Pretentii civile. Speta. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.172/
Ședința publică din 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâta SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ "SF.",cu sediul în F,str.---,nr.50-52,jud.V împotriva sentinței civile nr.12/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții -, -, -, -,G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.03.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.03.2008.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 12/10.01.2008 a Tribunalului Galați, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta Spitalul Județean de Urgență "Sf. "
A fost obligată pârâta la actualizarea cu indicele de inflație a despăgubirilor reprezentând diferențe drepturi salariale stabilite prin decizia civilă nr. 85/07.02.2007 în favoarea reclamanților începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective-16 august 2007.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții:, G, au solicitat obligarea pârâtului Spitalul Județean de Urgență "Sf." F la actualizarea drepturilor salariale dobândite prin decizia civilă nr. 85/R/7 februarie 2007, pusă în executare la data de 2 mai 2007 la cererea părților, executare începută la data de 22 august 2007.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că prin decizia menționată pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2004 plătite în cursul anului 2007.
In cauză prin întâmpinarea formulată de pârât reprezentat legal a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune pe temeiul art. 164 din Codul muncii și motivarea de esență ca dreptul pretins este prescris pentru anul 2003 și parțial pentru anul 2004, dat fiind că este un drept accesoriu care urmează regimul juridic al dreptului principal iar în cauză la data introducerii acțiunii 14 noiembrie 2007 era de mult împlinit termenul general de prescripție de 3 ani.
Prin încheierea din 13 decembrie 2007 instanța a respins ca neîntemeiată excepția invocată, cu motivarea de drept că potrivit art. 166 alin.1 Codul muncii termenul de prescripție de 3 ani invocat nu s-a împlinit, pentru considerentul că un astfel de capăt de cerere accesoriu pentru actualizare despăgubiri nu este obligatoriu în cazul cererii principale și că investirea instanței cu cererea principală a atras aplicarea art. 13 și 14 din Decretul nr. 167/1958 privind cauzele de suspendare respectiv întrerupere a cursului prescripției.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 cod civil cu trimitere la art. 295 Codul muncii potrivit cărora "la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani daunele interese, nu pot cuprinde decât dobânda legală".
Examinând cauza pe fond, instanța a constatat următoarele:
Dobânda legală reglementată de art. 1088 cod civil cu referire la OG 9/2000 privește exclusiv convențiile după caz contractele referitoare la drepturi bănești asumate ca obligații și neexecutate.
In dreptul muncii plata dobânzii legale devine admisibilă atunci când părțile contractante au stipulat în convenție o astfel de clauză.
Altminteri în condițiile art. 166 Codul muncii ca dispoziție derogatorie de la dreptul comun, neexecutarea obligației de plată a drepturilor salariale se transformă în despăgubiri potrivit art. 1073 și urm. Cod civil care atrage de plano plata daunelor interese.
In legislația specială ce face obiect de judecată pe text de lege daunele - interese în structura cominatorie cuprind prejudiciul și lucrul efectiv nerealizat ca dezdăunare ori nu dobânda legală care nu face obiect de contract.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis acțiunea în parte prin raportare la data plății despăgubirilor și a dispus în consecință.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Spitalul Județean de Urgență "Sf. " F, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive.
1. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9.pr. civilă).
Instanța a omis să facă distincția, sub aspectul împlinirii și respectiv al întreruperii termenului de prescripție, între dreptul principal având ca obiect diferențele salariale propriu-zise și dreptul accesoriu vizând actualizarea cu indicele de inflație a acestor diferențe salariale.
Dreptul accesoriu la actualizarea cu indicele de inflație nu a fost exercitat în termenul de prescripție sub forma unui capăt accesoriu al cererii de chemare în judecată. Prin urmare, pentru acest drept cursul termenului de prescripție nu a fost întrerupt așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
În consecință a apreciat că dreptul de a cere actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor salariale aferente anului 2003 și a perioadei ianuarie-octombrie 2004 este prescris.
