Pretentii civile. Speta. Decizia 2333/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2333
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat - cu sediul în Târgu J,-, județul G, împotriva sentinței civile nr. 770 din data de 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns pentru intimata-pârâtă avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală, motivarea instanței de fond fiind suficient de clară și întemeiată pe înscrisurile depuse la dosar. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamanta chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv 4000 c de gaze naturale anual, pentru perioada lucrată efectiv în cadrul unității angajatoare, în anii 2005,2006, 2007, acordarea drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data când trebuiau acordate și data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit art.187 din CCM la nivel de ramură, valabil pe anii 2005-2007, salariații agenților economici nominalizați în anexa nr.1 pct.B, vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar acest contract produce efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
S-a mai susținut că și CCM la nivel de Grup de unități din industria petrolieră stipulează, la art.178, că salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 vor primi un ajutor material egal cu c/val. a 2500-4000 c de gaze naturale, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de și CCM, încălcând art.30 din Legea nr.130/1996, ce statuează că executarea CCM este obligatorie pentru părți.
Prin sentința civilă nr. 1551 pronunțată la 25 februarie 2009, Tribunalul București a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău reținând că reclamanta domiciliază în județul B, iar în raport de art.284 alin.2 din Codul Muncii, competența de soluționare a cauzei aparține, în primă instanță, tribunalului Buzău.
După declinare, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău.
La termenul de judecată din 11.05. 2009, pârâta invocat excepția de necompetență teritorială a tribunalului și de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2- ultima liniuță din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României, revizuită, solicitând suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
Prin încheierea de la termenul din 11.05.2009, Tribunalul Buzăua respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul reținut că textul a cărui neconstituționalitate a fost invocată nu are legătură cu obiectul cauzei, astfel că s-a conchis că excepția este inadmisibilă, fiind contrară disp.art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca nelegală, iar prin decizia civilă nr.1200 din 02.06.2009, Curtea de Apel Ploieștia respins recursul ca nefondat reținând că soluția primei instanțe, de respingere a cererii recurentei de sesizare a Curții Constituționale, este corectă întrucât legiuitorul este singurul îndreptățit a reglementa competența instanțelor judecătorești, potrivit art.126 din Constituția României, iar în prezenta cauză se pune în discuție, practic, modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii.
S-a mai reținut că faptul că în această privință, în mod succesiv, prin acte normative cu putere de lege, s-au edictat norme de competență în materia dreptului muncii, a căror interpretare și succesiune în timp ori aplicare ca urmare a stabilirii normei speciale în raport de cea generală, revine exclusiv instanțelor judecătorești, nu constituie o problemă de constituționalitate, ci ține de atributul exclusiv acordat instanțelor, de a stabili normele de competență aplicabile, de a interpreta și aplica legea, în acest sens pronunțându-se, de altfel, și Curtea Constituțională, prin decizia nr.254/2009, astfel că nefiind îndeplinite cerințele cerute cumulativ de dispozițiile art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992, cu modificările și completările ulterioare, excepția invocată apare ca inadmisibilă.
Cauza a fost restituită primei instanțe, iar pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, pârâta a susținut că reclamanta nu solicită prin cererea de chemare în judecată un drept de natură salarială, ci plata unui ajutor social reglementat prin contractul colectiv de muncă, astfel că termenul de prescripție este de 6 luni, prevăzut de art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii și nu cel de 3 ani prevăzut în art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pârâta a susținut că reclamanta nu este creditor în raportul juridic dedus judecății, începând cu anul 1997 sindicatul nemaiintrând în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a ajutorului social constând în plata contravalorii unei cote de gaze naturale, ca urmare a introducerii ajutorului în salariul de bază al fiecărui salariat al pârâtei, cu respectarea art.187 CCM ramură.
Pe fond, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând, în esență, că ajutorul social prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, petrol, gaze a fost acordat prin includerea acestui ajutor în salariul de bază al reclamantei, ce a fost astfel majorat, art.187 alin.2 stipulând expres că salariații vor beneficia de ajutorul social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale, doar în măsura în care acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 770 pronunțată la data de 30 septembrie 2009, Tribunalul Buzăua respins excepția prescripției materiale a dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin aceeași sentință, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Pentru pronunța această soluție prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată fiind respinsă pe motiv că termenul de prescripție aplicabil în speță este cel de trei ani, însăși pârâta susținând că ajutorul material reprezentând cota de gaze naturale a fost inclusă, la nivelul SC SA, încă din anul 1997, în salariul reclamantei.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost, de asemenea, respinsă reținându-se că reclamanta, în calitate de angajat, solicită din partea angajatorului despăgubiri reprezentând un drept bănesc reglementat prin contractul colectiv încheiat la nivel de ramură.
S-a mai arătat că asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 11 mai 2009 când a stabilit că potrivit art. 284 alin 2 codul muncii, revine acestei instanțe competența de a soluționa cererea reclamantei.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta a solicitat prin acțiune ca unitatea pârâtă să fie obligată să-i plătească ajutorul social constând în contravaloarea unei cote datorată de gaze naturale care nu i-a fost acordată în anii 2005,2006 și 2007.
