Pretentii civile. Speta. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - litigiu de muncă -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 32

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Bîrsescu Neculai

JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil

JUDECĂTOR 3: Pungă Titus

Grefier - -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Câmpulung M,-,.11,.B, etaj 4,.20, împotriva sentinței nr. 1803 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).

La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru pârâta intimată " " SRL, lipsă fiind recurenta.

Procedura este legal îndeplinită.

S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic pentru intimată, reiterând motivele precizate în întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică întrucât recurentei i s-a achitat salariul în care erau cuprinse sporurile pretinse precum și îndemnizația pentru concediu de odihnă, iar cu privire la plata daunelor interese și a cheltuielilor de judecată, consideră că acestea nu se justifică.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA

Asupra recursului de față, constată:

Reclamanta a chemat în judecată " " SRL din comuna, județul S și a solicitat ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată a-i plăti suma de 700 lei reprezentând contravaloarea drepturilor salariale neacordate pentru luna septembrie 2007; 291,62 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat; 700 lei reprezentând drepturile salariale neacordate pentru toată durata angajării; 1500 lei cu titlu de daune interese pentru întârzierea plății drepturilor ce decurg din executarea contractului individual de muncă, cu dobânda legală a cheltuielilor de judecată.

În motivare relevă că în perioada 21 iunie 2007 - 31 octombrie 2007 (când și-a dat demisia) a avut cu unitatea pârâtă încheiat un contract individual de muncă, ca operator calculator, însă ea nu și-a îndeplinit obligațiile derivate din contract și lege.

Tribunalul Suceava - secția civilă, prin sentința civilă nr. 1803 din 10 noiembrie 2008, i-a admis în parte acțiunea, obligând unitatea pârâtă să-i plătească suma de 692 lei cu titlu de drepturi salariale restante (ce include actualizarea în raport de rata inflației șa nivelul lunii mai 2008).

De asemenea, a obligat unitatea să-i plătească dobânda legală începând cu data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă, precum și la suma de 330 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata societății pârâte în perioada 21.06.2007 - 31.10.2007 când raporturile de muncă au încetat prin demisie.

Potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. -/2007 părțile au convenit un salariu de bază lunar brut în sumă de 700 lei care se plătește pe data de 25 lunii și un număr de 20 zile lucrătoare de concediu de odihnă.

Potrivit art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată.

Ori, așa cum rezultă din statul de plată depus la dosar și din raportul de expertiză întocmit în cauză reclamantei nu i s-au plătit drepturile salariale pentru luna septembrie, în număr de 527 lei deși drepturile salariale trebuiau plătite pe data de 25 septembrie, dată la care reclamanta nu-și prezentase încă demisia (32 dosar), aflându-se la serviciu. De asemenea, nu există nici o justificare pentru faptul că aceste drepturi salariale nu i-au fost plătite reclamantei măcar odată cu drepturile salariale cuvenite lunii octombrie pe care reclamanta le- încasat.

Ca urmare, cererea reclamantei de acordare a acestor drepturi salariale este pe deplin justificată, pretențiile pârâtei ca aceasta să se prezinte după data încetării raporturilor de muncă pentru a-și ridica drepturile salariale fiind nejustificate câtă vreme pârâta avea obligația de a plăti salariul reclamantei la data de 25.09.2007 sau, cel mai târziu la încetarea raporturilor de muncă. De altfel, atât chitanța ce atestă că reclamanta nu și-a ridicat drepturile salariale cât și adresa către reclamantă sunt ulterior desfacerii contractului de muncă al reclamantei (32,33 dosar), adresa nr. 82/2008 fiind chiar ulterioară introducerii acțiunii în instanță.

Referitor la concediul de odihnă reține instanța că pentru perioada lucrată, 21.06.2007 - 31.10.2007 reclamanta era îndreptățită al 7 zile de concediu din care a beneficiat de trei zile conform cererii reclamantei din 9.08.2007 ( 90 dosar).

Potrivit art. 141 din Codul muncii pentru cele 4 zile de concediu neefectuate angajatorul are obligația de a acorda compensarea în bani și ca urmare pretențiile reclamantei sunt întemeiate în parte sub acest aspect, pârâta urmând a fi obligată la plata sumei de 115 lei cu acest titlu, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit în cauză (99 dosar).

