Pretentii civile. Speta. Decizia 1611/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1611/2009
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursurilor civile declarate de recurenții pârâțiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O- județul B, în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, ambii cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procedural ales în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 924/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurenților pârâți PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, lipsă fiind toate celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, că intimatul reclamant, a depus concluzii scrise la dosar prin registratura instanței, la data de 03.08.2009, după care:
Instanța comunică un exemplar al concluziilor scrise de la dosar cu reprezentanta parchetelor
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, solicită admiterea recursului pentru motivele redactate în cererea de recurs și respingerea recursului MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 924/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu 01 mai 2007, la zi și pentru viitor.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, față de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitării drepturilor sus menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
Reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd.
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că rezultă fără echivoc faptul că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Prin urmare, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiileart. 107alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței. [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar în ipoteza adoptării unei soluții contrare în recursul în interesul legii, care, potrivit dispozițiilorart. 329din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
În ce privește noțiunea de "discriminare", Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
Astfel, a adopta soluția contrară în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilorart. 16alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernuluinr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional laConvențiaeuropeană a drepturilor omului.
Tribunalul a constatat că potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, s-a constatat că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Răspunderea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice rezultă și din prevederile art. 3 din nr.HG 208/2005 și ale art. 3 din nr.HG 386/2007.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumei acordate reclamantului, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamant, ci avându-se în vedere că acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții. MINISTERUL PUBLIC dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, au declarat recurs:
- MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, respingerea capătului de cerere privind actualizarea sumelor acordate, respingerea ca fără obiect a plății sporului pentru viitor;
- PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii;
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare a sa în garanție.
Prin motivele de recurs, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat că se solicită aplicarea deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cadrul recursului în interesul legii. S-a dispus nelegal plata pentru viitor a drepturilor solicitate, drept asupra căruia doar legiuitorul poate dispune, instanțele neputând crea legi ci doar să le aplice. Începând cu 01.03.2009 sporul se acordă procurorilor conform Ordinului nr. 526/03.03.2009 al Procurorului General.
Nelegal s-a dispus acordarea drepturilor actualizate conform indicelui de inflație, câtă vreme fiind instituție bugetară nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală. Pentru anul 2009, fondurile alocate plății drepturilor de personal s-au aprobat prin Legea nr. 18/1999, ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata despăgubirilor acordate. Nu are surse proprii de finanțare, plata sumelor actualizate putând fi făcută doar cu intervenția legiuitorului, iar acest aspect reprezintă un mijloc de constrângere.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 299 Cod de procedură civilă.
Aceleași motive sunt invocate și în recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, cu precizarea faptului că articolul 47 din Legea nr. 50/1996 nu se poate susține că este singurul ce își găsește aplicarea, Legea nr. 50/1996 fiind abrogată prin OG nr. 8/2007.
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, prin motivele de recurs, a invocat că neîntemeiat s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, în condițiile în care reclamantul este angajat al MINISTERULUI PUBLIC. Ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, care nu pot fi utilizate pentru finanțarea altuia, el neputând introduce în bugetul pe anul viitor a sumelor necesare acestor plăți, obligație ce-i incumbă MINISTERULUI PUBLIC.
Este greșită concluzia instanței, OG nr. 22/2002 cuprinde dispoziții aplicabile tuturor instituțiilor publice - deci și MINISTERULUI PUBLIC, iar ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun pentru asigurarea creditelor bugetare necesare.
Nu există o obligație a sa față de angajații MINISTERULUI PUBLIC, nefiind aplicabile articolele 60 - 63 Cod de procedură civilă, neexistând de altfel nici între cele două ministere.
În drept s-au invocat dispozițiile articolul 304 punctul 9 Cod de procedură civilă, Legea nr. 500/2002, OG nr. 22/2002, articolele 60, 63 Cod de procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursurilor.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Deoarece, referitor la acțiunile aflate pe rolul instanțelor s-au pronunțat hotărâri diferite, cu privire la acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de articolul 47 din Legea nr. 50/1996, la solicitarea Procurorului General al PARCHETULUI de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform articolului 329 Cod de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 21/10.03.2008 prin care a interpretat articolul 47 din Legea nr. 50/1996 în sensul căjudecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie ce conform articolului 329 Cod de procedură civilă este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a dispus acordarea drepturilor solicitate, baza legală constituind-o cele susmenționate, fără ca prin aceasta instanțele să fi creat legi, ci doar au procedat la acordarea sporului raportat la faptul că s-a constatat că normele ce reglementează sporul solicitat, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare și produc efecte juridice în continuare. S-a mai avut în vedere faptul că în numeroase alte litigii similare, dreptul a fost acordat irevocabil, iar a proceda altfel, raportat la aceeași categorie de salariați, ar însemna implicit crearea unei situații discriminatorii.
Dreptul a fost acordat, într-adevăr, cu începere din 01.03.2009 intimatului și celuilalt personal din categoria celui prevăzut în decizia pronunțată în interesul legii, însă doar până la 01.06.2009 când s-a sistat plata acestui drept, astfel că acest capăt de cerere nu poate fi apreciat ca fiind rămas fără obiect.
Cât privește acordarea sumei actualizate, conform indicilor de inflație, din analiza cererii de chemare în judecată - filele 1 și 2, se reține că deși s-a solicitat acest aspect, prin sentința recurată nu s-a dispus așa ceva, astfel încât nici această critică a MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a PARCHETULUI de pe lângă Curtea de APEL ORADEA nu este întemeiată.
Referitor la recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, se rețin următoarele:
Într-adevăr, între reclamanți și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu există raporturi juridice de muncă, dar conform Legii nr. 500/2002, HG nr. 208/2005, HG nr. 386/2007, acesta coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, constând în pregătirea proiectelor legilor anuale de buget, a celor de rectificare bugetară, de aprobare a bugetului anual de execuție.
Rolul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza propunerilor întocmite de ordonatorii principali de credite, iar conform articolului 1 din OG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Neimplicarea acestui minister în alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești cuvenite angajaților unor instituții publice, face ineficientă o hotărâre judecătorească și atrage implicit o încălcare a articolului 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, a dreptului la un proces echitabil ce înglobează inclusiv punerea în executare a ceea ce s-a dispus, astfel că, din cele expuse, calitatea procesuală pasivă a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE este evidentă, criticile în acest sens fiind nefondate, în mod corect instanța de fond respingând excepția invocată și admițând cererea de chemare în garanție.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate derecurenții pârâțiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O- județul B, în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, ambii cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procedural ales în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 924/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: TD /25. 11. 2009
Complet fond: D, DC
în 2 ex.: ID /30. 11. 2009
6 comunicări cu:
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O- județul B, în reprezentareaMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, MINI STERUL PUBLIC - Parchetulde pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14,PARCHETULde pe lângă Curtea de APEL ORADEA,PARCHETULde pe lângă Tribunalul Bihor, ambii cu sediul în O- județul B,,cu domiciliul procedural ales în O- județul B,Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