2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7.pr. civilă).
Pe fondul cauzei, sentința recurată nu a fost practic motivată, fiind contradictorie cele 4 fraze care alcătuiesc motivarea neavând legătură una cu alta, nesusținându-se una pe cealaltă și fiind chiar contradictorii sau străine de natura pricinii.
Instanța nu a argumentat ceea ce era esențial în speță și anume: pe de o parte, de ce daunele-interese moratorii la care au dreptul intimații reclamanți în baza art. 161 alin. 4 din Codul muncii se concretizează în actualizarea cu indicele de inflație și nu în dobânda legală, iar pe de altă parte, care este temeiul legal al obligării pârâtei la actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor salariale respective.
De asemenea, există contradicție între fraza concluzivă din considerentele sentinței civile recurate în care se reține că "tribunalul va admite acțiunea în parte" și dispozitivul hotărârii în care acțiunea civilă a fost admisă în întregime și nu doar în parte.
În rejudecare pe fond a cauzei, a reiterat susținerea că, în speță, cuantificarea prejudiciului suferit de reclamanți în urma încasării cu întârziere a unor diferențe din drepturile salariale este făcută prin evaluarea legală din cuprinsul art. 1088.civil și constă în dobânda legală iar nu în actualizarea cu indicele de inflație a sumelor la plata cărora a fost obligată prin decizia civilă nr. 85/07.02.2007 a Curții de APEL GALAȚI.
A considerat că valoarea prejudiciului este pe deplin acoperită prin dobânda legală care acoperă inclusiv inflația.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului de a cere actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor salariale aferente anului 2003 și a perioadei ianuarie-octombrie 2004 și a respingerii ca neîntemeiate a acțiunii pentru lunile noiembrie și decembrie 2004 iar în subsidiar, să e caseze sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.
A solicitat și plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea transportului consilierului juridic la sediul Curții de APEL GALAȚI.
În drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr. civilă.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, considerând că, în mod corect, instanța de fond a constat că învestirea sa cu cerere principală a atras aplicarea art. 13 și 14 din Decretul nr. 167/1958, deci dreptul de a cere actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor salariale aferente anului 2003 și a perioadei ianuarie-octombrie 2004 nu este prescris, deci hotărârea pronunțată nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Au mai apreciat că dobânda și actualizarea sunt două instituții de natură juridică diferită, dobânda reprezentând prețul lipsei de folosință iar actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
În consecință, au considerat că sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Ulterior, prin cererea depusă la filele 23-27 recurenta pârâtă a invocat, în temeiul art. 306 alin. 1 și 2.pr. civilă, corob. cu art. 162.pr. civilă, un motiv de recurs de ordine publică și anume:
1. Prin hotărârea pronunțată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 pct. 4.pr. civilă), motiv de recurs concretizat în invocarea excepției de ordine publică ca inadmisibilității acțiunii.
Astfel, în interpretarea general obligatorie a Curții Constituționale exprimată prin mai multe decizii, cererea de actualizare neputând să reprezinte un capăt de cerere distinct, rezultă că decizia asupra actualizării nu este rezultatul unui act jurisdicțional iar actualizarea, ca act juridic administrativ, este o operațiune tehnico-administrativă ce intră în atribuția exclusivă a organului de executare, conform art. 3712alin. 3.pr. civilă.
2. A invocat excepția nulității absolute a cererii de chemare în judecată, pentru 2 argumente și anume:
- faptul că reclamanții nu au stabilit care sunt limitele exacte ale învestiri primei instanțe, obiectul fiind neprecizat. (art. 304 pct. 5.pr. civilă).
- prima instanță a obligat pârâta la actualizarea indiceului de inflație începând de la data nașterii dreptului, adică de la o dată mult anterioară datei la care decizia civilă a devenit executorie, solicitând, în consecință, modificarea sentinței în sensul obligării la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor respective începând cu data de 26.04.2007 și până la data de 16.08.2007.
