Pretentii civile. Speta. Decizia 1656/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1656
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de SC SA (fostă SC SA), prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1005 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat, nr.176, județ P și, domiciliat în comuna Cărbunești, sat Cărbunești, nr.359, județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Buzău sub nr.-/2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC" "SA B-Sucursala P (actualmente SA B) pentru a fi obligată să le plătească drepturile bănești cuvenite conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă în cuantum total de câte 2801,25 lei din care 2550 lei reprezentând prime de Paște și C pentru anul 2005 și câte 251,25 lei - actualizarea cu indicele inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în calitate de salariați al societății pârâte, la punctul de lucru -Scăieni în anul 2005 erau îndreptățiți să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale echivalente cu un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, astfel cum prevăd dispozițiile art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă; că aceste drepturi au fost incluse în salariu în anul 2003, după care în mod nejustificat societatea pârâtă a refuzat să le mai acorde și de aceea se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus la dosar copii ale carnetelor lor de muncă, copii ale extrasului contractului colectiv de muncă pentru anul 2005, adresele nr. nr.405/2005 și nr.6152/2005 (filele 4-38).
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare (filele 42-43) la care a atașat înscrisuri(filele 45-137) și prin care a solicitat, pe cale de excepție, conexarea tuturor cauzelor similare aflate pe rolul instanței, invocând prevederile art.164 cod pr.civ. iar în fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale revendicate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți salariații, inclusiv de aceștia, astfel că dreptul subiectiv pentru plata sumelor respective, după anul 2003, nu mai există.
La singurul termen de judecată acordat-28 martie 2008-când au avut loc și dezbaterile, pârâta a susținut prin avocat ales că acțiunea reclamanților este prescrisă (fila 138).
Invocând oral excepția prescripției dreptului la acțiune, societatea pârâtă a susținut că în conformitate cu dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii dreptul reclamanților la acțiune este prescris.
Prin sentința civilă nr.1005 pronunțată la 28 martie 2008, Tribunalul Prahova a respins atât cererea de conexare cât și excepția invocată-ambele ca neîntemeiate, a admis acțiunea așa cum a fost formulată de reclamanți, obligând societatea pârâtă la plata sumei de câte 2550 lei cu titlu de prime de Paște 2005 și C 2005, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile angajaților.
Ulterior, aceste prevederi au fost preluate și în contractele de muncă încheiate pentru anii 2004-2005 când însă drepturile bănești reprezentând prime de Paște și de C nu au mai fost plătite de societatea pârâtă.
A mai reținut prima instanță că sarcina probei revine în contractele de muncă angajatorului care avea obligația de a dovedi că a inclus în salariile reclamanților primele aferente sărbătorilor de Paște și C pentru anul 2005, însă din înscrisurile depuse nu rezultă o atare situație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-5).
Recurenta a susținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre greșită întrucât din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale majorate și indexate, în anul 2005 dar pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor, deși acest drept nu mai există.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual, s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi le-ar fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Recurenta a susținut că salariile angajaților au fost majorate și indexate începând cu anul 2003 inclusiv cu valoarea primelor convenite ca suplimentări salariale de Paște și C și a depus în recurs adresa nr.931/1.04.2008 referitoare la evoluția salariului mediu de bază în perioada 2003-2007 (fila 6).
Acest înscris însă nu constituie însă proba indubitabilă a faptului, susținut prin întâmpinare dar și ulterior, ca și critică în recurs, că include suplimentările salariale cuvenite ca prime de Paște și C în anul 2005, ci demonstrează faptul, de altfel necontestat, al creșterilor anuale ale salariilor angajaților-ceea ce s-ar putea datora indexărilor și majorărilor practicate nu doar de societatea pârâtă în intervalul 2004-2007, ci în întreaga economie, iar nu acordării primelor de Paște și
În plus, deși prima instanță a reținut că a administrat probe cu înscrisuri și expertiză salarizare (fila 138 verso dosar fond), Curtea constată că pricina a fost soluționată la primul termen de judecată exclusiv pe baza înscrisurilor depuse de ambele părți, fără ca în dosar să fie încuviințată și administrată proba cu expertiză contabilă, astfel cum s-a menționat în considerentele sentinței.
În egală măsură, se mai constată că sumele acordate reclamanților cu titlu de prime de Paște și C pentru anul 2005 nu au nicio bază legală ori vreo justificare între actele dosarului, fiind cele cerute prin acțiunea introductivă, după calculul reclamanților(fila 4 dosar fond).
Or recurenta a susținut că potrivit art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, drepturile bănești suplimentare de Paște și C reprezintă echivalentul unui salariu de bază mediu la nivel de unitate al cărui cuantum nu poate fi stabilit pe baza înscrisurilor aflate la dosar, ci prin efectuarea unei expertize de specialitate care să verifice atât apărarea pârâtei privind includerea acestor drepturi suplimentare în salariile lunare ale reclamanților pentru anul 2005 cât și de a stabili valoarea unui salariu de bază mediu la nivel de unitate-ca medie a tuturor salariilor de bază - fiindcă prima instanță nu a cercetat acest aspect de fond, acordând reclamanților sumele cerute, fără a cenzura pretențiile acestora și a le justifica în vreun mod.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 alin.4 cod pr.civ. fiindcă nu a pus în discuția părților necesitatea administrării unor mijloace de probă utile și pertinente care să-i permită pronunțarea unei hotărâri argumentate din punct de vedere juridic și susținută de mijloace de probă, ceea ce impune, pentru toate considerentele care preced, admiterea recursului exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.129 alin.5 cod pr.civ.cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece în calea de atac a recursului nu pot fi administrate probe noi-cu excepția înscrisurilor-pentru a se stabili o corectă stare de fapt și implicit cuantumul sumelor cuvenite reclamanților potrivit dreptului lor izvorât din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
PENTRU AC ESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Admite recursul declarat de SC SA (fostă SC SA), prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1005 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat, nr.176, județ P și, domiciliat în comuna Cărbunești, sat Cărbunești, nr.359, județ
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 10 septembrie 2008 în ședință publică.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - -- - - -- -
Grefier,
Red.
3 ex.-23.09.2008
f-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
