Pretentii civile. Speta. Decizia 288/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 288/R-CM
Ședința publică din 01 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.797/CM din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, recurentul-chemat în garanție, intimatul-reclamant G și intimații-pârâți Administrația Națională a Penitenciarelor B și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Administrația Naționala a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranță și Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de chemat în garanție, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se o pronunța să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.04.2002 - 30.04.2004 și la plata drepturilor bănești reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.05.2004 - 01.07.2005, ambele sume actualizate în raport cu rata inflației până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, iar în perioada 01.08.1998 - 01.07.2005 a fost detașat în funcția de director al Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Colibași.
Conform dispozițiilor art.28 alin4 din nr.OUG43/2002 personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, spor care a fost majorat la 40% începând cu data de 01.05.2004.
În acest fel s-a creat o discriminare față de ceilalți judecători si procurori, care nu are la bază nici un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care se impune acordarea acestui spor tuturor magistraților. S-a invocat și Hotărârea nr.185/22.07.2005 a CNCD prin care, în raport de dispozițiile art.2 alin1 si 2 din nr.OG137/2000, a fost constatată existența unei discriminări directe.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art.3 si art.12 din Decretul nr.167/1958, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii având în vedere faptul că reclamantul, în calitatea sa de personal detașat, a beneficiat de sporurile specifice personalului din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere subordonarea sa față de Administrația Națională a Penitenciarelor. În temeiul acelorași dispoziții din Decretul nr.167/1958 s-a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile salariale solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește fondul cauzei, acest pârât a arătat că reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la drepturile salariale cu titlu de sporuri solicitate prin acțiune, cu atât mai mult cu cât în calitatea sa de personal detașat a primit alte drepturi, spre deosebire de ceilalți judecători si procurori.
Ministerul Economiei si Finanțelor, în calitate de pârât - chemat în garanție, a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, întemeiată pe dispozițiile art.25 din Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice și persoanele juridice și art.3 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea acestei instituții.
A fost invocată și inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție fundamentată pe inexistenta unei obligații de garanție sau despăgubire în sarcina Ministerului Economiei si Finanțelor, deoarece și Ministerul Justiției este ordonator principal de credite conform art.47 alin4 din Legea nr.500/2002.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinări, acestea au fost analizate și, instanța, în raport de dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, s-a pronunțat asupra lor la termenul de judecată din data de 05. 10.2007.
Prin sentința nr.707/CM/28 noiembrie 2007 a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de 30% anticorupție pentru perioada 01.04.2002 - 30.04.2004 și majorarea indemnizației de încadrare brută lunară de 40% pentru perioada 01.05.2004 - 01.07.2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost obligat acesta să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit G nr.177/2002, nr.43/2002, ordinelor Ministerului Justiției nr.688/2003, 3278/2002 privind aprobarea normelor metodologice, judecătorii care compun complete specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, în baza art.23 alin.1 din Legea nr.78/2000, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spor care din 01.05.2004 s-a majorat la 40% în conformitate cu dispozițiile OUG nr.24/2004.
De asemenea, conform dispozițiilor art.28 alin.4 din nr.OUG43/2002 personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, spor care a fost majorat la 40%.
Dispozițiile art.6 alin.2 Codul muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru munca egală, principiu instituit și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004 prevede la art.1 alin2. principiul egalității între cetățenii prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, atât timp cât judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiuni de corupție, precum si procurorii la care face trimitere art.28 alin.4 din nr.OUG43/2002, în baza art.29 din Legea nr.78/2000 beneficiază de un spor de 30% sau de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți judecători și procurori care nu încasează un asemenea spor, deși îndeplinesc în virtutea funcției o muncă egală cu primii, înseamnă că aceștia din urmă au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți, inclusiv în ceea ce privește toate sporurile aplicate, în caz contrar existând o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați.