A depus la dosar deciziile Curții Constituționale invocate.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este fondat doar pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie-octombrie 2004, apreciem că primul motiv de recurs este întemeiat iar sentința primei instanțe este în parte nelegală referitor la respingerea ca neîntemeiată a acestei excepții.
Nu suntem de acord cu motivarea primei instanțe exprimată în sensul că un astfel de capăt accesoriu pentru actualizarea despăgubirilor nu este obligatoriu în cazul cererii principale și că învestirea instanței cu cererea principală a atras aplicarea art. 13 și 14 din Decretul nr. 167/1958 privind cauzele de suspendare respectiv de întrerupere a cursului prescripției.
În primul rând, cauzele de suspendarea și de întrerupere sunt instituții de drept diferite iar instanța trebuia să arate clar, dacă a avut în vedere cauzei de întreruperesaude suspendare prin învestirea instanței cu cererea principală, cele două noțiuni fiind distincte.
În al doilea rând, în cauză, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere a cursului prescripției, așa cum greșit a susținut prima instanță prin motivarea Încheierii din data de 13.12.2007.
Actualizarea a fost solicitată pe cale separată, constituind un capăt de cerere principal în cadrul acțiunii de față. Astfel, nu se poate reține că o altă cerere interpretată ca principală, pronunțată într-o altă cauză, ar influența prezenta cerere sub aspectul suspendării sau întreruperii cursului prescripției.
În consecință, pentru cererea de actualizare a diferențelor salariale aferente perioadei ianuarie 2003-octombrie 2004 s-a prescris dreptul la acțiune, termenul fiind de 3 ani de la data nașteri dreptului la acțiune potrivit disp. art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii iar acțiunea fiind introdusă la data de 14.11.2007.
Devine astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă în ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru perioada indicată mai sus.
În ce privește al doilea motiv de recurs apreciem că nu este întemeiat.
Astfel, hotărârea primei instanțe este totuși motivată deși considerentele sunt deficitare sub unele aspecte referitoare la logica juridică.
Motivele arătate de prima instanță au și legătură cu natura pricinii, întrucât se arată considerentele pentru care s-a admis cererea de actualizare cu indicele de inflație.
Au fost indicate și temeiurile de drept avute în vedere astfel că, putem aprecia că sunt cuprinse elementele prevăzute de art. 261.pr. civilă.
Chiar dacă recurenta pârâtă nu este de acord u motivarea instanței de fond, aceasta nu înseamnă că lipsește, este contradictorie sau străină de natura pricinii, prezentând relevanță faptul că soluția admiterii acțiunii pe fondul ei este corectă.
Chiar dacă s-a menționat că se va admite în parte acțiunea și prin dispozitiv s-a admis în totalitate, nu considerăm că această contradicție prejudiciază pe recurenta pârâtă și nu orice inadvertență a considerentelor atrage modificarea sau casarea unei hotărâri.
În ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, arătăm că, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Apreciem că dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp. art. 1084-1086 Cod civil. Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, nu suntem de acord cu cele susținute de recurenta în sensul că reclamanții ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, si a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 Cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv considerăm că este beneficiul creditorului de a opta între
cele două forme de actualizare, și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de OUG nr. 9/2001.
În consecință, Codul muncii prin disp. art. 161 alin. 4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datoratese impunepentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
Pentru aceste motive arătate nu suntem de acord cu motivul al doilea de recurs și cu susținerile recurente, cererea de actualizare cu indicele de inflație având suport legal așa cum, am argumentat mai sus, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Recurenta a depus la dosar doctrină în materie însă aceasta nu are putere obligatorie pentru instanțe ci sunt doar opinii argumentate care pot fi însușite sau nu.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4.pr. civilă, în sensul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar acțiunea este inadmisibilă, îl apreciem ca nefundat.