S-a mai arătat că potrivit art. 187 alin 1 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energiei electrică, termică,petrol și gaze pe anul 2006, salariații din această ramură " vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale" stipulându-se în alineatul 2 al art. 187 din contract că acest ajutor social se acordă numai în ipoteza în care " nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază".
Totodată, s-a reținut că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul acestei unități în anul 1997 s-a prevăzut în art. 176 alin 1 că începând cu 01.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4ooo mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază, iar prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în anul 1998, art. 176 alin. 1 din același contract colectiv a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost compensat prin CCM / 1997.
Instanța de fond a reținut că includerea în salariul de bază a cotei de gaze naturale prevăzută în art. 176 alin. 1 din CCM încheiat la nivelul este dovedită de pârâtă prin scrisoarea nr. 1818/04.08.1997 emisă de SA, semnată și de președintele sindicatului, prin care s-a confirmat că în fondul de salarii sunt cuprinse și prevederile art. 176 alin 1 din CCM în vigoare.
Așa fiind, s-a concluzionat că ajutorul material reprezentând cota de gaze naturale a fost inclus, începând cu anul 1997, în salariul de bază al fiecărui salariat din unitatea pârâtă, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând motivul de modificare a sentinței prev. de art. 3041Cod pr. civilă.
Susține recurenta că a fost salariata intimatei și că și- întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 187 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze și pe dispozițiile art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, art. 7 din CCM la nivel de unitate, art. 238, art. 161 din Codul muncii, art. 8, art. 30 din Legea 130/1996 și a cerut acordarea unor drepturi, actualizate cu indicii ce inflație corespunzători, în funcție de perioada efectiv lucrată la angajator.
În continuare, se face referire la conținutul apărărilor pârâtei formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond susținându-se că în ceea ce privește excepțiile ridicate de către pârâtă, instanța de judecată, în mod corect le-a respins, însă pe fond, în mod greșit a fost respinsă acțiunea întrucât, așa cum rezultă din carnetele de muncă, indexările, majorările făcute au fost în mărime procentuală și nu în sumă fixă pentru toți salariații, așa cum ar fi fost normal.
Se mai arată că în CCM la nivel de ramură, valabil pe anii 2005, 2006, 2007, în art. 187 alin. 1 și 3, este stipulat că "salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. 1, punctul B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale. Cuantumul și condițiile de acordare vor fi stabilite în contractele colective de muncă la nivele inferioare."
De asemenea, se arată că potrivit art. 178 alin. 1 din contractul colectiv la nivel de unități, salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea 2500-4000 mc de gaze naturale, iar referitor la cota de gaze, a cărei contravaloare urma să fie acordată salariaților, aceasta a fost stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din 1997 la 4000 mc și nu s-a mai revenit ulterior asupra sa, nesuferind, astfel, nicio modificare, învederându-se că în carnetele de muncă ale salariaților, toate indexările, majorările și realizările salariale menționate sunt în mărime procentuală, iar cele în sume fixe nu sunt, ca și cuantum, aceleași pentru toți salariații, astfel că, potrivit susținerilor recurentei, creșterile salariale nu privesc includerea ajutorului stipulat.
Se mai susține că inclusiv prin contractul de la nivelul societății, angajatorul s-a obligat să facă această modificare în baza unui act adițional a cărui existentă nu a putut-o dovedi și în situația în care ar fi existat un astfel de act adițional, acesta ar fi trebuit înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale si Familiei, pentru a putea produce efecte juridice, actul producând efecte de la data înregistrării.
Arată recurenta că modalitatea de acordare a ajutorului material în discuție prin compensarea sa în salariul de bază contravine legislației în vigoare invocându-se disp.art. 154 și 155 din Codul muncii, la al căror conținut s-a făcut trimitere, susținându-se că modalitatea de acordare acestui ajutor material adoptată de angajator contravine legislației în vigoare, fiind vorba de un mod arbitrar, din partea patronatului, de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum si de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
Mai arată recurenta că dacă din salariul de bază s-ar deduce contravaloarea adaosurilor prevăzute la art. 168 din CCM la nivel, respectiv primele de Paște, C, aprovizionare toamnă-iarnă, c/val ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc/anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariu de bază începând cu 1997, ar rezulta un salariu de bază mai mic decât salariul minim pe economie și în plus, intimata-pârâtă se contrazice în propriile-i apărări deoarece în motivarea excepției prematurității, aceasta susține că în sarcina sa nu s-a stabilit o obligație determinată și că s-au creat doar premisele demarării unor negocieri între patronat și sindicat.
Referitor la inițiativa negocierilor, se susține că aceasta revine angajatorului conform Legii nr. 130/1996, iar acesta nu se poate prevala de propria-i culpă pentru a-și justifica neîndeplinirea unei obligații și din moment ce angajatorul recunoaște prin propriile-i apărări că nu au avut loc negocieri cu privire la modalitatea de calcul și de includere a acestor drepturi salariale, nu poate susține că le-a acordat.
