Pretentii civile. Speta. Decizia 1387/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1387
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Judecător - -
Grefier
********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantele, împotriva sentinței civile nr. 462D din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, în sensul că la dosar s-au depus concluzii scrise de către intimatul Ministerul Justiției și Libertăților.
Instanța față de faptul că recurentele au solicitat prin cererea de repunere a cauzei pe rol și judecarea acesteia în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 462 din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău și Curtea de APEL BACĂU.
Pentru a pronunța această sentință. Tribunalul a avut în vedere faptul că există o mare contradicție între capetele de cerere ale reclamanților și motivarea acțiunii.
Astfel reclamantele solicită ca pârâții să fie obligați la plata sporului de stres de 50% începând cu ianuarie/februarie 2008, pentru viitor, iar în motivele acțiunii, reclamanții subliniază: "acțiunea noastră se limitează la a solicita acest spor doar până în luna februarie 2007 data intrării în vigoare a noii legi de salarizare".
În susținerea pretențiilor lor, reclamanții au invocat art. 47 din Legea 50/1996 care prevedea acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și solicitare neuropsihică și pentru personalul auxiliar de specialitate, însă acest articol a fost abrogat prin art. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin Decizia în Interesul Legii nr. 21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Coroborându-se conținutul acestei decizii cu OG nr. 8/24.01.2007 privind noua salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, după data de 01.02.2008 dispare temeiul legal al acordării acestui spor, deoarece OG 8/2007 nu-l mai prevede.
De altfel, expunerea logico-juridică de mai sus este recunoscută prin acțiune și de reclamanți: "Pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare însă dispozițiile Legii nr. 50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate abia la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007".
Pe de altă parte, între pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și reclamanți nu există nici un raport juridic legal sau convențional, de natură să creeze în sarcina acestuia obligația de a plăti drepturile băbești în discuție, drepturi ce decurg dintr-un raport de muncă, în care Ministerul Finanțelor Publice nu este parte.
Se observă astfel că, fără să vrea, reclamanții au utilizat - în defavoarea lor - o metodă tehnică de interpretare numitădistincție, ce se predă studenților în anul I de teoria generală a Dreptului și care constă în separarea situației (cazului) analizate în două părți distincte: în prima parte se așează situația de fapt, iar în a doua parte se încadrează temeiul juridic și astfel se observă că între situația de fapt și temeiul juridic nu există nici cea mai mică corespondență/legătură.
Față de această expunere de motive, instanța a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate, au declarat în termen legal reclamanții, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, întrucât prima instanță greșit a respins acțiunea promovată.
Analizând sentința civilă recurată sub aspectul motivelor de recurs, dar și din oficiu în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanții-recurenții sunt personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Onești
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 doar pentru magistrați și personalul auxiliar.
Prin decizia nr.21/2008 pronunțată de secțiile unite al ICCJ s-a stabilit cu putere de lege printre altele că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești au dreptul la sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Conform art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă aceste decizii sunt general obligatorii.
Este adevărat că prin art.30 din OG nr.8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege însă în opinia Curții această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO pentru considerentele ce preced:
Sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe un bun în sensul art.1 din Protocol.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții care au calitatea de personal auxiliar de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru care acești reclamanți să fie lipsiți de dreptul lor de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituție dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, Curtea a reținut că există un conflict între art.30 din OG nr.8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând astfel a da prioritate acestui din urmă act normativ internațional.
legii interne contrare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.
unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii în timp ceabrogarea expresăse decide de organul legiuitor.
legilor intervine în cazul încălcării supremației tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în timp ce neconstituționalitatea operează în raport cu Constituția.
este de competența exclusivă a Curții Constituționale. În schimb Curtea Constituțională nu este competentăpe cale principalăîn ceea ce privește inaplicabilitatea legilor deoarece ea este exclusiv gardianul Constituției, iar nu și al tratatelor internaționale în materia drepturilor omului. Potrivit regulilor de drept comun instanța de contencios constituțional este competentă în această problemă caorice altă jurisdicție pe cale incidentală.
privind neconvenționalitatea legilor sunt de competența tuturor autorităților publice care interpretează și aplică legea ( în primul rând instanțelor judecătorești, dar și oricărei altei autorități publice inclusiv așa cum am arătat pe cale incidentală Curții Constituționale).
Dacă efectele declarării neconstituționalității se produc erga omnes, constatarea inaplicabilității unei dispoziții legislative contrare are efect exclusivpartes.
Obligația pârâților de plată a sporului de 50% este o obligație solidară.
Astfel conform art.295 Codul muncii raportul juridic dedus judecății este guvernat de prevederile codului muncii completate cu cele ale legislației civile.
În acest sens Codul civil reglementează solidaritatea pasivă între debitori (art.1039 Cod civil) completând prevederile codului muncii. Este de remarcat că în materia dreptului muncii ori de câte ori în plata drepturilor salariale sunt implicate mai multe unitățiregula este că acestea răspund solidar.
Reclamanții au solicitat actualizarea sumelor restante conform indicelui de inflație cerere pe care instanța a găsit-o admisibilă ținând cont și de prevederile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța corect a respins acțiunea însă, a omis în dispozitivul sentinței să se pronunțe asupra admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, având în vedere că reclamanții nu au justificat existența unei identități între persoana pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor și persoana obligată la raportul juridic dedus judecății.
Față de cele mai sus reținute, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de reclamantele, împotriva sentinței civile nr. 462D din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească reclamantelor sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară începând cu data angajării reclamantelor, până la zi și pe viitor.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și respinge acțiunea față de acesta pe această excepție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.11.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /
Red.
Tehn.10 ex.AA 4.12.2009.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