Art. 3712alin. 3.pr. civilă se referă la o altă situație, și anume aceea când creditorul solicită actualizarea creanței începând cudata pronunțării titlului executoriu și până la plata efectivă.
La această procedură se referă Curtea Constituțională că ar fi o operațiune tehnico-administrativă dată în competența executorului judecătoresc.
Ori, în speța de față, reclamanții intimați au solicitat actualizarea începând cu data nașterii dreptului la acțiune, anterioară cererii de chemare în judecată și nu la o dată ulterioară pronunțării hotărârii judecătorești ce reprezintă titlu executoriu.
Rațiunea textului art. 371 indice 2 alin. 3.pr. civilă este de a da posibilitatea executorului judecătoresc ca, după emiterea titlului executoriu, să reactualizeze creanțe pentru a nu se mai da naștere la noi litigii.
Rolul acestuia este de a pune în executare hotărâi judecătorești și nu de a aprecia asupra legalității și temeiniciei unor creanțe ce se solicită pentru perioade anterioare emiterii titlului.
Aceasta este rațiunea textului de lege atunci când se folosește expresia "dacătitlul executoriuconține suficiente criterii sau nu conține nici un astfel de criteriu".
A interpreta altfel ar însemna să schimbăm obiectul acțiunii care constă în daune-interese pentru perioada cuprinsă între data nașterii dreptului la acțiune și plata efectivă, care nu poate fi analizată de executor.
În consecință, nu reținem ca întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către recurenta pârâtă.
Nu reținem ca întemeiată nici excepția nulității cererii de chemare în judecată sub aspectul celor două argumente.
Obiectul acțiunii trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil. Faptul că nu s-a precizat perioada solicitată nu echivalează cu lipsa obiectului acțiunii.
Ori, potrivit art. 133 alin. 1.pr. civilă, se sancționează cu nulitate doar cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, printre altele, obiectul ei, ceea ce nu este cazul de față, nulitatea referindu-se la lipsa totală a obiectului acțiunii.
Deci, apreciem că cererea de chemare în judecată cuprinde elementele prevăzute de art. 112.pr. civilă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5.pr. civilă.
Al doilea argument nu apreciem că se încadrează în sfera de "motiv de ordine publică" prevăzut de art. 306 alin. 2.pr. civilă, fiind invocate motive care țin de critica soluției pe fondul cauzei, și anume asupra faptului că instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la o dată anterioară datei la care decizia civilă 85/2007 a Curții de APEL GALAȚIa devenit irevocabilă. Practic, se solicită ca, în subsidiar, să se admită doar în parte acțiunea pentru o perioadă mai restrânsă, ceea ce nu echivalează cu motive de ordine publică, ci cu susțineri ce antamează fondul cauzei și care trebuiau invocate în condițiile art. 303 alin. 1.pr. civilă.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, urmează ca, în baza disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, să se respingă ca nefondate excepțiile inadmisibilității și a nulității cererii de chemare în judecată.
Potrivit disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3.pr. civilă, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va modifica în parte sentința civilă nr. 12/10.01.2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că se va constata ca fiind prescrisă perioada ianuarie 2003-ocombrie 2004.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Ca părți căzute în pretenții, se vor obliga intimații să plătească recurentei cheltuielile de judecată constând în contravaloarea carburantului consumat cu ocazia deplasării reprezentantului recurentei la sediul instanței, în baza disp. art. 274.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile inadmisibilității și a nulității cererii de chemare în judecată, ca nefondate.
Admite recursul declarat de pârâta SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ "SF.",cu sediul în F,str.---,nr.50-52,jud.V împotriva sentinței civile nr.12/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.12/10.01.2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că:
Constată ca fiind prescrisă perioada ianuarie 2003 - octombrie 2004.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Obligă pe intimații -, -, -, -, G, să plătească recurentei suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/18.04.2008
Tehnored./2 ex./ 24 Aprilie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
