Drepturi salariale (banesti). Decizia 138/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 138
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2355 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la.Av., P,-,.103,.A,.1,.35, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză fiind aplicabile dispozițiile prevăzute de art.283 lit.e Codul Muncii și nu cele prevăzute de art.283 lit.c Codul Muncii cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că instanța de fond în mod greșit nu a reținut că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării sumelor reprezentând salariul de bază mediu pe unitate conform notei de calcul depusă la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3250 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005 -2006, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște si actualizarea sumelor în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanta a sustinut că a fost salariat al SC SA. că deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentări salariale de Paște și de C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevazute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câstigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
In dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu acte.
Pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art.283 alin. lit. e Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
In dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta depus Contractul colectiv de muncă, sentinta civilă nr.684/14.07.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.4764/2005, sentințele civile 637/2007, 1084/2007.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2355 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescriptiei dreptului la acțiune invocată de pârâtă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plîtească reclamantei prima de Paște 2006 și C 2005 în sumă brută de 3250 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, că din rezoluția de primire rezultă că cererea a fost înregistrată la data de 22.09.2008, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă SC SA până în anul 2006 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C că angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiasi articol, se prevedea că pentru anul 2003 suplimentarile de la alin. au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prevăzute de art.l al aceluiași articol din Contractul Colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond, că din probele administrate în cauză rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi cî a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajatilor, nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2005-2006, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 3250 lei.
Totodată, instanața de fond a reținut că, faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantei criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumei de la 3250 lei la 1974 lei.
Tododată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. nr.2355 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la.Av., P,-,.103,.A,.1,.35, județul Pși în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul sumei de la 3250 lei la 1974 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
3 ex./30.01.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
