Pretentii civile. Speta. Decizia 302/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 302
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Asociația de Locatari nr. 3 Câmpulung M, cu sediul în-,.A,.5, județul S, prin președinte, împotriva sentinței nr. 1896 din 24 noiembrie 2008 și a încheierii interlocutorii din data de 20.11.2008 pronunțate de Tribunalul Suceava - secția civilă, dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns președintele pârâtei, asistat de avocat și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat pentru pârâta recurentă, a depus la dosar o serie de înscrisuri în copie: adresă emisă de AJOFM S, propuneri pentru fișa postului de administrator, procese verbale încheiate de Asociația de Locatari nr. 3 Cîmpulung M, memoriu
La termenul de astăzi intimata, confirmă faptul că dispoziția nr. 573/29.06.2008 i-a fost comunicată la data de 25 iulie 2008.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru pârâta recurentă, precizând că recursul vizează atât încheierea interlocutorie din 20.11.2008 prin care s-a respins excepția tardivității contestării dispoziției nr. 573/2008, cât și sentința instanței de fond nr. 1896 din 24.11.2008. Consideră că în mod nejustificat a fost respinsă excepția tardivității contestării dispoziției de desfacere a contractului de muncă, fiind încălcate dispozițiile art. 283 din Codul muncii, în cauză neavând relevanță data comunicării hotărârii față de data completării cererii, respectiv data de 22.2008, cu depășirea termenului impus imperativ de dispozițiile art. 268 al. 5 din Codul muncii.
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței iar pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată conform chitanței atașate la dosar.
Reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform decontului depus la dosar. A arătat că a formulat contestația împotriva dispoziției de desfacere a contractului de muncă, în termen legal iar termenul de prescripție invocat de recurentă, curge de la data comunicării deciziei și nu de la data emiterii acesteia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 15.07.2008 și precizată ulterior, reclamanta a chemat în judecată pârâta Asociația de locatari nr. 3 Câmpulung M, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale începând cu luna aprilie 2008 la zi, la virarea contribuțiilor de asigurări sociale în favoarea reclamantei, la plata indemnizației de concediu de odihnă pentru anul 2008, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, obligarea la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea investigațiilor pe care le-a făcut în această perioadă și care ar fi trebuit compensate, la plata daunelor provocate de întârzierea nemotivată a salariilor, a viramentelor și a daunelor morale în sumă de 10.000 lei, precum și anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, nr. 573 din 29.06.2008.
În motivarea cererii, arată reclamanta că a lucrat la pârâtă până la data de 23 aprilie 2008, când i s-au luat cheile și ștampila, s-a sigilat ușa și i s-a interzis accesul la locul de muncă, fără să i se întocmească actele legale.
La data de 25.07.2008 i s-a comunicat decizia de desfacere a raporturilor de muncă, care este nulă de drept, întrucât nu s-au respectat dispozițiile art. 63 alin. 1 din Codul muncii, în sensul că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, nu s-au indicat motivele de fapt și de drept ale desfacerii contractului de muncă și nici instanța competentă.
De asemenea, invocă reclamanta încălcarea prevederilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii, lit. "a-d" și "f", respectiv că decizia a fost emisă cu încălcarea termenului de 30 de zile de la data luării la cunoștință a pretinsei abateri disciplinare și a prevederilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii, în sensul că decizia nu i-a fost comunicată în termenul de 5 zile prevăzut de lege și că suspendarea raporturilor de muncă s-a dispus pe o perioadă mai mare de 10 zile.
Mai arată reclamanta că, din luna aprilie 2008 nu a mai primit salariu, că din luna ianuarie 2007 nu s-au depus declarațiile la Casa de Asigurări de Sănătate, iar din 2008 nu s-a mai făcut nici un virament, că suferă de afecțiuni grave și nu a putut beneficia de gratuități la efectuarea analizelor medicale și la achiziționarea medicamentelor.
Prin întâmpinare, pârâta Asociația de locatari nr. 3 Câmpulung Mas olicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că, reclamanta a fost angajată pe postul de administrator și că în această calitate avea obligația de a depune declarațiile și de a efectua decontările la organismele specifice, ea fiind singura în culpă pentru nevirarea contribuțiilor la bugetul de stat.
