Pretentii civile. Speta. Decizia 1334/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1334/
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1140 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înaintată la Tribunalul Harghita, reclamanții, I, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg.M, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada noiembrie 2000 - 1 iunie 2004, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a debitului.
În susținerea acțiunii, reclamanții au relevat că își desfășoară activitatea la Judecătoria Luduș, în calitatea de magistrați și personal auxiliar potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au dreptul de a beneficia de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, spor acordat pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin adresa nr- Tribunalul Harghitaa trimis spre competentă soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție în raport de art.I alin.3 din OUG nr.75/1.06.2008.
Prin decizia nr.957/03.02.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. II, alin. 1 și 2 din nr.OUG 75/2008 rap. la prev.art.284 alin.1 și art.3 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă s-a declinat competența de soluționare a recursului Curții de Apel Tg.
Prin sentința civilă nr.1140 din 11.06.2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive, și a prescripției dreptului la acțiune invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice H; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, I, împotriva Tribunalului Mureș, Curții de Apel Tg.M, Ministerului Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice M; a obligat pârâții în solidar să plătească reclamanților sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 01.11.2000 - 01.06.2004.
Împotriva sentinței civile menționate a înaintat în termen legal recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor și care a solicitat modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu invocarea motivului prev de art.304 pct.9 coroborat cu art.304 ind.1 pr.civ.
Se relevă de către recurent, în primul rând, lipsa calității procesuale pasive atât a ministerului cât și a direcției financiare, în condițiile în care aceste instituții nu sunt în raporturi juridice de muncă cu reclamanții, având calitatea de terți. Rolul Ministerului Finanțelor a cărui politică bugetară se execută în teritoriu de către direcțiile financiare județene, este de a elabora proiectul bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, cu respectarea Legii nr.500/2002.
Pe fondul pricinii se arată că art.47 din Legea nr.50/1996 s-a aflat în vigoare până la data de 01.10.2000 când a fost emisă Ordonanța de Guvern nr.83/2000, sporul de 50% fiind abrogat expres. Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are un caracter definitiv și, în opinia recurentului, nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
În termen legal s-a declarat recurs și de către Ministerul Justiției, solicitându-se modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamanți, considerându-se că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. ce art.304 pct.9 pr.civ.
În memoriul de recurs al Ministerului Justiției se arată că într-adevăr prin art.47 din legea nr.50/1996 reclamanții au beneficiat de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, însă textul de lege menționat a fost abrogat total prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000. Prima instanță a reținut în mod greșit că abrogarea nu poate produce efecte întrucât OG nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996. În opinia ministerului, această reținere a instanței de fond este greșită și contravine disp.art.56 din Legea 24/2000 coroborat cu art.73 din Constituția României. Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, lege ordinară, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale, care permit, în condițiile date, intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe. Mai mult, OG nr.83/2000 a fost aprobată prin lege, act normativ care are același nivel cu Legea nr.50/1996, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu în limitele prev. de art.306 pr.civ. instanța de control judiciar reține următoarele:
Raportat la cele relevate prin memoriile de recurs, urmează a se analiza în condițiile art.137 pr.civ, cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor, care în opinia recurentului face inadmisibilă acțiunea reclamanților.
Potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005, Ministerul Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar. De asemenea, ministerul răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În plus, calitatea procesuală a ministerului Finanțelor rezidă și din dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, se realizează din sume aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Trebuie specificat și faptul că, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu pot fi plătite decât după aprobarea dată de Ministerul Finanțelor, împreună cu ceilalți pârâți, aceștia fiind obligați concomitent de lege să aprobe sumele datorate.
În contextul menționat, nu se poate susține că Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, sens în care orice hotărâre judecătorească de genul celei din speță ar fi inexecutabilă. De asemenea, Direcția Generală a Finanțelor Publice M are calitate procesuală pasivă în cauză, tot în baza textelor de lege menționate, în condițiile în care realizează în teritoriu politica bugetară a ministerului.
Pe fondul pricinii, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea legii sus citate, s-a dispus că art.47 se abrogă. Ordonanța menționată a fost aprobată prin Legea nr.334/2001 publicată în nr.370 din 9 iulie 2001.
După cum este în de obște cunoscut, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României care, potrivit art.73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă, în baza art.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul judiciar.
La rândul ei, Legea nr.24 din 27 martie 2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definea în mod explicit, în ce constă modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ. Din analiza textului de lege menționat reiese că, modificarea, completarea sau abrogarea totală ori parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte. Ori, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000, au fost depășite limitele speciale de abilitare adoptată de Parlament, încălcându-se disp.art.73 alin.1 și 108 alin.3 din Constituția României. Strict juridic abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, în contextul menționat, nu poate fi asimilată modificării unui act normativ. Astfel, art.I pct.42 din OG nr.83 din 29 august 2000 adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, este neconstituțional conform art.147 din Constituția României și își încetează efectele.
Ca atare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială vizând art.47 din Legea nr.50/1996, conduce la ideea că acest text de lege își produce efectele și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000. Acest lucru presupune că dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidăm incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin nu numai pe perioada de referință (ultimii 3 ani), ci și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
În contextul menționat, intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din sistemul judiciar și care nu prevede sporul de 50%, nu face inaplicabil art.47 din Legea nr.50/1996, astfel cum s-a relevat anterior și s-a conformat cu putere de lege prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008 ICCJ-Secțiile unite.
Cât privește noțiunea de discriminare, trebuie avut în vedere nu numai legislația internă cât și practica în materie a Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Ori, este evident că interpretarea diferențiată a unor norme juridice cu privire la aceleași categorii socio-profesionale, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul art.16 din Constituție, coroborat cu art.2 și 27 din OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Sub aspectul menționat, nu se poate reține că prima instanță, prin soluția pronunțată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că a anulat ori a refuzat să aplice acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În contextul, menționat, prima instanță în mod legal și temeinic a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor și a făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Cu toate acestea recursul este întemeiat, dar numai în ceea ce privește soluționarea excepției privind prescripția dreptului la acțiune. Pretențiile reclamanților vizează perioada cuprinsă între noiembrie 2000 - mai 2004, perioadă pentru care s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de art. 283 lit.c din Codul muncii. Termenul de 3 ani a început să curgă de la nașterea dreptului la acțiune, adică din momentul în care suma ce reprezintă sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică nu a mai fost acordată. Cum termenul nu a fost întrerupt, prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit pentru cea mai nouă dintre pretențiile lunare pretinse de reclamanți, în luna mai 2007.
Prin urmare, constatând că instanța de fond a soluționat în mod nelegal excepția privind prescripția dreptului la acțiune, în temeiul art.312 Cod procedură civilă curtea va admite recursurile și va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților, urmând să mențină dispozițiile privitoare la soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1140 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată.
Respinge acțiunea reclamanților.
Menține dispozițiile privitoare la soluționarea excepțiilor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Iunie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
30.07.2009
Jd.fd.I,
Asist.jud.,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
