciat că magistraților nu li se mai cuvin sporuri pentru vechime în muncă din momentul modificărilor și completărilor aduse art.33 din Legea nr.50/1996 prin nr.OG83/2000.
Or toate aceste dispoziții, invocate în argumentarea punctului de vedere potrivit căruia, pentru categoria profesională menționată, nu ar mai fi existat temei legal să i se acorde dreptul la sporul de vechime în muncă, după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, sunt lipsite de justificare, atât timp cât dreptul respectiv, nefiind înlăturat printr-o dispoziție expresă, a continuat să existe.
În acest sens, nr.OG83/2000 nu conține nici o dispoziție de abrogare a art.31 (devenit 33 după republicare) din Legea nr.50/1996, pe care a modificat-o și completat-
De asemenea, nici nr.OUG177/2002 privind salarizarea nu conține vreo mențiune expresă de abrogare a prevederilor art.33 alin.1 și 2 din Legea nr.50/1996 referitoare la dreptul personalului din organele autorității judecătorești de a beneficia de un spor de vechime în munca.
Stabilirea indemnizației lunare ca unică formă de remunerare nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit pentru vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr.24/2000.
Acest drept salarial de natură personală este generat de activitatea desfășurată în muncă, indiferent de funcția ocupată, cu condiția să fie acordat printr-o dispoziție legală, iar beneficiarul să îndeplinească cerințele prevăzute în acea dispoziție.
Or, prin nr.OG83/2000, sporul de vechime în muncă nu a mai fost prevăzut pentru magistrați, fără să se abroge însă art.31 (devenit art.33) din Legea nr.50/1996, care îl prevedea, iar acordarea sporului respectiv nu este incompatibilă cu raporturile de muncă ale acestei categorii profesionale, deoarece au devenit incidente dispozițiile art. 16 alin.3 și ale art.295 din Codul muncii.
A mai reținut tribunalul că dispoziția din nr.OG83/2000, prin care nu a mai fost prevăzut sporul de vechime în muncă pentru magistrați, ci numai pentru personalul auxiliar, nu poate avea relevanță câtă vreme dispoziția de la art.31 (devenit art.33) din Legea nr.50/1996 nu poate fi considerată abrogată expres și nici implicit prin art.1 sau art.9 alin. ultim din acea ordonanță, pentru că nu constituie o prevedere contrară, ci una complementară.
Așa fiind, în raport și cu dispozițiile art.137 alin.1 din Codul muncii anterior, ce erau aplicabile cu titlu de drept comun și raporturilor juridice ce nu erau întemeiate pe un contract individual de muncă, activitatea prestată de magistrați le conferea vechime în muncă pentru care trebuiau să beneficieze de sporurile cuvenite ca orice alți salariați.
Ca urmare, interpretarea sistematică a art.31 (33) din Legea nr.50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați, iar nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate.
A considera că puteau beneficia de dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 numai salariații din categoria personalului auxiliar, iar nu și magistrații, ar însemna să se încalce principiul egalității în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De aceea, ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă atâta timp cât personalului auxiliar din unitățile unde el își desfășoară activitatea i s-a menținut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea spor.
În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007 asupra recursului în interesul legii declarat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru cuantificarea drepturilor bănești cuvenite reclamantului, a fost întocmit un raport de expertiză contabilă de expert G (52), care a stabilit ca petentului i se cuvine suma de 27.266 lei, conform capetelor formulate în cererea de chemare în judecată. Această sumă a fost actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, în raport de dispozițiile art.161 alin.4 din Codul muncii și obligat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze paratei Înalta Curte de Casație si Justiție fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate mai sus, dată fiind calitatea sa de ordonator principal de credite, în baza art.15 din nr. HG83/2005, art.131 din Legea nr.304/2004 coroborate cu art.19 din Legea nr.500/2002.
În temeiul Decretului nr.92/1976 ce reglementează carnetul de munca, instanța a obligat parata Înalta Curte de Casație si Justiție să completeze carnetul de munca al reclamantului în sensul celor dispuse anterior.
În termen legal pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Arată recurentul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, confundând practic pe recurent cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare acordate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Guvernul este cel răspunzător de repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetară anuală.
Rolul recurentului este a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale cu respectarea procedurii reglementate în Legea nr.500/2002.
Analizând sentința recurată în raport cu critica adusă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă ca și chemat în garanție.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.701/CM din 06 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC/2 ex./27.02.2008
jud fond.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Constantina Duțescu
