Pretentii civile. Speta. Decizia 326/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ 326/2010 -
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Viorel Pantea |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenții - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - B, sector 5,- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- - O, str. -, nr. 2/b, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți - Aleșd, nr. 5, județ B, 5. la Judecătoria Zărnești - Z, județ B, - Aleșd, nr. 5, Județ B, - ALEȘD, nr. 5, Județ B, - O, Parcul, nr. 10, Județ B, intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA - O, nr. 10, județul B, TRIBUNALUL BIHOR - - O, nr. 10,județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - B, sector 1, Piata, nr. 1-3,. A,. 10, împotriva Sentinței civile 1319/LM/ DIN 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei deduse judecății, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre judecare.
CURTEA D APEL
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1319/LM/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bihora fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtii Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de Consiliul Național pentru Combaterea discriminării și respinge acțiunea reclamanților față de acesta.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare luni martie 2005.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, și în consecință:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR să plătească reclamanților diferența dintre indemnizațiile în casate de aceștia și procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism precum și cei din Direcția Națională Anticorupție începând cu luna martie 2005 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnete de muncă ale reclamanților de către pârâtul care le deține.
A fost obligat paratul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE să asigure fondurile necesare plății.
S-au respins restul pretențiilor.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, instanțele fiind finanțate de la bugetul de stat, conform dispozițiilor Legii nr. 304/2004, salarizarea acestora fiind stabilită prin OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform expunerii de motive din OUG nr. 27/2006, această reglementare a fost emisă pentru a se asigura salarizarea adecvată și nediscriminatorie a judecătorilor și procurorilor, așa cum s-a stabilit și prin capitolul VI punctul 33 din Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pentru perioada 2005 - 2007, aprobată prin HG nr. 232/2005, ținându-se cont și de Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 185/2005 prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între judecătorii și procurorii care au beneficiat de sporul de 40% și cei care nu au beneficiat de acest spor.
Conform art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și a art. 2 din Legea nr. 45/2007, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Analizând sistemul de salarizare instituit prin OUG nr. 27/2006 este de remarcat faptul că, potrivit art. 3 alin. 1 din această ordonanță, salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport: cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței. Aceste elemente sunt unitare, interdependente și se intercondiționează reciproc.
Astfel, în primul rând, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiția sine qua non pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau la un parchet de un anumit nivel (de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este necesară o vechime minimă de cel puțin 8 ani, conform art. 44 alin. 1 lit. C din legea nr. 303/2004).
Vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu și esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de OUG nr. 27/2006, acest element explicit și implicit, de la caz, aflându-se în corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii, nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Instanta retine că procurorilor din cadrul DNA și DIICOT li s-a acordat în mod privilegiat o salarizate corespunzătoare nivelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu toate că nu îndeplinesc condiția de vechime minimă necesară acestui nivel.
Din acest motiv, restul personalului salarizat prin OUG nr. 27/2006, este pus în imposibilitate, în mod discriminatoriu, de a beneficia de această salarizare majoră, sub pretextul că nu are vechime necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar în același timp, pentru alte persoane (procurorii din cadrul DNA și DIICOT) se recunoaște această salarizare majoră deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
În plus, nu toți procurorii din cadrul DNA și DIICOT funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, ci doar în structuri teritoriale, această teritorialitate fiind analogă structurii celorlalte instanțe și parchete.
Mai trebuie arătat și faptul că apartenența procurorilor DNA și DIICOT la aceste structuri este doar temporară conform art. 87 alin. 9 și art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004, deci acești procurori nici nu dispun în mod real și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 1 din OUG nr. 27/2006, salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT se face doar prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu pe baza acelorași criterii care se aplică direct și nemijlocit procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (persoană juridică distinctă de DNA și DIICOT) care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
În aceste condiții, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr. 27/2006 care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurorilor din DNA și DIICOT.
În același sens trebuie luate în considerare argumentele reținute în cuprinsul Deciziei nr. 6/2007 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia enunțată, instanța supremă a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură (cum sunt cazurile privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism), ori în dosar includerea în anumite structuri pe scara ierarhică sau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției. . acest lucru s-a produs în cazul procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, care sunt salarizați prin asimilare, datorită criteriului implicării în soluționarea unor cauze de o anumită natură, precum și datorită includerii lor temporare în anumite structuri pe scara ierarhiei corespunzător anumitor segmente restrânse de realizare a justiției.