Mai arată pârâta că, în urma controlului de specialitate din cadrul primăriei s-a constatat că reclamanta a cauzat un prejudiciu de 35.643,23 lei, fiind formulată o plângere penală în acest sens.
Arată pârâtul că, pentru anul 2007, reclamanta a beneficiat de plata indemnizației de concediu de odihnă, iar pentru zilele neefectuate n-a depus cerere, pentru luna aprilie 2008 s-a întocmit statul de plată și s-a depus la Inspectoratul Teritorial d e Muncă S, fiind achitată contribuția aferentă drepturilor salariale pentru această lună.
Susține pârâta că reclamanta este cea care datorează bani, aceasta ridicând în perioada noiembrie 2006 - mai 2007, fără drept, 2 salarii, încasând comision în perioada octombrie 2006 - august 2007 pentru încasarea facturilor la apă, deși acestea nu fuseseră plătite în termen, majorându-și retribuția fără aprobarea Comitetului de Asociație și exercitând în același timp activitatea de administrator pentru Asociația de locatari nr. 7 în cadrul programului de lucru pentru Asociația de locatari nr. 3.
Referitor la decizia de desfacere a raporturilor de muncă, arată pârâta că reclamanta a fost convocată pentru efectuarea cercetării disciplinare, dar nu s-a prezentat, iar modul defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu justifică pe deplin luarea măsurii.
Prin sentința civilă nr. 1896 din 24.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Asociația de locatari nr. 3 Câmpulung M; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.04.2008 - 30.06.2008, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății; a fost anulată decizia de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantei, nr. 573/29.06.2008, emisă de intimată; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data desfacerii raporturilor de muncă, 01.07.2008 și până la reintegrarea efectivă; a fost obligată pârâta să vireze contribuțiile la bugetul de stat în favoarea reclamantei aferente perioadei aprilie 2007 și până la zi; a fost obligată pârâta la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 68 lei, cu titlu de despăgubiri; a fost respinsă cererea având ca obiect plata indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului 2008 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 143,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată de către pârâtă la data de 01.08.2006, ca administrator, până la data de 01.07.2008, când s-a luat măsura desfacerii contractului de muncă prin decizia nr. 573 din 29.06.2008.
De la data de 24.04.2008 s-a luat măsura sigilării sediului pârâtei, reclamanta nemaifiind primită la lucru până la data de 30.04.2008 (proces verbal din 30.04.2008), când s-a întocmit situația consumurilor de apă-canal pentru luna aprilie 2008, după care sediul a fost din nou sigilat.
Practic, de la data de 24.04.2008 și până la data de 01.07.2008, când s-a luat măsura desfacerii contractului de muncă, reclamanta nu a mai fost primită la serviciu, fără a se fi luat față de aceasta măsura suspendării raporturilor de muncă. Deși pârâta face mențiune în decizia de desfacere a contractului de muncă că, în perioada 1 mai 2008 - 30 iunie 2008, contractul de muncă al reclamantei a fost suspendat, nu a făcut nici o dovadă în acest sens, nedepunând la dosar decizia de suspendare a raporturilor de muncă.
Ca urmare, în conformitate cu art. 154 din Codul muncii, reclamanta este îndreptățită la plata drepturilor salariale pentru perioada lucrată în luna aprilie 2008, dar și pentru restul perioadei, până la desfacerea raporturilor de muncă, perioadă în care nu a fost primită la serviciu, dar nici nu s-au luat măsurile prevăzute de lege pentru încetarea raporturilor de muncă, astfel încât reclamanta să-și poată exercita dreptul la muncă în altă parte și să-și câștige astfel mijloacele de subzistență.
Prin dispoziția nr. 573 din 29.06.2008 s-a luat față de reclamantă măsura desfacerii contractului de muncă, în temeiul art. 61 lit. "a" din Legea 53/2003, începând cu data de 01.07.2008, avându-se în vedere referatul nr. 571/29.06.2008 întocmit de.
