Pretentii civile. Speta. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 286/CM
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu Vanghelița Tase
V- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C, cu sediul în b-dul - nr. 18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 73/CM/11.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în-, județul C și intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat și că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Constanța, Curtea de Apel Constanța, Ministerul Justiției și Ministerul Economie și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, obligarea acestora la plata în favoarea fiecărei reclamante, a sporului de vechime dobândit de fiecare, începând cu data îndeplinirii condițiilor de vechime, reactualizat la data plății,
În considerente, reclamantele au arătat că prin soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că,Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Reclamantele au menționat că în aceste condiții au fost prejudiciate ca urmare a neacordării acestui spor.
Prin încheierea din 09.07.2008,pronunțată de Tribunalul Constanța s-a înaintat cauza la Curtea de Apel Constanța spre soluționare în conformitate cu art. II din OUG nr. 75/2008, fiind înregistrat sub nr-.
Ulterior, în cadrul dosarului înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantele au precizat perioada pentru care solicită acordarea acestui spor, respectiv 01 octombrie 2006 - 12 martie 2007.
În dovedirea și susținerea acțiunii reclamantele au depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite.
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, legal citat, nu a formulat punct de vedere.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, legal citat, nu a depus întâmpinare.
S-a comunicat în cauză de către. Resurse Umane al Curții de Apel Constanța, la solicitarea instanței, situația referitoare la încadrarea reclamanților și perioada de activitate desfășurată).
Prin sentința civilă nr. 73/CM/11.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a admis acțiunea și au fost obligați toți pârâții către reclamante la plata sporului de vechime cuvenit pe perioada 1 octombrie 2006 până la 12 martie 2007, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății efective. În motivarea acestei soluții s-au reținut următoarele:
Reclamantele sunt judecători la Judecătoria Constanța, perioada de activitate la această instanță fiind menționată conform datelor consemnate prin acțiune și în adresa emisă de Curtea de Apel Constanța, în prezenta cauză, începând cu data de 15.08/.2005, anterior acestei date urmând cursurile Institutului Național al Magistraturii în calitate de auditori de justiție.
La data de 01.10.2000 a intrat în vigoare nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prin pct. 32 introdus alin. 3 al art. 33 din lege, cu următorul conținut, Prevederile alin. (1) și (2) nu sunt aplicabile magistraților."
Textele alin. 1 și 2 ale art. 33 din Legea nr. 50/1996 reglementau acordarea sporului de vechime în muncă, iar după intrarea în vigoare a noului text al alin. 3, prevederile nu s-au mai aplicat judecătorilor și procurorilor, ci doar personalului auxiliar de specialitate.
Motivația a reprezentat-o, astfel cum s-a invocat în întâmpinare, noua reglementare adusă de nr.OG 83/2000 art. 5 din Legea nr. 50/1996, care a statuat asupra unei noi modalități de calcul a indemnizației de încadrare lunară a judecătorilor și procurorilor, raportată la vechimea efectivă în magistratură ori în funcțiile asimilate acesteia conform art. 42 și art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 republicată.
La 01.01.2003 a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, care prin art. 50 alin. 2 statuat că, Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
Textul art. 4 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 a reluat dispozițiile cuprinse în art. 5 din Legea nr. 50/1996 modif. prin nr.OG 83/2000, în sensul că magistrații au beneficiat,în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. 2, calculată în procente la indemnizația brută.
Noul text nu a inclus, de asemenea, sporul de vechime în muncă în ecuația de calcul al drepturilor cuvenite magistraților, raportând indemnizația acestora doar la vechimea efectivă în magistratură ( criteriu distinct de cel al vechimii în muncă ); la indemnizația de încadrare astfel calculată s-au aplicat celelalte sporuri reglementate prin actul normativ.
Potrivit art. 16 alin. 3 Codul muncii, munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă, iar conform art. 32 alin. 5, la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Legiuitorul a înțeles așadar să distingă între criteriul vechimii în muncă și cel al vechimii în meserie și/sau în specialitate, întrucât în mod evident o persoană poate avea o vechime în muncă mai mare sau cel puțin egală cu vechimea într-o anumită activitate.
Magistrații (judecători și procurori) pot beneficia, astfel, de o vechime totală în muncă prin înglobarea vechimii efective în magistratură, alături de perioadele de activitate neasimilate acesteia, conform legii.
Cadrul de reglementare al salarizării altor categorii profesionale (cum este, cu titlu de exemplu, nr.OUG 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, etc.) recunoaște dreptul acestora la acordarea sporului de vechime, alături de alte sporuri specifice domeniului de activitate.
