Pretentii civile. Speta. Decizia 222/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 222
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta SRL împotriva Sentinței Civile nr. 1655/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă, avocat, iar pentru reclamantul intimat se prezintă avocat în substituirea apărătorului ales,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că au fost depuse la dosar adresa conținând relațiile solicitate de la Tribunalul Timiș, respectiv dovada înregistrării în sistem Ecris și copie de pe caietul de înregistrări a actelor de la Serviciul Registratură.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar delegație de substituire, iar apărătorul pârâtei recurente depune chitanța nr. 118/31.08.2009 în dovedirea onorariului de avocat și două înscrisuri reprezentând declarațiile autentificate ale numiților și, câte un exemplar fiind comunicat și părții adverse.
Reprezentanta recurentei semnează cererea de recurs și aplică ștampila Biroului avocațial.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta societății recurente solicită admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate cu trimitere spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului administrat în cauză în ceea ce privește statele de plată, arătând că prima instanță nu a aplicat prevederile legale din Codul d e procedură civilă și nu a verificat veridicitatea celor susținute de reclamant cu privire la faptul că semnăturile din statele de plată nu îi aparțin. În subsidiar, se solicită modificarea sentinței civile recurate, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat, prin apărător, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare, iar cu privire la înscrisurile depuse de reprezentanta recurentei la termenul de azi, solicită a nu fi luate în considerare, întrucât reprezintă probe extrajudiciare. Învederează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1655/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul ,în contradictoriu cu pârâta și-n consecință a fost obligată pârâta să îi achite reclamantului drepturile salariale cuvenite și neîncasate, indexate și actualizate cu rata inflației, aferente lunilor noiembrie, decembrie 2008 și ianuarie 2009.
Prin aceeași hotărâre judecătorească, a fost obligată pârâta să achite reclamantului contravaloarea zilerelor de concediu cuvenite și neefectuate, aferente anului 2008, proporțional cu timpul lucrat. Au fost respinse restul pretențiile reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut in prealabil că prin demersul judiciar pendinte, petiționarul nu a contestat decizia de concediere, solicitând numai drepturi bănești, astfel că excepția tardivității introducerii contestației, invocată de pârâtă prin întâmpinare se privește a fi lipsită de interes.
Pe fondul cauzei, tribunalul a observat că, deși din statul de plată aferent lunii noiembrie ar rezulta că reclamantul a încasat salariul, semnătura din dreptul poziției acestuia nu seamănă cu cea efectuată de reclamant în fața instanței, cu ocazia verificării de scripte. Motiv pentru care, observând și că pârâta, în apărare, nu a solicitat efectuarea unei expertize grafologice pentru a verifica dacă semnătura în discuție aparține sau nu reclamantului, așa cum avea obligația a face, potrivit prevederilor art.287 din codul muncii, a apreciat ca fiind dovedite pretențiile acestuia constând în drepturile salariale cuvenite și neîncasate, indexate și actualizate cu rata inflației, aferente lunii noiembrie 2008.
În ceea ce privește următoarele două luni, judecătorii fondului au considerat că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor bănești solicitate (statul de plată al lunii decembrie nefiind semnat de reclamant, iar pentru luna ianuarie nici nu a fost depus).
Pe de altă parte, pârâta se contrazice prin chiar înscrisurile depuse la dosar. Astfel, dacă din foaia colectivă de prezență din luna ianuarie rezultă că reclamantul nu a fost deloc la serviciu, prin decizia nr. 390/21.01.2009 (fila 6 din dosar), pârâta îi impută reclamantului efectuarea unor lucrări neconforme, cu consecința diminuării salariilor aferente lunilor decembrie 2008 și ianuarie 2009. Mai mult, prin notificarea de pusă la fila 10 din dosar, imputând reclamantului anumite absențe nemotivate în lunile decembrie și ianuarie, pârâta recunoaște implicit că în celelalte zile, reclamantul fost la serviciu. Or, toate aceste contradicții sunt de natură să determine o mare incertitudine vizând veridicitatea înscrisurilor întocmite de pârâtă, precum și a celor afirmate prin întâmpinare. în care tribunalul, înlăturând apărările confuze și contradictorii ale pârâtei, a obligat-o și la plata către petiționar drepturilor salariale cuvenite și neîncasate, indexate și actualizate cu rata inflației, aferente lunilor decembrie 2008 și ianuarie 2009.
De asemenea, Tribunalul a constatat că întemeiată este și solicitarea reclamantului de achitare a contravalorii zilerelor de concediu cuvenite și neefectuate, aferente anului 2008, proporțional cu timpul lucrat. Și aceasta pentru că, așa cum rezultă din prevederile clare și nesusceptibile de alte interpretări ale art. 141 alin.2 din codul muncii ( care spune că "Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.") pârâta era obligată să îi acorde concediul de odihnă, proporțional cu timpul lucrat, ceea ce aceasta nu a dovedit că a făcut, în condițiile de exigență ale art. 287 din codul muncii. Pe de altă parte, potrivit alin.4 al aceluiași articol, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă ( situația de față).
