Pretentii civile. Speta. Decizia 1922/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1922
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâtul-recurent Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1030/23.06.2009 pronunțată de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați N, I, intervenientele-intimate, și pârâții-intimați Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, recurentul solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin acțiunea formulată, reclamantele N, I, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad și au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 15.07.2008 pentru N, I, din 21.10.2008 pentru, până în prezent, reactualizat cu indicele de inflație, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare; de asemenea, au solicitat ca Tribunalul Arad să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, întrucât sporul de 50 % nu mai este în vigoare de la abrogarea Legii nr. 50/1996.
Prin cererea de intervenție din 24 aprilie 2009, - și -, au formulat o cerere similară, chemând în judecată alături de pârâții menționați și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare și la cererea de intervenție formulată de - și -, solicitând respingerea acesteia ca nefiind admisibilă în principiu.
La data de 09 iunie 2009, intervenientele - și - au formulat o precizare de acțiune, prin care au renunțat la judecată față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinarea depusă la 17 iunie 2009, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu este în raporturi juridice cu reclamantele și intervenientele, iar sub aspectul fondului a considerat acțiunea neîntemeiată și lipsită de temei legal.
Prin sentința civilă nr.1030 din 23 iunie 2009 Tribunalului Arad, s-a admis acțiunea reclamantelor N, I, precum și, în principiu și în fond, cererea intervenientelor -, și -, cu domiciliul în G, formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad, și a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantelor și intervenientelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15.07.2008, pentru N, I, din 21.10.2008 pentru, din 01.03.2008 pentru - și din 21.10.2008 pentru -, până la zi și în continuare, drepturi salariale ce se vor actualiza cu indicele de inflație, începând cu data nașterii fiecărui drept salarial și până la plata efectivă.
Totodată a obligat Tribunalul Arad să efectueze în carnetele de muncă ale reclamantelor și intervenientelor mențiunile corespunzătoare privind plata sporurilor și s-a luat act de renunțarea intervenientelor față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantelor și a intervenientelor este întemeiată pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pe Decizia nr. XXI din 10.03.2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care a statuat că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este îndreptățit la plata acestui spor, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, deci și după data de 15.07.2008, așa cum solicită reclamantele, în continuare și pentru viitor, care este obligatorie erga omnes.
În condițiile prevăzute de art. 161 alin. 4 din Codul muncii care obligă întotdeauna angajatorul la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului prin întârzierea plății salariului, pârâții au fost obligați la plata actualizată a drepturilor salariale acordate.
În temeiul art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privitor la carnetul de muncă, Tribunalul Arada fost îndatorat să consemneze în carnetele de muncă ale reclamantelor și intervenientelor drepturile salariale mai sus stabilite.
Având în vedere precizarea formulată de intervenientele - și -, prin care au renunțat la judecată față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în condițiile art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată față de acesta și s-a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor a rămas fără obiect.
În privința cererii de intervenție s-au constatat îndeplinite cerințele art. 49 alin. 1 și 2 și 50 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, fiind admise în principiu, observând că intervenientele doresc să își valorifice propriile interese pentru plata drepturilor salariale față de pârâții menționați.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, invocând ca temei de drept dispozițiile art.299 art.304 pct.4 și 9 raportat la art. 312 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
A arătat că art.47 din Legea 50/1996, prevedea sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, însă acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996. De altfel, din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG8/24.01.2007 astfel că pretențiile reclamanților după data de 1.02.2007 sunt nefondate, iar art.30 al acestui act normativ prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996, așa încât sporul de 50% nu mai subzistă.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, arătând că prima instanță și-a însușit susținerile reclamanților atât sub aspectul introducerii în termen a cererii, cât și sub aspectul fondului privind dreptul lor de a beneficia de sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct.4 și 9 rap. la art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat, dar pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Corect tribunalul a analizat în fond pretențiile deduse judecății cu privire la sporul de spor de 50% din salariul de bază brut lunar, cuvenit potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Procedându-se la abrogarea expresă prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a art.47 din Legea nr. 50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislativedistincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art. 1 pct. Q3 din aceeași Lege nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. b lit. d din Decretul nr. 247/1997".
De asemenea, în aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție B, constituită în Secții Unite, a pronunțat decizia nr.21/10.03.2008, în sensul că a constatat că judecătorii și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, dezlegarea dată problemelor de drept judecate fiind obligatorii pentru instanțe conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
În cazul din speță, dreptul subiectiv, consacrat în favoarea reclamanților, se cuvine acestora doar până la data intrării în vigoare a Legii-Cadru nr. 330/5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ce are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, considerent pentru care se vor modifica disp ozițiile sentinței de acordare a sporului pentru viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtului Ministerul Justiției, declarat împotriva sentinței civile nr. 1030/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâții în solidar să plătească reclamantelor și intervenientelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu 15.07.2008 pentru N, I, din 21.10.2008, pentru din 1.03.2008, pentru din 21.10.2008, pentru, până la data de 12.11.2009.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /8.12.2009
Tehnored.: L/ 2 ex.8.12 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
