Pretentii civile. Speta. Decizia 2840/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2029/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2840/
Ședința publică de la 29.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Sandu Valentina
JUDECĂTOR 2: Harabagiu Lizeta
JUDECĂTOR 3: Ceaușescu Maria
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant și recurentii-pârâti MINISTERUL ECONOMIEI Șl FINANȚELOR și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.242/06.11.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(5161/2008) în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenții-pârâți și intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-pârâtă a formulat note scrise, înregistrate la dosar la data de 16.04.2009, după care,
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale invocate de intimata-pârâtă prin notele de ședință.
Recurentul-reclamant, personal, solicită respingerea excepției.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale, Curtea o respinge față de dispozițiile Decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din nr.OUG75/2008, definitivă și general obligatorie pentru instanță și față de dispozițiile art.3 Cod procedură civilă competentă să judece recursul este Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secție specializată pe conflicte de muncă și asigurări sociale.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, personal, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată recurentul-reclamant în susținerea motivelor de recurs că instanța de fond în mod eronat a admis pretențiile pentru perioada 21.03.2005-01.07.2005 în loc de perioada 21.03.2005-01.01.2006, când a fost pensionat.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr- și înaintată spre competentă soluționare Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 26.06.2008, față de disp. art.I și II din OUG nrt.75/2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții: Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca, în baza probelor ce se vor administra și prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, conform prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1996 (ce nu a fost abrogat expres prin nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001) la plata contravalorii sporului de vechime în munca de procuror, începând cu data de 01.01.2001 până în prezent, precum și pe viitor, plată actualizată în raport de indicele de inflație; obligarea pârâților la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat din salariu de bază brut lunar, respectiv a pensiei, până la 01.02.2007 când a intrat în vigoare nr.OG8/2007; obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor cuvenite și efectuarea modificărilor cuvenite în cartea de muncă.
Prin sentința civilă nr.242/6.11.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis cererea de chemare în garanție; a obligat pârâții la plata către reclamant a contravalorii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară aferente perioadei 21.03.2005-01.07.2005, actualizate cu rata inflației la data plății efective; a obligat chematul în garanție să aloce pârâților fondurile necesare plății drepturilor salariale; a obligat pârâții să efectueze în carnetul de muncă cuvenitele modificări; a respins ca prescrise celelalte pretenții deduse judecății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin Decizia nr.XXXVI din 07.05.2007, pronunțată în recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a statuat că dispozițiile art.33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000, art.50 din Ordonanța Guvernului nr.177/2002 și art.6 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.160/2000 se interpretează în sensul că: "judecătorii, procurorii, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Totodată, prin Decizia nr.21 din data de 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție invocată în cuprinsul acțiunii,s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OUG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2007.
Cum, deciziile sus-menționate sunt obligatorii pentru instanțe conform art.329 Cod procedură civilă și cum autorul acțiunii are calitatea de procuror înseamnă că i se cuvine recunoașterea la plata sporurilor sus-menționate -spor vechime, spor de risc și suprasolicitare de la data de 21.03.2005 până la data de 01.07.2005 a pensionării reclamantului.
Pentru celelalte pretenții deduse judecății, dreptul material la acțiune, raportat la data introducerii cererii 21.03.2008 și dispozițiile art.1, 3 din Decretul-Lege nr.167/1958, art.283 alin.1 lit.c din Codul munciia fost constatat prescris.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de actualizare a drepturilor salariale cuvenite în raport cu indicele de inflație, Curtea a apreciat-o întemeiată față de dispozițiile art.269 raportat la art.295 alin.1 Codul muncii. Actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație se cuvine persoanei prejudiciate pentru a asigura o reparare integrală a prejudiciului cauzat prin neplata sumelor datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bănești cuvenite din raporturi de muncă. A nu ține seama de devalorizarea monedei naționale, ar însemna crearea unui nou prejudiciu, fiind cunoscut că moneda națională s-a depreciat în acest interval de timp.
În baza art.60-63 Cod procedură civilă și art.2 alin.2 din nr.HG387/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a admis și cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate atât de pârâtul Direcția Națională Anticorupție cât și de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, motivat de faptul că potrivit prevederilor art.20 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor acordă anual ordonatorilor principali de credite, în speță MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, fonduri bănești pentru salarizarea procurorilor, având astfel obligația de a asigura pârâților sus-menționați sumele necesare acoperirii salariilor. De asemenea, aceste sume sunt transferate la fiecare ordonator principal de credite prin intermediul direcțiilor județene de finanțe publice.
În baza art. 6 alin.1 din Decretul nr.92/1976 au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă al reclamantului cu privire la drepturile salariale recunoscute prin hotărâre.
Astfel, instanța de fond admițând în parte acțiunea, a obligat pârâții la plata către reclamant a contravalorii sporului de vechime în muncă și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară aferente perioadei 21.03.2005 - 01.07.2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar chematul în garanție a fost obligat să aloce pârâților fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentul-reclamant, precum și recurenții-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Inițial recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și urmare a pronunțării deciziei nr.104/20.01.2009 de către Curtea Constituțională, competența de soluționare a recursurilor a revenit Curții de APEL BUCUREȘTI, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin recursul său, recurentul-reclamant a învederat faptul că în mod greșit instanța i-a admis cererea de obligare a pârâților la plata contravalorii sporului de vechime în muncă și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară aferentă perioadei 21.03.2005-1.07.2005, în loc de perioada 21.03.2005-1.01.2006, la sfârșitul căreia a fost pensionat.
Astfel, recurentul-reclamant solicită îndreptarea acestei erori materiale și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
Prin recursul formulat, recurentul-pârât,chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, invocă excepția absolută a lipsei calității sale procesuale pasive, atât ca pârât, cât și ca chemat în garanție.