Tribunalul a respins însă ca neîntemeiate pretențiile având ca obiect achitarea unor pretinse ore suplimentare, a căror prestare nu rezultă din actele și lucrările dosarului, observând și contradicția dintre afirmațiile petiționarului (pe de o parte pretinde că a prestat ore suplimentare, pe de altă parte afirmă că a fost trimis acasă pentru că nu mai era de lucru). făcând de faptul că regula instituită de art.119 din codul muncii este aceea că "Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia." și nu în bani, așa cum pretinde petiționarul. Ca atare, acesta avea obligația a solicita angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite. Or, acesta nu a dovedit că ar fi formulat o cerere în acest sens, care să nu fi fost luată în considerare de către pârâtă, și nici că nu ar fi fost posibilă compensarea în termenul de 30 de zile stabilit de legiuitor, pentru a deveni incidente prevederile art. 120 din același cod al muncii ( vizând acordarea unui spor la salariu corespunzător muncii suplimentare efectuate, spor care se stabilește pe baza negocierilor purtate între părți).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta SC SRL, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 22.09.2009, solicitând, in principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar, in subsidiar modificarea acesteia și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei,care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.6,7,8 și 9/pr.civ., Curtea reține că acestea au vizat in esență interpretarea și aplicarea greșită de către judecătorii fondului a prevederilor art. 177-184 /pr.civ. care statuează asupra procedurii verificării de scripte,in situația in care una dintre părți nu își recunoaște scrisul sau semnătura. In contextul expus, Tribunalul trebuia să ia in considerare faptul că sarcina probei revenea de această dată reclamantului,pentru că angajatorul și-a îndeplinit obligația prevăzută prin art. 287 /pr.civ.,aceea de a face dovada plății drepturilor salariale prin depunerea la dosar a statelor de plată,iar reclamantul a fost cel care și-a contestat semnătura depusă pe înscrisuri,așa încât sarcina probei a fost răsturnată.
Se mai susține,in conținutul cererii de recurs,că instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată in conținutul părții introductive a sentinței recurate,relativ la prezența apărătorului pârâtei in sala de judecată in cursul dezbaterilor,iar nu după desfășurarea acestora,cum greșit s-a consemnat. Mai mult, s-a omis a se comunica reprezentantului recurentei despre împrejurarea că reclamantului i s-a luat un specimen de semnătură mai devreme,când acesta s-a prezentat in fața instanței.
Poziția procesuală a intimatului reclamant a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 6,prin care acesta a solicitat respingerea recursului,cu motivarea că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.312 alin1 și art. 304 ind.1/pr.civ., Curtea reține următoarele:
Intr-adevăr,reclamantul s-a adresat instanței de fond cu o cerere având ca obiect plata drepturilor salariale aferente perioadei noiembrie 2008 - ianuarie 2009, a orelor suplimetare efectuate in acest interval de timp dar și a concediului de odihnă corespunzător perioadei cât a fost angajat in cadrul societății recurente.
Cu toate că pârâta,in îndeplinirea obligațiilor procesuale stabilite prin art.163 alin.1,corelat cu art. 287 din Codul Munciia depus la dosar statele de plată pentru intervalul noiembrie-decembrie 2008, reclamantul și-a contestat semnătura depusă pe înscrisul aflat la dosarul de fond la fila 41,împrejurare care a determinat instanța de fond să administreze proba cu verificarea de scripte la care se referă art. 177 și urm. /pr.civ.
Curtea reține insă că înscrisul pe care a fost depusă semnătura contestată, respectiv statul de plată pe luna noiembrie 2008 nu a fost prezentat in original in fața instanței de fond și nici nu a fost vizat pentru conformitate cu originalul potrivit art. 112 alin.2/pr.civ.,așa încât judecătorii au verificat o simplă copie xerox a actului.
Pe de altă parte,unul dintre motivele pentru care nu s-a trecut la verificarea înscrisului cu ajutorul unei expertize tehnice de specialitate a fost și împrejurarea că o atare verificare nu ar fi fost solicitată de pârâtă,căreia îi revenea sarcina probei.
Ori,Curtea reține că sunt întemeiate argumentele recurentei cu privire la interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor art. 287 din Codul Muncii, întrucât angajatorul și-a îndeplinit obligația prevăzută prin art. 287 /pr.civ. aceea de a face dovada plății drepturilor salariale prin depunerea la dosar a statelor de plată,iar reclamantul a fost cel care și-a contestat semnătura depusă pe înscrisuri,așa încât sarcina probei a fost răsturnată. C care ar fi fost chemat să solicite administrarea probei cu expertiza este contestatorul,iar nu pârâta recurentă.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea conchide că administrarea probei la care se referă art. 177 -179/ pr.civ. s-a făcut in mod defectuos de către judecătorii fondului,context in care,de vreme ce expertiza tehnică nu poate fi efectuată in calea de atac a recursului, in baza art. 304 ind. 1 și art. 312 alin.3 /pr.civ. va admite recursul,va casa sentința recurată și va trimite dosarul spre rejudecare la Tribunalul Timiș, instanță care, conformându-se prevederilor art. 315.civ. va ordona prezentarea originalului înscrisului -stat de plată pe luna noiembrie 2008 -, va pune in discuție oportunitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate in condițiile art. 179/pr.civ.,probă ce va fi administrată pe cheltuiala reclamantului,urmând ca,in funcție de rezultatul procesului cererile accesorii vizând cheltuielile de judecată să fie rezolvate potrivit art. 274 și urm./pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SRL împotriva Sentinței Civile nr. 1655/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite dosarul spre soluționare la Tribunalul Timiș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /05.03. 2010
Tehnored // 05.03.2010/4 ex/ 2com.
Prima instanță: jud. și - Tribunalul Timiș
Decizia se comunică:
Pârâtei recurente - SRL
Reclamantului intimat, având ca obiect drepturi bănești.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
