Pretentii civile. Speta. Decizia 1508/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări socialecod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1508
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul, reprezentat de Sindicatul Liber din Învățământul, împotriva sentinței civile nr. 1122 pronunțată la 30 iunie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al județului și Consiliul Județean, având ca obiect drepturi salariale - primă de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâtul intimat Inspectoratul Școlar al județului A cj., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constată că prin serviciul registratură al instanței, la 22 octombrie 2009, pârâtul intimat Inspectoratul Școlar al județului Tad epus la dosar întâmpinare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei Inspectoratul Școlar al județului Tas olicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinare. Arată că acțiunea nu are suport legal câtă vreme primele nu au fost reglementate printr-un act normativ; că acordarea primelor presupune obținerea de venituri proprii; că veniturile proprii obținute de la depozitul de manuale sunt folosite pentru plata personalului din acest depozit.
După dezbateri s-a prezentat reprezentantul pârâtului Consiliul Județean A, care a depus la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 12 iunie 2009 la Tribunalul Arad sub nr. 2706/108, reclamantul reprezentat prin Sindicatul Liber din Învățământul a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al Județului A și Consiliul Județean A, solicitând instanței obligarea pârâtului inspectoratul Școlar A la calcularea și acordarea primelor de vacanță aferente concediului de odihnă, cuvenite și neacordate, în perioada 2004 - 2008; obligarea pârâtului să actualizeze drepturile salariale enunțate mai sus la data plății efective a acestora; obligarea pârâtului să consemneze în carnetul de muncă al reclamantului, iar pârâtul Consiliul Județean să vireze fondurile bănești necesare drepturilor salariale mai sus menționate.
În motivarea acțiunii a arătat că în perioada 2004 - 2008 i-au fost acordate numai indemnizațiile de concediu, nu și primele de vacanță deși art. 37 alin. 1 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, precum și cel la Nivel de Învățământ pe anii 2003 -2004, prevăd că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă, inclusiv de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, aceasta acordându-se odată cu indemnizația de concediu.
A mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 241 alin. 1 și 243 din Codul muncii, Contractul Colectiv de Muncă este obligatoriu, angajatorul răspunzând pentru încălcarea dispozițiilor acestuia.
Instanța a apreciat întemeiată excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean A, motivat de faptul că acesta nu este în raport juridic cu reclamantul, nu are obligația de a-l salariza pe acesta, iar obligațiile care îi revin, în procesul bugetar de elaborare a proiectului bugetului unității administrativ teritoriale, nu pot fi valorificate într-o acțiune ca cea de față, ci numai în una referitoare la procesul bugetar.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată a fost apreciată ca neîntemeiată, reținându-se că reclamantul chiar dacă nu a precizat valoarea dreptului salarial solicitat a furnizat suficiente elemente de fapt pentru a putea fi cuantificat.
Instanța a apreciat prescris dreptul la acțiune pentru perioada ce excede celor trei ani anterior datei de 12 iunie 2009, când a fost sesizată instanța, conform art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, apărarea reclamantului că o astfel de cerere a formulat și anterior fiind apreciată ca nerelevantă.
A apreciat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Județului A pentru perioada anterioară datei de 26 ianuarie 2006, întrucât reclamantul nu s-a aflat în raporturi de muncă cu acesta.
Prin sentința civilă nr. 1122 pronunțată la 30 iunie 2009, instanța a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, pe lângă admiterea excepțiilor așa cum s-a menționat mai sus, sub aspectul fondului, instanța a reținut în fapt că reclamantul, membru de sindicat, este angajat al pârâtului, iar acțiunea a fost promovată ca urmare a neplății primelor de vacanță la care acesta apreciază că este îndreptățit.
A reținut că art. 50 alin. 12) din Legea nr. 128/1997 stabilește cu valoare de principiu că personalul didactic beneficiază și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă; că prima de vacanță nu contravine dispozițiilor speciale în materia salarizării personalului din învățământ, dar că, în lipsa unor stipulații exprese ale acestor dispoziții, aceasta poate fi acordată numai în condițiile precis determinate de art. 35 lit.g) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Județean, care stă la baza acțiunii promovate.
A apreciat că prevederea contractuală invocată de reclamant (ce se regăsește identic și la art. 37 lit.g) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ) stabilește fără nici un echivoc că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanțădin venituri proprii, în condițiile legii; că însă, reclamantul nu a invocat și nici nu a dovedit că angajatorul său ar dispune deatare venituri propriicare să poată acoperi plata primelor de vacanță, iar documentația depusă la dosar de sindicatul reprezentativ nu rezidă nici un element în acest sens.
In ce privește practica judiciară a Curții de Apel Timișoara, reflectată de decizia nr. 691/15.04.2009, a reținut că nu cuprinde nici un considerent care să înlăture cerința legală de acordare a primelor de concediu numai în măsura în care angajatorul dispune de venituri proprii, venituri diferite de cele alocate din bugetul statului sau unităților administrativ teritoriale, astfel că nu poate fi valorificată în cauză de instanța de fond.