Totodată, se face trimitere la susținerile pârâtei din întâmpinare privitoare la excepția lipsei calității procesuale invocate de aceasta și în raport de care s-a susținut că dreptul material solicitat nu există, astfel că nu se poate pretinde ulterior că a fost acordat.
De asemenea, pentru a acorda acest drept distinct nu trebuie să existe o negociere între părți, ci trebuie ca angajatorul să respecte legislația în vigoare, pentru că nicio convenție a părților, contrară legii, nu este valabilă. Astfel că, atâta timp cât în art. 154 din Codul muncii salariul de bază este definit ca fiind contraprestația pentru munca depusă de salariat, iar doar la acest salariu, conform art. 155 Codul muncii, se adaugă celelalte sporuri, adaosuri, angajatorul nu are voie să includă acest drept salarial în salariul de bază, mai ales că acest drept nu face parte din cele neimpozabile, iar evidențierea lui în mod distinct se impune obligatoriu.
În raport de cele mai sus arătate, se arată că prima instanță trebuia, din oficiu, în baza rolului său activ, să solicite efectuarea unei expertize de specialitate prin care să se stabilească în mod cert, cu ajutorul unui expert contabil, dacă drepturile solicitate au fost sau nu acordate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata- pârâtă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, însă reprezentată fiind în instanță, prin apărător ales, la termenul din 8.12.2009, solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art. 187 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. I punctul B, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar potrivit art. 187 alin. 2 din același contract, de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin. 1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. I, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, statuându-se la alin. 3 al.art. 187 că prin contractele colective de muncă la nivele inferioare vor fi stabilite cuantumul și condițiile de acordare.
În același sens, prin art. 178 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră se prevede că salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. I vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale, stipulându-se la alin. 2 al art. 178 că în condițiile în care, prin act adițional la contractul colectiv de muncă, nu s-a convenit introducerea dreptului prevăzut la alin. 1 în salariul de bază, modalitatea concretă de acordare a acestuia va fi stabilită la nivelul agentului economic.
Prin art. 176 din CCM la nivel de unitate( ) pe 1997 s-a stipulat că începând cu 01.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
De asemenea, în art.176 din CCM pe 1998 s-a prevăzut expres că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind așadar vorba de o clauză contractuală obligatorie prin care părțile contractante au recunoscut compensarea contravalorii de gaze naturale în modalitatea arătată.
Totodată, la alin. 1 al art.176 din CCM pe 2008 se stipulează că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Pârâta a arătat că începând cu anul 1997 sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a ajutorului social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale, iar acest lucru s-a datorat introducerii ajutorului în salariul de bază al fiecărui salariat, cu respectarea art.187 CCM ramură. Ca atare, nu lipsa negocierilor a fost motivul pentru care s-a cerut respingerea acțiunii, ci faptul că ajutorul în discuție în cauză a fost inclus în salariile de bază ale angajaților, explicându-se că din acest motiv nu au mai avut loc negocieri la nivel de unitate.
Deși reglementarea privitoare la acordarea ajutorului constând în contravaloarea unei anumite cantități de gaze naturale nu a mai fost prevăzută în contractele colective de muncă la nivel de unitate, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că dreptul respectiv nu ar mai fi fost plătit fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu suma corespunzătore contravalorii cantității de gaze naturale inclusă inițial în salariul de bază al angajaților, după cum s-a prevăzut expres în CCM la nivel de unitate, încheiat între societatea pârâtă și salariați, reprezentați de, în sensul celor sus-arătate.
În consecință, pârâta a acordat ajutorul social tuturor salariaților prin includerea acestuia în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent ajutorul a fost plătit ca parte integrantă din salariu.
Nu poate fi primită susținerea recurentei conform căreia ar fi nelegală modalitatea de acordare a ajutorului material prin includerea acestuia în salariul de bază, dispozițiile art.154 și art.155 din Codul muncii invocate de recurentă neconducând la această concluzie.
De asemenea, chiar dispozițiile art.187 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze și cele ale art.178 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră mai sus menționate, permit introducerea ajutorului constând în contravaloarea unei cote de gaze în salariul de bază al angajaților, ca excepție ce nu mai justifică acordarea separată a contravalorii acestui ajutor către salariați.
Nu se poate reține nici lipsa rolului activ al instanței de fond prin aceea că nu a solicitat efectuarea unei expertize în sensul arătat de recurentă, câtă vreme, raportat la considerentele mai sus arătate, o asemenea probă nu era concludentă în cauză, iar probatoriile cu înscrisuri administrate conduc la concluzia netemeiniciei acțiunii formulate.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței invocat de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat - cu sediul în Târgu J,-, județul G, împotriva sentinței civile nr. 770 din data de 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- --- - -- -
Grefier
/VS
4 ex./07.01. 2010
f--Trib.
G
I
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
