Pretentii civile. Speta. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.258/
Ședința publică din 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr.1945 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanta intimată lipsă, av., lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1945 din 18 decembrie 2007, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean M și a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală, Consiliul local al comunei, Primăria comunei, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a diferențelor de drepturi salariale în cuantum net de 3.818 lei, reprezentând contravaloarea orelor prestate în plus, câte două săptămânal, peste norma didactică, în perioada 15.11.2004-15.11.2007.
Suma mai sus menționată să fie reactualizată în funcție de rata inflației calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.
A obligat pârâții Școala Generală și Inspectoratul Școlar Județean M să asigure reducerea normei didactice de predare a reclamantei cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și
Instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerul Educației, Cercetării și T, respingând acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă în funcția de cadru didactic fiind cuprinsă în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 ani.
Instanța de fond a reținut că, dispozițiile art.50 alin.1 din Legea 128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea condițiilor de fond și formă ale abrogării.
Pentru perioada în litigiu prevederile Legii nr.154/1997 nu sunt aplicabile întrucât prin art.5 și 6 din OUG 8/2000 salarizarea personalului didactic s-a făcut în baza anexelor la Legea 128/1997 și nu în funcție de prevederile Legii nr.154/1997.
Instanța a mai reținut că dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 sunt dispoziții speciale care instituie un adaus salarial în sensul art.155 Codul muncii. Prin urmare s-a reținut că este evident faptul că adausul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege și anume, anexa nr.2 cap.I, lit.a din OUG 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006 și respectiv anexa nr.2 din OG 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța a reținut că omisiunea pârâților de a aplica adausul salarial special și respectiv de a asigura fondurile necesare plății acestuia au dus la crearea prejudiciului salarial și astfel acțiunea reclamantei este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor iar în subsidiar respingerea ca nefondată a acțiunii.
În considerentele recursului și în dezvoltarea motivului de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 pr.civ. s-a arătat că cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă întrucât între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă.
În altă ordine de idei se arată că potrivit disp.art.167 alin.13 din Legea nr.84/1995, finanțarea instituțiilor de învățământ se face de la bugetele locale iar sumele defalcate de la bugetul statului nu au în vedere și cheltuielile de personal, respectiv cheltuielile de salarizare.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor mai arătat că toate creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită prin sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă. În acest sens ordonatorii de credite principali au obligația de a vira credite bugetare în condițiile legii ordonatorilor din subordine pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii. Astfel fiind, obligația directă de plată nu poate subzista în sarcina pârâtului recurent.
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că începând cu luna iunie 1998 coeficienții de multiplicare (ierarhizare) au fost stabiliți în amănunt fiind prevăzute prin lege grilele aferente tranșelor de vechime. În perioada în litigiu aceste grile au fost cuprinse în OUG 8/2000. În opinia recurentului anexele la actele normative nu pot fi interpretate de cât sistematic ca parte integrantă a actului normativ și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate în corpul legii.
Recursul promovat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul excepțiilor invocate în fața instanței de fond și reiterate prin cererea de recurs curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit art.16 din HG 2192/2004 "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Astfel fiind calitatea procesual pasivă a pârâtului recurent decurge din prevederile legii și nu din raportul de muncă. Potrivit art.167 din Legea 84/1995, finanțarea cheltuielilor de personal se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Textul citat de recurentă în motivele de recurs și în susținerea excepției este incomplet, respectiv, nu cuprinde și precizarea indicată mai sus.
Potrivit aceluiași art.167 din Legea 84/1995 finanțarea unităților de învățământ cuprinde atât finanțarea de bază cât și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, potrivit alin.5 cuprinde și cheltuielile de personal.
Din cuprinsul art.167 nu rezultă așa cum recurentul a invocat împrejurarea că de la bugetul de stat sunt finanțate numai categoriile de cheltuieli enumerate de art.17 lit.a - Ca atare, legiuitorul nu a distins în mod expres cu privire la acest aspect astfel că susținerile recurentului nu sunt întemeiate iar excepția lipsei calității procesual pasive nu este fondată.
Responsabilitatea recurentului pârât privind proiectul bugetului de stat respectând procedura reglementată de Legea 500/2002 atrage după sine în mod neechivoc calitatea procesual pasivă a acestui pârât.
Pe fondul cauzei susținerile recurentului sunt de asemenea neîntemeiate:
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de " noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile pârâtului potrivit cărora noile tranșe de vechime includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Susținerile recurentului potrivit cărora anexele la actele normative nu pot fi interpretate decât sistematic ca parte integrantă a actului normativ menționat și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii nu pot fi primite întrucât, așa cum s-a arătat anterior, reglementarea în amănunt a modalității de salarizare a personalului didactic prin anexele la actele normative nu poate fi de natură a înlătura un drept conferit de legea de bază, drept calificat ca fiind un adaos salarial special.
Așa fiind, ținând seama și de prev.art.312 Cod pr.civilă, urmează să se respingă recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, str.-.- nr.1-3, împotriva sentinței civile nr.1945 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 martie 2008.
Președinte Judecători
Grefier
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
17.03.2008
Jd.fd.
Asist.jud. C-tin
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