În conformitate cu art. 268 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În conformitate cu art. 267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. "a", nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile și în acest scop, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În cauză nu se face dovada că reclamanta a luat la cunoștință despre cercetarea disciplinară, chitanța nr. 0035-21 nr. - din 26.06.2008 nefiind în măsură să dovedească acest lucru, câtă vreme, din conținutul acesteia rezultă doar că s-a expediat o corespondență către reclamantă, fără a se face referire la conținutul acesteia și fără a rezulta dacă respectiva corespondență a fost ridicată de reclamantă.
În lipsa acestor dovezi, s-a apreciat că s-au încălcat cerințele imperative ale art. 267 din Codul muncii privitoare la cercetarea disciplinară prealabilă, decizia contestată fiind lovită de nulitate absolută.
Mai mult, dispoziția nr. 573/2008 nu conține descrierea faptei sau faptelor care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate de salariat, iar instanța competentă la care decizia poate fi contestată a fost indicată greșit ca fiind Tribunalul Câmpulung, în loc de Tribunalul Suceava.
În temeiul art. 78 din Codul muncii, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data desfacerii raporturilor de muncă, 01.07.2008 și până la reintegrarea efectivă.
În conformitate cu art. 40 lit. "f" din Codul muncii, angajatorul are ca obligații să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii.
Ca urmare, instanța a obligat pârâta să vireze contribuțiile la bugetul de stat în favoarea reclamantei pentru perioada aprilie 2007 la zi.
În conformitate cu art. 6 din Decretul 92/1976, pârâta a fost obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare prezentei sentințe în carnetul de muncă al reclamantei.
Cât privește cererea de despăgubiri, instanța a reținut că aceasta a fost în parte dovedită, din adresa nr. 33762 din 18.08.2008 rezultând că pârâta nu depusese declarațiile lunare privind evidența nominală a asiguraților, însoțite de dovada plății contribuției de asigurări sociale din data de 01.01.2007, deși avea această obligație, conform art. 40 lit. "f" din Codul muncii. Din acest motiv, reclamanta a fost nevoită să-și plătească analizele medicale și consultația de care ar fi putut beneficia gratuit în calitate de asigurat, pretențiile sale pentru plata contravalorii acestora, în sumă de 68 lei ( 13, 14 dosar), de către pârâtă, fiind întemeiate, conform art. 269 din Codul muncii.
De asemenea, referitor la plata indemnizației de concediu de odihnă, instanța a apreciat că cererea este nefondată, pârâta având posibilitatea să efectueze concediul de odihnă neefectuat ca urmare a anulării deciziei de concediere, art. 141 alin. 4 din Codul muncii reglementând posibilitatea compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat doar în situația încetării raporturilor de muncă.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii interlocutorii din data de 20.XI.2008 a declarat recurs pârâta Asociația de locatari nr. 3 Câmpulung M, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că în mod nejustificat la termenul de judecată din data de 20.XI.2008 a fost respinsă excepția tardivității contestării deciziei de sancționare disciplinară, raportat la art. 283 al. 1 Codul muncii.
Pe fondul cauzei, a arătat recurenta că au fost respectate cerințele legislației muncii privind cercetarea disciplinară prealabilă, iar din actul de control rezultă abateri grave care au justificat luarea măsurii desfacerii contractului de muncă.
A mai arătat recurenta că, pentru drepturile bănești vizând lunile ianuarie - martie, instanța a obligat angajatorul, deși reclamantei îi reveneau atribuțiile în domeniu.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimata că a fost formulată contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă în termen legal, termenul fiind calculat de la data când i-a fost comunicată decizia și nu de la data emiterii.
A mai arătat intimata că desfacerea contractului individual de muncă s-a efectuat în mod nelegal, iar din luna ianuarie 2007 nu s-au mai virat contribuțiile la bugetul de stat.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, a depus intimata la dosar, în copie, adeverințele nr. 846/P/2008 din 10.02.2009 și nr. 846/P/2008 din 17.XI.2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 573 din 29.06.2008 emisă de recurentă a fost dispusă desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al intimatei, începând cu data de 1.07.2008.
Această decizie a fost contestată de intimată la data de 22.2008, prin cererea pe care a depus-o în fața instanței de fond.
