Pretentii civile. Speta. Decizia 1463/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1463
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.580 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, str.-. -. nr. 62,.1, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, în substituire avocat titular din același barou, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu se află în posesia unei copii de pe carnetul de muncă al intimatei-reclamante pentru a face dovada susținerilor din ședința publică din data de 19.05.2009 în sensul că acesteia i-a fost desfăcut contractul de muncă. În continuare, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentei-pârâte și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă. Într-un prin subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și pe fond obligarea recurentei la plata către reclamant la sumele de bani solicitate în funcție de salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt sume brute. Cheltuielile de judecată urmează să le solicite pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de cate 1800 lei actualizate cu indicele de inflație reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada anului 2008 cu ocazia sărbătorii de C.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu 2003 și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
La data de 10.03.2009 reclamantele și-au precizat acțiunea, arătând că sumele pe care le solicită prin cererea de chemare în judecată sunt drepturi salariale cuvenite și neachitate pentru luna decembrie a anului 2007.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză prin sentința civilă nr. 580 din 10 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A admis acțiunea formulată și în consecință a obligat pârâta să plătească fiecărei reclamante cate 1800 lei reprezentând drepturile salariale cu titlu de primă de C și Paște 2007, actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume până la data plății efective plus 500 lei cheltuieli de judecată către.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență, că reclamantele sunt salariatele pârâtei, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru C și Paște în perioada anului 2007.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate prima instanță a constatat că reclamantele sunt salariatele pârâtei însa, în perioada anului 2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantelor, mai ales că nu exista nicio dovada la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus în salariul de bază.
Totodată, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusa termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantele nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și pe fond obligarea recurentei la plata către reclamant la sumele de bani solicitate în funcție de salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt sume brute.
Intimatele-reclamante au depus la dosar întâmpinare solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a soluției instanței de fond.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, iar pe de altă parte, dacă primele ar fi fost incluse în salariile reclamanților pentru perioada dedusă judecății nu si-ar mai fi găsit rostul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.580 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, str.-. -. nr. 62,.1, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -
Grefier,
Fiind în CO semnează
Grefier- șef secție
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/VS
2 ex./6.07.2009
f--Trib.
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