Învederează recurentul că între paratul MINISTERUL PUBLIC si Ministerul Economiei si Finanțelor nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in garanție a acestei instituții, totodată nefiind îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedura civila.
Raporturile de munca sunt intre reclamanți pe de o parte si instituțiile in care își desfășoară activitatea pe de alta parte, MINISTERUL PUBLIC fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia, de altfel singura instituție care elaborează propriul proiect de buget.
Ministerul Economiei si Finanțelor are atribuții in elaborarea bugetului stat, in funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv si in principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern. Faptul că Ministerul Economiei si Finanțelor gestionează bugetul de stat nu înseamnă că poate încălca legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diferite capitole bugetare, către instituții bugetare.
Învederează recurentul că prin adoptarea OUG nr.75/2008 privind stabilirea de masuri pentru soluționarea unor aspecte financiare din sistemul justiției, a fost reglementata modalitatea de acordare a drepturilor riale în favoarea personalului din justiție, legiuitorul prevăzând obligația ordonatorilor principali de credite de a lua masurile ce se impun in vederea aplicării acestui act normativ.
Având in vedere dispozițiile OUG nr.75/2008, coroborate cu cele ale Legii nr.500/2002 si OG nr.22/2002, apreciază recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor că nu are calitate procesuala in cauza astfel încât se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Prin recursul formulat, recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii ca întemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică si efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, pentru următoarele motive:
Față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în temeiul art.329 alin.1 din Codul d e procedură Civilă - a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a făcut obiectul dosarului nr.5/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și a fost soluționat conform Deciziei nr.21/10 martie 2008, publicată în Monitorul oficial nr.444 din 13 iunie.
Astfel, potrivit Deciziei menționate ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, obligatorie potrivit art.329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, apreciază recurentul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție ca institutie bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Întrucât MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciază recurentul că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Mai mult, actualizarea conform indicelui de inflație apare ca mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
În consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamant a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, apreciază recurentul că ceastă obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința pronunțată în carnetul de muncă, solicită respingerea acesteia ca nefondată deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.2 din Decretul nr. 2/1976 - privind carnetul de muncă singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
La data de 16.04.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus la dosar note de ședință Direcția Națională Anticorupție, invocând excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI și solicită declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru următoarele motive:
Controlul judiciar este "controlul exercitat de instanțele superioare asupra actelor de jurisdicție ale instanțelor inferioare". În acest sens sunt și dispozițiile art.4 pct.1 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție judecă: "recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și ale altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
În consecință, curțile de apel, nu au competența de a judeca recursurile pronunțate în primă instanță tot de către curțile de apel, iar în speța de față recursul este soluționat de aceeași instanță ca și aceea care s-a pronunțat pe fond, ceea ce contravine oricăror reguli de procedură.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor formulate, cât conform disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Conform art.137 Cod procedură civilă, Curtea a pus în discuția părților prezente excepția de necompetență materială invocată de intimata-pârâtă Direcția Națională Anticorupție, excepție care a fost respinsă, conform mențiunilor din practicaua acestei decizii.
În privința motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că drepturile de pensie ale acestuia s-au deschis la data de 1.01.2006, conform deciziei de pensionare nr.-/5.01.2006 atașată în copie la dosarul de fond- fila 4.
Pe cale de consecință, va fi admis recursul declarat de acest recurent, vor fi obligați pârâții la plata sporului de 50% pentru perioada 21.03.2005-1.01.2006, actualizat cu rata inflației la data plății, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Analizând motivele de recurs invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, formulate atât în calitate de pârât cât și în calitate de chemat în garanție, Curtea le va respinge pentru următoarele motive:
Conform art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 republicată, organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate rezultă că MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate, fără interpunerea chematului în garanție.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, Curtea le va respinge ca nefondate, cu următoarea motivare:
Actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație, se impune pentru argumentele ce vor fi redate în continuare:
Prin neacordarea drepturilor legale constând în sporul de 50% lunar, reclamantul a fost prejudiciat, ca efect al inflației, deprecierea puterii de cumpărare a banilor, punându-l pe reclamant în situația de a nu mai putea dobândi aceeași cantitate de mărfuri și servicii, cu aceea de care ar fi beneficiat dacă i se plăteau drepturile bănești la momentul la care i se cuvenea.
Ca atare dispozițiile art.161 alin.4 coroborate cu art.1088 din Codul civil sunt pe deplin aplicabile, pentru că sporul de 50% este un drept salarial în sensul art.155 din Codul muncii.
Dispozițiile legale relevante de mai sus au următorul conținut:
Art.161 alin.4 din Codul muncii: "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
Art.1088 din Codul civil: "La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Art.155 din Codul muncii: "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Față de critica ce vizează obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința pronunțată în carnetul de muncă, corect a obligat instanța de fond pârâții la efectuarea acestei operațiuni.
Așa cum se prevede în disp. art.1 și 6 din Decretul nr.92/1976, ste esențial a se menționa în carnetul de muncă aceste sporuri, având în vedere că, prin acest document, se consemnează parcursul în muncă al unei persoane, drepturile salariale de care a beneficiat, și care au consecințe asupra drepturilor de asigurări sociale ale oricărui angajat.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție și recurentul-pârât, chemat în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.242/6.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâții la plata sporului de 50% pentru perioada 21.03.2005-1.01.2006, actualizat cu rata inflației la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE și recurentul-pârât, chemat în garanție, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva aceleiași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
18.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Sandu ValentinaJudecători:Sandu Valentina, Harabagiu Lizeta, Ceaușescu Maria
