Pretentii civile. Speta. Decizia 1462/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1462/
Ședința publică din 14 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5 și M, cu sediul în Tg.M,--3, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.364 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că s-au comunicat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior din partea Curții de Apel Târgu -M - Departamentul Economico - Financiar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 364 din 14 martie 2008, Tribunalul Mureșa dispus următoarele:
- a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice M;
- a admis acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanții, AGO., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Târgu -M, Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;
- a obligat Curtea de Apel Târgu -M la reîncadrarea fiecărui reclamant, începând cu data de 1 februarie 2006, ca personal contractual (șoferi) cu salariul de bază în cuantum de 651 lei;
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamanților a diferențelor salariale rezultate în urma aplicării salariului de bază menționat și salariile efectiv plătite reclamanților, pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 iulie 2006, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective;
- a obligat Tribunalul Mureș să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare celor dispuse;
- a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice M să aloce fondurile necesare plății salariilor acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că împrejurarea că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite în raport cu instanțele judecătorești, nu poate duce la concluzia că acesta are calitate procesuală în prezenta cauză, atâta vreme cât între reclamanți și minister nu există nici un raport juridic de muncă.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioare ale instanțelor judecătorești, președintele curții de apel are atribuția de a numi personalul auxiliar de specialitate și personalul din departamentul economico-financiar și administrativ al curții de apel și al instanțelor din circumscripția acesteia. de asemenea, în virtutea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, curțile de apel și tribunalele în calitate de ordonatori secundari și terțiari de credite sunt instituții cu personalitate juridică care prin președinții acestora desfășoară activități manageriale ce implică printre altele stabilirea fondurilor necesare desfășurării activității, calculul și plata drepturilor salariale datorate angajaților potrivit dispozițiilor legale incidente.
Ministerul Justiției nu are atribuții stabilite în sarcina sa în legătură cu încadrarea și stabilirea drepturilor salariale ale personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, astfel încât nu se poate reține în sarcina acestuia vreo culpă în ce privește drepturile salariale la care acest personal are dreptul potrivit dispozițiilor legale aplicabile.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a declarat recurs în nume propriu și în numele Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice M, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestora.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice M este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă, între reclamanți, pe de o parte și cele două instituții pe de altă parte, neexistând raporturi juridice de muncă.
S-a mai relevat faptul că Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M sunt terți față de raporturile juridice existente între reclamanți și instituțiile pârâte. S-a apreciat că în mod corect și legal reclamanții și-au îndreptat în primul rând pretențiile față de instituția angajatoare, întrucât plata drepturilor de natură salarială este în sarcina angajatorului și orice culpă poate fi reținută doar în sarcina acestuia.
S-a arătat de asemenea că Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, iar împrejurarea că această instituție răspunde de elaborarea bugetului de stat, nu poate constitui temeiul obligării în solidar la plata drepturilor de natură salarială pretinse de reclamanți.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanții, AGO., au solicitat obligarea Curții de Apel Târgu - la reîncadrarea fiecăruia, începând cu data de 1 februarie 2006, ca personal contractuali - șoferi, cu un salariu de bază în cuantum de 651 lei și obligarea pârâților la plata în favoarea lor a diferențelor salariale rezultate în urma aplicării salariului sus-menționat, în perioada 1 februarie 2006 - 31 iulie 2006.
Prin sentința atacată solicitările reclamanților au fost admis și, totodată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (actualmente Ministerul Finanțelor Publice ) a fost obligat să aloce fondurile necesare plății diferențelor salariale acordate reclamanților prin hotărârea în discuție.
Recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu și în numele Ministerul Finanțelor Publice vizează doar calitatea procesuală a acestor instituții în litigiul dedus judecății.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției, criticile acestuia referitoare la calitatea sa procesuală pasivă se apreciază a fi nefondate.
Sub acest aspect trebuie avut în vedere faptul că acest minister este ordonator principal de credite în raport cu instanțele de judecată și potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice, ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Pe de altă parte, prin art. 4 pct. X/3 din HG nr. 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, în vigoare la data pronunțării sentinței atacate și la data declarării recursului, era prevăzută atribuția acestui minister de a fundamenta și elabora proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa și a unităților subordonate de a repartiza alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și de a controla modul de folosire al acestora. Atribuții similare sunt prevăzute în sarcina ministerului și în prezent, prin art. 6 pct. VII/4 din HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției și Libertăților.
În condițiile în care în speță se pune problema plății în favoarea reclamanților a unor diferențe de drepturi salariale iar asigurarea fondurilor necesare în vederea plății acestor diferențe este în sarcina pârâtului Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, instanța de recurs apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză.
Chiar dacă în conformitate cu prevederile Legii nr. 304/2004 și ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, președintele curții de apel exercită atribuții de coordonare și control privind administrarea curții de apel și a instanțelor din circumscripție, din moment ce sumele de bani necesare plății drepturilor salariale acordate în favoarea reclamanților trebuie să fie repartizate de Ministerul Justiției în mod nejustificat se susține că acest minister nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Totodată, curtea apreciază că nu are relevanță faptul că între reclamanți ți Ministerul Justiției nu există raporturi juridice de muncă deoarece calitatea procesuală a Ministerului Justiției în prezenta cauză derivă din atribuțiile pe care ministerul le are în calitate de ordonator principal de credite și nu din raporturile de muncă dintre reclamanți și acest pârât.
Prin urmare prin considerentele arătate recursul declarat de Ministerul Justiției se apreciază a fi nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticile formulate de această recurentă referitoare la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, se apreciază de asemenea a fi nefondate, având în vedere că în virtutea prevederilor art. 1 din OG nr. 22/2002, acest minister răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, aceeași responsabilitate a Ministerului Finanțelor Publice derivă și din prevederile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004 și ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 379/2005, conform cărora cheltuielile privind despăgubirile, inclusiv cele provenite din aplicarea legislației referitoare la creanțele fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice și de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în nume propriu sau în reprezentarea intereselor statului, pe baza hotărârilor judecătorești definitive se acoperă de către Ministerul Finanțelor Publice.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, același minister elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra legii bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Recurentul a fost obligat la plata sumelor solicitate de reclamant nu în considerarea unui raport de muncă, ci în baza atribuțiilor ce-i revin, decurgând din legea sa de organizare și funcționare. Or, una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și Ministerul Justiției, sursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, surse prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificările bugetare.
Totodată, trebuie avute în vedere și prevederile art. 6 alin.1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune și punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. Or, chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și a organelor sale descentralizate din teritoriu, are tocmai menirea de a facilita executarea în cel mai scurt timp a obligațiilor de plată stabilite în sarcina ordonatorilor de credite.
Prin urmare în mod greșit se susține că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală în cauză.
În condițiile în care Ministerul Finanțelor Publice are calitate de garant al obligației de plată a drepturilor bănești stabilite prin hotărârea judecătorească atacată și alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi se face prin direcțiile județene ale finanțelor publice, în mod nejustificat se susține că Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
Pentru considerentele arătate, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs invocate de recurenți, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursurile declarate de Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice M urmează să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B,- sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T-M, str.-. - nr.1-3, județul M, în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.364 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond:;
-7.09.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
