Pretentii civile. Speta. Decizia 2554/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2554
Ședința publică de la 25 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorin Pascu
Grefier - -
xxxx
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantele și și de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1203/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l t, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul pârâtului Ministerul Justiției este declarat și motivat în termen legal, iar recursul declarat de reclamantele și, deși este declarat în termenul legal de 10 zile, este motivat cu depășirea acestuia, recurentul-pârât a depus întâmpinare prin care invocă excepția nulității recursului declarat de reclamante și intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP Oad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă în baza art.242 pct.2 pr.civ, după care:
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului declarat de reclamante.
Recurenta-reclamantă, consideră că recursul este motivat în termenul legal și lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța cu privire la excepția nulității. Pe fond, solicită admiterea propriului recurs și respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.1203 din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-a luat act că Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Oar enunțat la excepția invocată privind lipsa competenței materiale a Tribunalului O l
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP O.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției și constată prescrisă acțiunea pe perioada 1.01.2003 - 31.10.2004.
S-a admis în parte acțiunea și obligă pârâtele Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Olt să plătească reclamantelor sporul de vechime și drepturile salariale de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 31.10.2004- 13.02.2005 actualizată la data efectuării plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele sunt moștenitoarele autorului, care a îndeplinit funcția de judecător în perioada 16.02.1984- 13.02.2005 la Judecătoriile S și
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de același pârât, motivat de faptul că între autorul reclamantelor și această instituție nu există raporturi de muncă, instanța a admis-o pentru că această pârâtă nu are calitatea de ordonator principal de credite aceasta revenind pârâtei Ministerul Justiției. De asemenea instanța reține că între autorul reclamantelor și această pârâtă nu există raporturi juridice de muncă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a constatat că față de perioada pentru care reclamantele au solicitat drepturile bănești, respectiv 01.01.2003-13.02.2005 raportat la data introducerii acțiunii de 31.10.2007 precum și dispozițiile art 12 din Decretul art 167/1958 coroborate cu art 283 alin 1 lit din CM, dreptul la acțiune este prescris pe perioada 01.01.2003-31.10.2004 și ca urmare instanța a admis această excepție.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că sporul de vechime a fost recunoscut și acordat magistraților prin Decretul-lege nr.140/1990 privind încadrarea și salarizarea personalului din justiție și procuratură, iar prin Lg.52/1991 s-a stipulat că persoanele salarizate în baza acesteia beneficiază la funcția de bază de un spor de vechime în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal de lucru. Astfel, pentru toate categoriile de personal din cadrul organelor judecătorești acest spor a fost stabilit sub formă de tranșe procentuale acordate pe diferite perioade de timp.
Ulterior prin intrarea în vigoare a OG.83/2000 de completare și modificare a Lg.50/1996 legiuitorul a reglementat dreptul magistraților de a beneficia de o indemnizație de încadrare lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor OUG 177/2002 privind salarizarea magistraților, ulterior în cursul anului 2007 legiuitorul revenind și recunoscând magistraților dreptul la sporul de vechime,începând cu 12.03.2007.
Față de această situații a fost sesizat CNCD, care prin hotărârea din 06.07.2006 a constatat existența unei discriminări în ceea ce privește sporul de vechime.
În același sens s-a pronunțat și prin decizia nr. XXXVI/ 07.05.2007 - recurs în interesul legii, statuând că dispozițiile art. 33 alin 1 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art. 1, pct. 32 din OG 83/2000, art. 50 din OUG 1777/2002 și art. 6 alin 1 din OUG 160/2000 se interpretează în sensul că magistrații beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă.Față de această situație și având în vedere dispozițiile art.162 al 2 CM instanța apreciază că reclamantelor în calitate de moștenitoare ale autorului li se cuvine acordarea drepturilor, reprezentând sporul de vechime pe perioada 31.10.2004-13.02.2005, sume ce vor fi actualizate până la data efectuării plății.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere s-a reținut că potrivit art. 47 din leg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar ".
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Justiției, și.
În motivarea recursului Ministerul Justiției a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Un alt motiv de recurs este acela că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost abrogat expres prin OG nr.83/2000.
OG 83/2000 a fost emisă în temeiul prevederilor art.107 alin.1 și 3 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată și ale art.1 lit.1 din Legea nr.125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.114 alin.1 din legea fundamentală, parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
S-a mai arătat că OG 83/2000 a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr.334/2001.
În aceste condiții admițând prin absurd că ar fi fost depășite limitele trasate prin legea de abilitare, în mod logic parlamentul ar fi corectat aceste pretinse încălcări ale normelor constituționale și ale limitelor abilitării prin chiar legea de aprobare a ordonanței 83/2000.
În motivarea recursului, reclamantele și au arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, arătând că termenul de prescripție prevăzut de art.166 Codul muncii este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului conform art.166 alin.2 Codul muncii.
Astfel, modificările legislative nu au produs efecte juridice pe planul prescripției dreptului la acțiune la data adoptării OG 83/2000, suspendarea și întreruperea drepturilor salariale prin acte cu forță inferioară legii, prin tehnica abrogării implicite nu are ca efect împlinirea termenului prescripției în sensul prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958.
Recunoașterea dreptului de creanță atât după adoptarea artl.1 pct.32 din OG 83/2000 pentru alte categorii de personal care intrau sub incidența unui cadru unic de remunerare ca și magistrații, cât și după data adoptării OG nr.8/2007 prin care s-a reglementat același drept și pentru magistrați, a avut ca efect întreruperea cursului prescripției în temeiul art.166 alin.2 din Codul muncii.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispoz.art.304 ind.1 pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Este neîntemeiat primul motiv de recurs, întrucât instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să interpreteze dispozițiile legale aplicabile în cauză, fără a intra în domeniul puterii legislative.
Sporul de 50 % solicitat de către intimații reclamanți a fost reglementat de art.47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art.107 alin.3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele internaționale și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul intimaților reclamanți.
Curtea, reține că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr.XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Față de considerentele de fapt și de drept, arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art.312 pr.civ. îl va respinge.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantele și se reține că acesta este nul.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate la instanța de fond.
Recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, conform art.303 pr.civ.
Nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal, se sancționează cu nulitatea recursului în temeiul art.306 pr.civ.
Examinându-se recursul, se constată că nu există motive de ordine publică în sensul dispozițiilor art.306 alin.2 pr.civ. pentru a fi invocată din oficiu de către instanță, situație în care în temeiul art.306 alin.1 pr.civ. se va constata nul recursul declarat.
Curtea, reține că s-a făcut comunicarea hotărârii către reclamantele și la data de 28.12.2007 (filele 50,51-dosar fond), iar motivele de recurs au fost depuse la data de 15.01.2008.
Față de considerentele arătate mai sus, Curtea va constata nul recursul reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1203/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l
Constată nul recursul declarat de reclamantele și împotriva aceleeași sentințe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2//23.05.2008
Jud.fond.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Sorin Pascu