Referitor la daunele interese solicitate de reclamantă reține instanța că din raportul de expertiză rezultă că, urmare a deprecierii monedei naționale, prin achitarea cu întârziere a drepturilor salariale reclamantei aceasta a fost prejudiciată în total cu suma de 40 lei,nefiind astfel dovedit decât în parte prejudiciul invocat de către reclamantă. Deși aceasta a invocat faptul că neplata drepturilor salariale a avut consecințe negative asupra bugetului familial și a plății cheltuielilor curente de întreținere, nu a făcut în nici un fel dovada prejudiciului suferit.

Ca urmare, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 692 lei reprezentând drepturile salariale restante, actualizate în raport de rata inflației până la data pronunțării hotărârii și la plata dobânzii legale aferente acestei sume de la data pronunțării hotărârii și până la plata integrală.

Referitor la plata sumei de 700 lei reprezentând sporul de vechime, reține instanța că, în conformitate cu contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei la data de 29 decembrie 2006, sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, pentru vechimea în muncă fiind prevăzut un spor de minim 5% pentru o vechime de 3 ani și maximum 25% pentru o vechime de peste 20 de ani.

Ori în contractul individual de muncă încheiat după intrarea în vigoare a acestui contract colectiv de muncă nu s-a prevăzut sporul de vechime ci numai salariul de bază, ceea ce poate constitui un indiciu că sporul a fost inclus în acest salariu de bază conform art. 41 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național.

Mai mult, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din analiza salariului reclamantei având ca punct de plecare salariul de bază minim brut negociat pentru un program de lucru de 170 de ore, care este în medie de 440 lei începând cu 1.01.2007, cu aplicarea coeficientului de 1,2% corespunzător funcției ocupate de reclamantă, a majorării de 5% conform contractului colectiv de muncă pe ramura comerț nr. 2598/2002 și a unui spor de 25% pentru vechimea de peste 20 de ani rezultă un salariu de 693 lei, chiar mai mic decât cel negociat de reclamantă.

Rezultă așadar că la stabilirea salariului de bază brut lunar al reclamantei a fost avut în vedere și sporul de vechime de 25% pretențiile sale de acordare a acestuia în plus față de salariul de bază brut lunar negociat fiind nefondate.

De asemenea, susținerile reclamantei cu privire la modalitatea de evidențiere a sporului de vechime în contractul de muncă și apoi în carnetul de muncă sunt nerelevante în cauză, contractul colectiv de muncă la nivel național prevăzând posibilitatea includerii acestor sporuri în salariul de bază.

Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamanta, care pretinde că: a) pe durata executării contractului individual de muncă nu a fost acordat sporul de vechime în acord cu prevederile legale; b). unitatea pârâtă n-a făcut dovada celor susținute, așa cum prevede art. 287 din Codul muncii; c). acordarea daunelor-interese solicitate, în opinia recurentei, este întemeiată.

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul reclamantei care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat.

În cadrul juridic actual recursul constituie o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt decelate numai motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din codul menționat.

Ultimul motiv (pct. 9) se referă la ipoteza în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În cauza dedusă judecății nici una dintre ipotezele evocate n-are incidență.

Art. 287 din Codul muncii consacră principiul potrivit căreia sarcina probei în conflicte de muncă revine angajatorului. Acest principiu nu poate încălca principiul consacrat de art. 129 alin.5 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia finalitatea procesului constă în aflarea adevărului și justă soluționare a cauzei.

Sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază, potrivit art. 41 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă. Așadar, potrivit raportului de expertiză contabilă, la stabilirea salariului de bază brut lunar a fost avut în vedere și sporul de vechime de 25%.

Cât privește daunele-interese solicitate, recurenta nu a făcut în nici un fel dovada prejudiciului suferit.

Cum nu sunt justificate criticile recurentei

Văzând și art. 3041pr.civ.

Constatând nefondat recursul, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 1803 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Judec. fond: Gh.

Dact.,

22.01.009, 2 ex.

Președinte:Bîrsescu Neculai
Judecători:Bîrsescu Neculai, Andrianu Virgil, Pungă Titus

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Suceava