Pretentii civile. Speta. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 137
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2273 din 12.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat nr.298A, județul P, G, domiciliat în P,-, -.B,.67, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți, G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză fiind aplicabile dispozițiile prevăzute de art.283 lit.e Codul Muncii și nu cele prevăzute de art.283 lit.c Codul Muncii cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că instanța de fond în mod greșit nu a reținut că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării sumelor reprezentând salariul de bază mediu pe unitate conform notei de calcul depusă la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite acestora, conform prevederilor art.168 alin.1 din CCM, respectiv prime de Paște și astfel: C 2000, Paște 2005-2007, C 2005-2006, sume ce urmează fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că reclamanții au fost salariații pârâtei și au fost prejudiciați în sensul că nu li s-au acordat drepturile salariale prevăzute de art.168 alin.1 Codul Muncii și art.41 alin.5 din Constituția României.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au arătat că înțeleg să se folosească de probacu înscrisurile pe care le-au anexat, respectiv: copiile cărților de muncă, extras din CCM, calculul corecției sumelor în raport cu indicele de inflație, copia adreselor nr. 166/2003, 313/2005, 713/2006 și nr. 504/2007, copia sentinței civile nr.806/2007 pronuntata de Tribunalul S, și practică judiciară.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003 și a invocat excepția prescriptiei dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2273 din 12.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active reclamantului; s- respins acțiunea formulată de reclamant ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de pârâtă. privind acțiunea reclamantului, pentru perioada Paște 2005; s-a respins acțiunea privind drepturile salariale reprezentând primă Paște 2005 ca fiind prescrisă; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta SC. SA, a fost obligată pârâta la plata sumei de 8950 lei reprezentând contravaloare prime de Paște, C aferente perioadei 2006-2007, respectiv C 2005, sume ce urmează fi actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta, că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art.283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
De asemnea. instanța de fond a mai reținut că în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a numit pretențiile reclamantei ( prime de Paște și C) -
drepturi salariale - și a arătat că acestea au fost incluse în salariul de bază al reclamanților, fiind achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective.
In consecință, precum și față de prevederile art. 43 din Codul fiscal care arată că premiile sunt asimilate salariilor, instanța de fond a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii-11.08.2008- termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială de Paște 2005 este împlinit, considerente față de care a respins acțiunea privind drepturile salariale reprezentând prima de Paște 2005 ca fiind prescrisă.
A mai reținut instanța de fond, că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Acelasi articol, din contractul colectiv de muncă pe anul 2005 prevede că în anul 2003 suplimentarile salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A apreciat instanța de fond, că din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin. 1 din aceleasi contracte au fost incluse in salariile anagajatilor societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Instanța de fond a mai reținut că din adresele nr.313/25.01.2005, 713/15.05.2006 și 504/11.06.2007 ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, că
salariului mediu brut la nivel de unitate era în anul 2005 - 1400 lei, in anul 2006- 1850 lei și în anul 2007 -2000 lei.
Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.163 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o în cauză.
De asemenea, instanța de fond a reținut că angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul Muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art.286 alin. 1 din Codul Muncii.
In consecință, instanța de fond a reținut că din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantul, deși era îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, nu a primit aceste sume prima de C și Paște pe anii 2005-2007, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de acesta prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Instanta de fond a respins solicitarea reclamanților de a fi obligată pârâta și la plata dobânzilor legale deoarece s-ar ajunge la dubla despăgubire a reclamanților pentru neplata drepturilor salariale la termen și în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile nr.OG9/2000 pentru acordarea dobânzii legale.
Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.284 din Legea nr. 253/2003, art.161 și urm. Codul Munciia admis în parte acțiunea, așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumei de la 8950 lei la 3234 lei.
Tododată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2273 din 12.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat nr.298A, județul P, G, domiciliat în P,-, -.B,.67, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul sumei de la 8950 lei la 3234 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
3 ex./30.01.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
