Pretentii civile. Speta. Decizia 504/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.504
Ședința publică din data de 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.95 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Gh. domiciliat în comuna, nr.267, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D, consilier juridic G, lipsind intimatul-reclamant Gh.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea apărătorului intimatului-contestator, domnul avocat, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise, la care s-a anexat, în copie, fișa pentru înregistrarea persoanei în căutarea unui loc de muncă pe numele intimatului.
Consilier juridic G pentru recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei că alte cereri nu mai are de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D, consilier juridic G, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii privind acordarea indemnizației de șomaj întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art.17 și art.34 alin.1 din Legea nr.76/2002. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să-i acorde dreptul la indemnizația de șomaj.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus documentația la pârâtă pentru a primi dreptul la indemnizația de șomaj, iar aceasta i-a respins cererea pe motiv că nu sunt îndeplinite prevederile art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002, în sensul că nu are stagiul minim obligatoriu de 12 luni din ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, arătând că a lucrat în perioada 1.02.2006- 01.12.2006 și 1.12.2007 până la 1.02.2008.
A mai arătat reclamantul că a depus cererea la data de 27.02.2008 la Agenția locală M, iar pârâta nu a respectat art.38 alin.1 lit.a și art.38 alin.2 din Legea nr. 76/2002, în raport de care indemnizația de șomaj se acordă de la data încetării contractului de muncă și nu de la data înregistrării cererii, așa cum a calculat pârâta termenul de 12 luni.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp.art.17, 34 și 38 din Legea nr. 76/2002.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că reclamantului i-a încetat activitatea conform art.56 lit.j din Codul muncii și a solicitat indemnizație de șomaj prin cererea înregistrată la data de 27.02.2008, iar stagiul de cotizare al acestuia este de 11 luni și 2 zile, neîndeplinind prevederea legală de minim 12 luni stagiu de cotizare cerută de art.34 alin.1 lit.a din Legea nr. 76/2002.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză administrate în cauză, prin sentința civilă nr.95/14.01.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea și a obligat pârâta să acorde reclamantului indemnizația de șomaj conform Legii nr.76/2002, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a fost angajatul Primăriei, județul D, în funcția de muncitor necalificat de la data de 01.02.2006 până la 01.12.2006 și de la data de 01.12.2007 până la data de 01.02.2008, iar la data de 27.02.2008 acesta a introdus cerere pentru acordarea indemnizației de șomaj, cerere respinsă pe motiv că nu este îndeplinit stagiul minim de cotizare obligatoriu de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, invocându-se în acest sens prevederile art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002.
S-a mai reținut că potrivit art.34 din Legea nr. 76/2002, beneficiază de indemnizație de șomaj șomerii care au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, iar conform art.38 alin.2 din același act normativ, indemnizația de șomaj se acordă persoanelor prevăzute la art.17, la data încetării contractului individual de muncă dacă cererea este înregistrată la agenție în termen de 30 de zile de la data încetării contractului și în speță, reclamantul a formulat această cerere înăuntrul termenului de 30 de zile.
De altfel, a reținut tribunalul, și din concluziile expertizei a rezultat că reclamantul a îndeplinit perioada de 12 luni reprezentînd stagiul de cotizare minim.
Așa fiind, instanța de fond a admis cererea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că prima instanță a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, în sensul neaplicării disp.art.34 alin.1 lit.a și art.38 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002, întrucât intimatul a lucrat fix 12 luni în ultimele 24 luni, astfel încât perioada legală ce poate fi luată în calcul la stabilirea stagiului de cotizare este de la 27.02.2008, reprezentând data formulării cererii de către intimat, până la data de 27.02.2006 - data maxim admisă de art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002.
Se mai arată că procedându-se la calculul stagiului de cotizare, pe baza declarațiilor nominale depuse de angajator, s-a stabilit că intimatul a realizat un stagiu de cotizare de 11 luni și 2 zile, stabilit în concordanță cu prevederile legale incidente în cauză.
De asemenea, se susține că art.38 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare prevede acordarea indemnizației de șomaj de la data încetării contractului de muncă temporară, condiționat de îndeplinirea art.34 alin.1 lit.a, și anume, a îndeplinirii stagiului de cotizare de minimum 12 luni premergătoare datei înregistrării cererii, iar termenul de 30 de zile menționat de alin.2 al art.38 din același act normativ se referă la momentul deschiderii dreptului la indemnizația de șomaj, însă tot în concordanță cu îndeplinirea disp.art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Așa fiind, se arată că în mod greșit a concluzionat instanța de fond că intimatul a realizat stagiul minim de cotizare la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii intimatului-reclamant ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant, prin apărător, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține, în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, art.34 alin.1 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că șomerii prevăzuți la art.17 alin.1 beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ mai multe condiții, printre care, la lit.a, se prevede realizarea unui stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.
Aceste prevederi legale trebuie coroborate, în mod firesc, interpretând sistematic dispozițiile aceluiași actului normativ, și cu cele ale art.38 alin.1 lit.a și art.38 alin.2, care statuează că indemnizația de șomaj se acordă persoanelor prevăzute la art.17, la cerere, de la data încetării raporturilor de muncă, în situația în care cererea este înregistrată la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă în termen de 30 de zile de la această dată.
Intimatului-reclamant i-a încetat contractul individual de muncă la data de 1.02.2008, în temeiul art.56 lit.j Codul muncii, iar acesta a formulat cererea pentru acordarea indemnizației de șomaj înăuntrul termenului de 30 de zile de la data încetării contractului și în perioada 1.02.2006 - 1.02.2008 acesta are un stagiu de cotizare de 12 luni, suficient pentru acordarea indemnizației de șomaj, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță, în acest sens fiind, de altfel, și concluziile expertizei efectuate în cauză la instanța de fond de către expert Gh..
Se impune, de asemenea, a fi precizat că potrivit art.21 din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare, chiar angajatorii la care își desfășoară activitatea persoanele prevăzute la art.19 (cum a fost și cazul intimatului-reclamant) sunt obligați să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale și/sau veniturile de natura acestora, la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă în a cărei rază teritorială își au sediul sau domiciliul, declarația lunară privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței indicat de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.95 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Gh. domiciliat în comuna, nr.267, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
--- - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
09.04.2009
/FA
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
