Pretentii civile. Speta. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 139
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2962 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.13,.B,.5,.59, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspsuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză fiind aplicabile dispozițiile prevăzute de art.283 lit.e Codul Muncii și nu cele prevăzute de art.283 lit.c Codul Muncii cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că instanța de fond în mod greșit nu a reținut că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării sumelor reprezentând salariul de bază mediu pe unitate conform notei de calcul depusă la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 7168 lei cu titlu de drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de C și de Paște prevăzute în contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2008, actulizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este salariată la SA din data de 08.05.1990 având funcția de inginer mecanic, iar în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă incheiat la nivel de societate.
A mai arătat reclamanta, că suma solicitată reprezintă suplimentările salariale cu ocazia sărbătorii de C 2007, prevăzută în art.168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005 si 2006.
In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dipozițiile art.166 din Codul Muncii și art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2004, 2005 și 2006.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, arătând că suplimentările salariale solicitate au fost negociate și stipulate în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă ce fost renegociat, acestea fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai arătat de pârâtă, că în anul 2005 s- încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă, care spre deosebire de contractele anterioare are o nouă formulare, în alin.2 al articolului 168, conform căruia "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formulare ce păstrează și în continuare în următoarele contracte colective de muncă pentru anii 2006- 2007.
Sub aspectul prescripției extinctive, pârâta a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea solutionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori al unor clauze acestuia, acțiunea reclamantei avându-și temeiul în nerespectarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă, așa încât fiind depășit termenul de 6 luni aceasta este prescrisă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2962 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta prin întâmpinare, s-a admis in parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta B, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă de 5781 lei reprezentând prima de Paște pe anii 2006-
2007 și prima de C pe anii 2005, 2006, 2007 sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plații efective.
Totodată, s-a respins ca neintemeiat capătul de cerere privind acordarea primei de Paște pe anul 2008 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetului de muncă depus la dosarul cauzei, reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte până la data de 21.01.2008, când raporturile de muncă au încetat.
Tribunalul a mai reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamantei de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Acelasi articol, din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că în anul 2006 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A mai reținut instanța de fond, că din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile anagajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Totodată, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.163 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi
salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul Muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul Muncii.
In consecință, a reținut tribunalul, că din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantul, deși era îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, nu a primit prima de C pe anul 2007, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de acesta prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea după cum s-a aeătat mai sus.
Totodată, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce
privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2962 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.13,.B,.5,.59, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./28.01.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