A apreciat că este inadmisibil ca totalul cheltuielilor de personal pentru cadrele didactice aprobate pe instituțiile de învățământ prin bugetul local, să poată fi modificate prin contractul colectiv de muncă, întrucât aprobarea acestora are loc prin legea bugetară anuală și hotărârea consiliului local care au forța juridică a unor atare acte normative și este de neconceput să poată fi modificate printr-o convenție încheiată între reprezentanții sindicatelor de ramură și ai ministerului d e resort.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamantul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond a încălcat și interpretat greșit dispo ițiile legale incidente în cauză, respective: art. 241 și art. 243 alin. 1 Codul muncii, art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, art. 30 alin. 1 și 2 cap. V din Legea nr. 130/1996, art. 37 alin. 1 litera g din contractul colectiv de muncă unic la nivel național și la nivel de ramură învățământ; că contractul colectiv de muncă nu încalcă dispozițiile legale speciale în material salarizării personalului din învățământ(Legea nr. 128/1997), iar executarea lui este obligatorie pentru părț
Mai arata ca lipsa actuală a fondurilor bănești sau prevederea lor in proiecte de buget este o problemă de executare a hotarârii judecatoresti care cade in sarcina angajatorului și nu poate inlatura aplicabilitatea dispozițiilor legale pe care instanța de judecata le-a valorificat în cadrul sentinței si ca in aceeași manieră a procedat și Guvernul la emiterea OUG nr. 71/2009, care prevede plata eșalonată a drepturilor salariale prin hotărâri judecătorești.
Recursul este întemeiat in drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedura civilă.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Aad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arata ca pretențiile aferente peroadei 2004-2006 sunt prescrise și că primele de vacanță pot fi acordate numai în condițiile legii și din venituri proprii; că nu realizează venituri proprii din care să fie achitate primele de vacanț
Reprezentantul Consiliului Județean A arata ca nu are calitate procesuala pasivă, ca potrivit art. 5 din Legea nr. 388/2007, cheltuielile de personal din învățământul preuniversitar de stat se aloca prin bugetele locale, fara intervenția Consiliului Județean, care are calitate doar in ce privește învățământul special; că drepturile anterioare datei de 11 iunie 2006 sunt prescrise.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat în parte, cu următoarea motivare:
În mod corect a soluționat instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean
Conform prevederilor art. 13 litera b, art. 4 alin. 4 lit. a din Legea nr. 468/2007, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 388/2007, Consiliul Judetean are atribuții doar în ceea ce privește cheltuielile aferente învățământului special și centrelor județene de resurse și asistență educațională, situație în care nu se află și reclamantul.
In cauză, în privința prescripției, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 litera c Codul muncii, astfel că în mod corect a reținut prima instanță că dreptul la acțiune pentru pretențiile ce exced perioadei de trei ani anterioară cererii de chemare în judecată, respective cele aferente anilor 2004,2005 sunt prescrise.
Sub aspectul fondului, instanța reține că Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea unei prime de vacanță, însă, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel de la nivel național, cât și de cel la nivel de ramură învățământ.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și, respectiv, pe anii 2007-2010 prevăd, la art. 59 alin. 3, că se poate stabili, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Dreptul reclamantului la prima de concediu este consacrat, în mod evident, de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008, în care părțile contractante au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 5 alin. 1 din contractul in discuție, norma contractuală sus-citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Conform art. 241 alin. 1 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați. Art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în lege.
Din coroborarea prevederilor art. 30 alin. 1 și art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 cu cele ale art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul muncii rezultă că aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
În strânsă legătură cu cele mai sus menționate, instanța reține că, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze în vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi in vreun fel înlăturate, nici prin apărarea referitoare la lipsa veniturilor proprii ale unității de învățământ, cu atât mai mult cu cât aceasta nu se autofinanțează, iar bugetul ei de venituri și cheltuieli este supus aprobării unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială se află.
Din modul de redactare al clauzelor contractelor colective de muncă specifice învățământului rezultă, în mod clar, obligația de a se plăti prima de vacanță, deoarece art.37 din aceste contracte prevede că: " - convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii ", iar nu ca personalul să poată beneficia de astfel de premii dacă se vor realiza venituri proprii.
A interpreta clauza contractuală menționată în sensul că primele de vacanță se acordă condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitatea de învățământ, în condițiile în care unitățile de învățământ au posibilități limitate de a obține venituri proprii, deoarece scopul lor constă în prestarea unui serviciu public educarea elevilor, iar nu în desfășurarea unor activități aducătoare de profit, ar conduce la concluzia că o astfel de clauză a fost inserată în contractele colective de muncă fără intenția de a produce efecte. Or, potrivit art.977 și art.978 din Codul civil, o clauză se interpretează după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, și în sensul ce poate avea un efect.
Prin urmare, dacă s-ar aprecia că dreptul reclamantului la plata primelor de vacanță este afectat de o condiție, care nu se va putea îndeplini, s-ar ajunge la golirea de conținut a clauzei contractuale ce-l reglementează, interpretare ce contravine dispozițiilor legale incidente în speță.
Având în vedere cele de mai sus, instanța apreciază întemeiate pretențiile reclamantului aferente perioadei 2006 - 2008.
In ce privește înscrierea acestor prime în carnetul de muncă, instanța apreciază neîntemeiată solicitarea reclamantului, dată fiind natura acestor drepturi salariale.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 cod procedură civilă, va admite recursul reclamantului, va modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului, obligarii pârâtului Inspectoratul Școlar al județului A la plata primelor de vacanță aferente perioadei 2006-2008,sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Va menține dispozițiile de respingere în rest a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul, reprezentat de Sindicatul Liber din Învățământul, împotriva sentinței civile nr. 1122 pronunțată la 30 iunie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al județului și Consiliul Județean.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar al județului
Obligă pârâtul la plata către reclamant a primelor de vacanță pentru perioada 2006-2008.
Respinge în rest acțiunea.
Respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Județean
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
7.01.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Raluca Panaitescu, Lucian