Or, prin aplicarea sporului de 30% și respectiv a majorării de 40% numai în cazul judecătorilor care fac parte din completele specializate de infracțiuni de corupție, și categoriei de procurori menționata anterior, are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002 modificată prin Legea nr.27/2004 și art.6 alin.2 Codul muncii.
În acest sens este și Hotărârea nr.185/22.07.2005 dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care se constată existența unei discriminări directe potrivit art.2 alin.1 și 2 din nr.OG137/2000.
Prin această hotărâre Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării recomandă Ministerului Justiției, în temeiul art.19 alin.4 lit. a din nr.OG137/2000 inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificării acestor prevederi, în sensul eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de salariați. Un astfel de proiect a fost întocmit de Ministerul Justiției, sens în care însuși pârâtul recunoaște discriminarea creată între magistrați în ce privește salarizarea în perioada 2002 -2006.
Începând cu 10.04.2006 elementele de discriminare existente între magistrați au fost înlăturate prin intrarea în vigoare a nr.OUG27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Întrucât Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost dată la 22.07.2005, drepturile solicitate de reclamant se cuvin acestuia pe toată perioada existenței discriminării așa cum au fost solicitate în acțiune.
Față de aceste considerente și în raport de dispozițiile art.6 alin.2 Codul muncii coroborate cu art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.20 și 53 din Constituție, precum și Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea a fost apreciată ca întemeiată și a fost admisă.
A fost considerată ca întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere funcția acestei instituții de formare și gestionare a bugetului de stat și a fost obligat acest minister să vireze paraților Ministerul Justiției, Administrația Naționala a Penitenciarelor si Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranța fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Justiției B și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a criticat sentința în ceea ce privește greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Arată recurentul că dreptul la acțiune este prescris pentru perioada anterioară celei de trei ani dinaintea promovării acțiunii, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr.167/1958.
Dreptul la acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale restante s-a născut anterior emiterii Hotărârii nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, hotărâre care doar a constatat caracterul discriminatoriu al unor dispoziții legale și a recomandat recurentului inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificării acestor dispoziții.
Dreptul la acțiune se naște de la data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii constând în tratamentul salarial discriminatoriu, valorificarea dreptului la despăgubiri nefiind sesizat de sesizarea
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând că în mod greșit prima instanță a apreciat că acest recurent are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, confundându-l practic cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Rolul recurentului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de art.19 - 35 din Legea nr.500/2002.
Obligarea recurentului la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Justiției este inadmisibilă, deoarece legea bugetului de stat nu poate fi modificată printr-o lege, fiind o problemă de legiferare, ceea ce înseamnă că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Mai arată recurentul că raportul juridic de serviciu este creat între reclamant și Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, al cărui salariat a fost, iar o componentă a acestui raport de serviciu este și achitarea drepturilor salariale ale angajatului. Ca atare, reclamanții nu justifică în patrimoniul lor un drept împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de Ministerul Justiției este nefondat.
Conform art.27 alin.2 din nr.OG137/2000, termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Având în vedere că prin Hotărârea nr.185/22.07.2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări directe între magistrații care beneficiază de sporul anticorupție și magistrații cărora nu le este acordat acest spor, rezultă că aceasta este data la care reclamantul a avut cunoștință despre săvârșirea discriminării.
Ca atare, în mod corect tribunalul, cu respectarea art.27 alin.2 din nr.OG137/2000, a constatat că dreptul la acțiune s-a născut la data de 22.07.2005, dată față de care pretențiile reclamantului nu sunt prescrise.
Recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Argeș nu a reținut calitatea procesuală pasivă a chematului în garanție în considerarea vreunui raport de muncă pe care reclamantul l-ar avea cu acesta.
Este un lucru evident și necontestat că reclamantul nu a fost salariat al acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Totuși în mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Curtea nu poate aprecia că prin obligarea chematului în garanție la alocarea fondurilor necesare s-ar fi încălcat atribuțiile autorității judecătorești, intrându-se în sfera legislativului. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.797/CM din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC//2 ex./7.04.2008
jud fond.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