În această cerere a arătat că decizia i-a fost comunicată la data de 25.07.2008 și este lovită de nulitate ( 64 - 69 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor art. 268 al. 5 din Codul muncii, decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Așa cum a arătat chiar reclamanta intimată, dispoziția de sancționare i-a fost comunicată la data de 25.07.2008, iar contestația a fost formulată la data de 22.2008, cu depășirea termenului impus imperativ de dispozițiile art. 268 al. 5 din Codul muncii.
Curtea nu poate reține apărarea reclamantei, în sensul că a fost formulată contestația în termen, în condițiile în care, din lipsă de cunoștințe juridice, a chemat în judecată președintele Asociației de proprietari nr. 3 Câmpulung M, la data de 7.08.2008, cerere care a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în loc să se judece în contradictoriu cu pârâta recurentă din prezenta cauză.
Nu este admisibilă invocarea erorii de drept în condițiile în care există obligația cunoașterii legii, întemeiată pe prezumția cunoașterii legii, astfel încât nu ar fi îngăduită apărarea bazată pe invocarea necunoașterii legii.
Față de aceste considerente, urmează ca instanța, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 312 al. 2 și art. 3041din același act normativ, să admită recursul, să modifice în parte sentința civilă atacată, în sensul că va respinge cererea de anulare a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantei, nr. 573 din 29.06.2008, ca nefondată.
În condițiile în care instanța nu a dispus anularea concedierii, în cauză nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art. 78 din Codul muncii, astfel încât cererea de plată a drepturilor salariale începând cu data desfacerii raporturilor de muncă, 1.07.2008 și până la reintegrarea efectivă și de reintegrare efectivă, urmează să fie respinsă ca nefondată.
Art. 40 al. 2 lit. f din Codul muncii stabilește în sarcina angajatorului obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
În temeiul acestei dispoziții legale, urmează ca instanța să oblige pârâta să vireze contribuțiile la bugetul de stat în favoarea reclamantei, aferente perioadei aprilie 2007 - iunie 2008, având în vedere că de la data de 1.07.2008 au încetat raporturile de muncă dintre părți.
În ce privește indemnizația de concediu de odihnă solicitată de reclamantă prin cererea introductivă de prima instanță, reține Curtea că nu poate obliga pârâta recurentă la plata acesteia.
Într-adevăr, în condițiile în care Curtea a stabilit că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 1.07.2008, în temeiul dispozițiilor art. 141 al. 4 din Codul muncii, era posibilă compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.
Însă, aflându-se în calea de atac promovată de pârâtă, nu i se poate îngreuna părții situația în propria sa cale de atac.
Art. 296 Cod procedură civilă teza a II-a dispune că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Art. 315 al. 4 din același act normativ dispune că la judecarea recursului, dispozițiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.
De asemenea, art. 82 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă dispune ca dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Întrucât reclamanta nu a declarat recurs, sensul controlului judiciar nu este bilateral, instanța de recurs fiind obligată să țină seama de poziția și situația părții care a declanșat calea de atac, de interesul ei concret, de limitele învestirii instanței de control, în cele din urmă sensul exercitării controlului fiind unilateral.
Astfel, pretenția concretă a reclamantei constând în plata indemnizației de concediu, în condițiile constatării ca încetate a raporturilor de muncă dintre părți, neputând fi soluționate în calea de atac a părții adverse, poate face obiectul unui litigiu separat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească recurentei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 3/19.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Asociația de locatari nr. 3 Câmpulung M, împotriva încheierii interlocutorii din 20 noiembrie 2008 și a sentinței nr. 1896 din 24 noiembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr- și, în consecință:
Modifică în parte sentința civilă nr. 1896 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- în sensul că:
Respinge cererea de anulare a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantei, nr. 573/29.06.2008, ca nefondată.
Respinge cererea de obligare a pârâtei să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data desfacerii raporturilor de muncă, 1.07.2008 și până la reintegrarea efectivă și de reintegrare efectivă, ca nefondată.
Obligă pârâta să vireze contribuțiile la bugetul de stat în favoarea reclamantei aferente perioadei aprilie 2007 - iunie 2008.
Obligă intimata să plătească recurentei Asociația de locatari nr. 3 Câmpulung M suma de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
27.03.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Sas Laura, Dumitrașcu Veronica