Prin nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ care a abrogat expres Legea nr. 50/1996 și, prin urmare, și dispozițiile art. 33 alin. 1 și 2 din lege - s-a statuat prin art. 13 în sensul recunoașterii vechimii în muncă acestei categorii profesionale.
Prin alin. 1 al art. 3 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției se prevede că:, Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Art. 4 alin. 1 al aceluiași act normativ dispune că:,,Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează:
-de la 3 la 5 ani - 10%;
-de la 5 la 10 ani - 15%;
-de la 10 la 15 ani - 20%;
-de la 15 la 20 de ani - 25%;
-peste 20 de ani - 30%..
Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, fost reglementată distinct vechimea efectivă în magistratură ( art. 4 din nr.OUG 27/2006 ) de vechimea în muncă ( art. 41din nr.OUG 27/2006 ).
Această reglementare nu poate susține punctul de vedere conform căruia nu a existat, până la data de 14.03.2007, cadrul legislativ necesar acordării acestui spor, întrucât plata sporului de vechime în muncă unei categorii profesionale, pe o perioadă determinată și negarea aceluiași drept pentru o altă perioadă constituie o încălcare a unui drept câștigat în domeniul salarizării, și aceasta independent de creșterea sau de diminuarea salariului acordat.
Se va reține, totodată, că în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că,Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
S-a stabilit, astfel, în condițiile art. 329 cod proc. civilă, că sporul de vechime în muncă a subzistat în aplicare și ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, respectiv, a nr.OUG 177/2002, acest spor urmând a fi calculat și pentru judecători și procurori, precum și pentru persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, prin raportare la textul art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, care a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu adresa din 3 aprilie 2009, cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Constanța spre soluționarea recursului, indicându-se că prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr-.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35 din Legea nr. 500/2002 în sensul că proiectul de bugetul al fiecărui minister se întocmește chiar de către acestea, în calitate de ordonatori de credite, în final fiind aprobat de Guvern și în final prin lege de către Parlamentul României, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are un atribut de decizie în această privință, fiind implicat doar în discutarea fundamentării bugetelor fiecărei instituții, având în vedere că deține informațiile privind veniturile la bugetul de stat. Ca urmare, s-a arătat că sentința pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. S-a invocat lipsa calității procesual pasive în cauză.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
1. Cu privire la competența Curții de Apel Constanța în soluționarea recursului:
Cauza a fost soluționată în fond tot de către Curtea de Apel Constanța, respectiv un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, în baza prevederilor art. I din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008 care stabileau și competența de soluționare a recursurilor în cauzele privind drepturile salariale solicitate de personalul din justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, într-o practică constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate împotriva unor hotărâri pronunțate în această materie către curțile de apel. Nemai existând un temei legal, derogatoriu, care să atribuie competența de soluționare a acestor recursuri Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmează a se soluționa de către instanțele competente potrivit normelor aplicabile anterior adoptării OUG nr. 75/2008, respectiv curțile de apel.
Faptul că recursul este soluționat de către aceeași instanță care a pronunțat și fondul cauzei nu constituie o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atâta vreme cât recursul este soluționat de un alt complet de judecată decât cel care a pronunțat sentința recurată, fiind asigurată imparțialitatea instanței, astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (hotărârea din 7 februarie 2008 în cauza Silimon și împotriva României). În cauză au fost respectate prevederile art. 24 (1) Cod.pr.civ.
2. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Se constată că reclamanții au solicitat obligarea la plata drepturilor salariale pretinse în raport cu toți pârâții, inclusiv Ministerul Finanțelor, iar în primă instanță, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată, toți pârâții, inclusiv Ministerul Finanțelor, fiind obligați la plata sumelor reprezentând spor de vechime.
Dar, potrivit art. 282 din Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice-, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
Între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă sau asimilate acestora, astfel încât nu poate fi admisă o cerere de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor salariale neachitate.
În raport de cererea formulată de reclamanți, de obligare a Ministerului Finanțelor la plata drepturilor salariale, se reține că acesta nu are calitate procesual pasivă.
Calitatea procesual pasivă presupune identitatea dintre pârât și debitorul obligației corelative dreptului a cărui realizare este pretinsă prin acțiunea în justiție, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Lipsa calității procesual pasive a fost invocată de recurent în motivele de recurs.
Ca urmare, recursul este fondat și va fi admis în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. urmând ca sentința recurată să fie modificată în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor pentru lipsa calității procesual pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C, cu sediul în b-dul - nr. 18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 73/CM/11.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în-, județul C și intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel | JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Vanghelița Tase | Judecător, VB.ița |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
4 ex./ 25.06.2009.
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu Vanghelița Tase
