Pretentii civile. Speta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ECIZIA NR. 514
Ședința publică din data de 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtă SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2763 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații HG și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul P,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților aua vut loc în ședința publică din data de 3 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte SC SA B să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 10 martie 2009, dată la care unul din membrii completului de judecată s-a aflat în concediu de odihnă, astfel că instanța a amânat pronunțarea la data de 17 martie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții și -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata pentru fiecare a sumei brute de 5573 lei reprezentând suplimentări salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paște și C 2004-2006 drepturi salariale actualizate potrivit indicelui de inflație de la data pronunțării hotărârii până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficiază, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Au mai arătat reclamanții că suma solicitată reprezintă suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C 2004-2007, prevăzută în art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii respectivi.
In drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dipozițiile art.166 din Codul muncii și art.166, 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, art.168 alin.1 din
Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2004 - 2007.
In dovedirea acțiunii reclamanții au arătat că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-au anexat, interogaoriu și orice altă probă utilă soluționării cauzei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, arătând că suplimentările salariale solicitate au fost negociate și stipulate în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă ce fost renegociat, acestea fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A mai arătat pârâta că în anul 2005 s- încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă, care spre deosebire de contractele anterioare are nouă formulare, în alin.2 al articolului 168, conform căruia "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formulare ce păstrează și în continuare în următoarele contracte colective de muncă pentru anii 2006- 2007.
Sub aspectul prescripției extinctive, pârâta a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la actiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori al unor clauze a acestuia, acțiunea reclamantilor avându-și temeiul în nerespectarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă, așa încât fiind depășit termenul de 6 luni aceasta este prescrisă.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: Anexa 1, copia CCM pentru anul 2004, 2005, 2006 și 2007, Anexa 5, Anexa 6, copia sentinței civile nr.684/14.07.2005 a Tribunalului Prahova, cerere chemare în judecată - înregistrată la 29.06.2005, anexă calcule, adresa nr.2919/12.11.2007, copie extras raport de exertiză efectuat de expert în altă cauză.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2763 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția prescripției pentru perioada Paște 2004- 2005 și C 2004 invocată de pârâtă, s-a respins acțiunea pentru acestă perioadă, ca fiind prescrisă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a fost obligată pârâta să plăteasca fiecărui reclamant prime de Paște 2006 și C 2005-2006 în sumă brută de 3134 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și totodată, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâta, că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
In consecință, instanța de fond a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii,09.10.2008, termenul de prescripție de 3 ani este împlinit pentru perioada Paște 2004-2005 și C 2004, astfel că a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
A mai reținut instanța de fond că art 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
De asemenea, instanța de fond a reținut că art.168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Același articol, din contractele colective de muncă pe anii 2005 -2006 prevede că în anul 2006 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din constractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile anagajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părtile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
A mai reținut instanța de fond, că potrivit dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o.
De asemenea, instanța de fond a reținut că angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de
muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art.287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art.286 alin.1 din Codul muncii.
In consecință, tribunalul a apreciat că din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit primele de Paște și de C pe anii 2004-2007, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceștia prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă
în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește întinderea drepturilor salariale, Curtea constată că prima instanță a luat în considerare dispozițiile art.168 CCM privind cuantumul primelor la nivelulul unui salariu de bază mediu pe SC SA.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2763 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.03.2009
dosar fond - 6342/-- Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