În speță, neacordarea salarizării solicitate nu are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece procurorii DNA și DIICOT nu primesc salarizarea superioară (prin asimilare) pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că salarizarea acestora este asimilată în mod arbitrar, cu cea a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Codul muncii pentru muncă egală este obligatoriu o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Acordarea pentru procurorii DIICOT a coeficienților de multiplicare aplicabil procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care pe de o parte nu au grad de procuror de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și nici nu au ajuns la acel nivel prin promovare, ci prin numire, evident că este discriminatorie. Atâta vreme cât atât judecătorii cât și procurorii sunt magistrați, iar activitatea pe care ambii o desfășoară se subsumează acelorași deziderate, apărarea intereselor generale ale societății, a ordinii de drept precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, nu se pot accepta criterii diferite de promovare în profesie și de salarizare, nici chiar pentru perioade de timp limitate, fiindcă se încalcă principiul nediscriminării.
Așa fiind, acțiunea reclamanților apare întemeiată și a fost admisă in parte conform dispozitivului prezentei hotărâri.
In baza art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Munciia fost admisă exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile anterioare lunii martie 2005.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța a găsit-o admisibilă ținând cont și de prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
A fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, având în vedere că pârâtul are atribuții privind coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului anual de execuție. Conform art. 131 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, prin urmare fără alocarea fondurilor necesare de către Ministerul Economiei și Finanțelor, plata drepturilor salariale acordate prin hotărârea pendinte nu s-ar putea executa, or neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitatea procesului civil.
Totodată a fost respinsa excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de paratul Ministerul Justiției acesta fiind ordonator principal de credite.
Instanța a reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru combaterea Discriminării și urmează a fi admisă deoarece, potrivit atribuțiilor stabilite prin OG nr. 137/2000, art. 16 - 20, acesta este instituția abilitată și investită de lege să se pronunțe cu privire la caracterul discriminatoriu al unei fapte, iar cauzele în care se reclamă direct în instanță încălcarea principiului nediscriminării, citarea acestuia este obligatorie potrivit art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000 doar pentru a-și exprima poziția în calitatea sa de expert în materie și de instituție abilitată și investită să pună în aplicare legislația antidiscriminatorie pe teritoriul României și nicidecum în calitate de pârât, nefiind parte procesuală în cauză.
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de către reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin B -
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea recursului, recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă i 304 pct. 4 Cod procedură civilă arătând că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Subliniază în continuare recurentul că pronunțarea unei hotărâri care să acorde drepturi salariale peste cele prevăzute de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești, sens în care este hotărârea acesteia din 27 mai 2009.
Pe fondul cauzei arată că în mod greșit s-a reținut existența unei discriminări între magistrați, subliniind că acordarea sporului de multiplicare de 19-23 pentru procurorii din cadrul este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
În ceea ce privește încadrarea procurorilor DIICOT și DNA se arată că legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul aceluiași parchet.
Arată apoi că rațiunea salarizării procurorilor DNA și DIICOT în mod similar procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stă în considerarea faptului că aceștia funcționează pe o perioadă limitată în cadrul unor direcții ale parchetului.
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că, potrivit prevederilor articolului 28 literele a și e din Legea nr. 500/2002, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite, respectiv propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Subliniază recurenta că, întrucât în speță raporturi juridice de muncă s-au stabilit între reclamantă și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, care are atribuții în ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, acesta nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților altor instituții.
De asemenea, arată că atât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cât și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed.
Astfel, criticile recurentului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE axate pe problema lipsei calității procesuale pasive sunt neîntemeiate, sens în care vor fi avute în vedere prevederile Legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005 și a HG nr. 386/2007, potrivit cărora MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, rolul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
Ori, în aceste condiții, nu se poate susține că MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate care de altfel este justificată și prin dispozițiile articolului 1 din OG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Prin urmare, cum MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE îi revine sarcina de a vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamanți, nu se poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, chiar dacă în speță raporturi juridice de muncă există doar între reclamantă și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, criticile sale urmând a fi astfel înlăturate.
Nici criticile recurentului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, încadrate în articolul 304 punctul 4 Cod de procedură civilă și articolul 304 punctul 9 Cod de procedură civilă, nu sunt fondate.
Salarizarea judecătorilor, procurorilor, altor categorii de personal din sistemul justiției, este reglementată de OUG nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, iar conform art. 3 alin. 1 aceștia au dreptul pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din OUG nr. 27/2006.
Conform anexei, la stabilirea coeficienților de multiplicare, se au în vedere 2 criterii - gradul instanței, parchetului și funcția deținută, coeficientul de multiplicare pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară scăzând de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general până la judecătorii, procurorii, auditorii din justiție cu 0 - 1 an vechime.
Art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 a stabilit însă că, procurorii din cadrul, DICOT, sunt salarizați conform art. 6 -13 lit. A din anexă, ori, în aceasta sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară, a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform Legii nr. 508/2004, DICOT este o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de crimă organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aspecte regăsite și în art. 1 alin. 1, 2 din OUG nr. 43/2001 și referitor la DNA deci, ambele sunt structuri distincte cu personalitate juridică, iar procurorii ce își desfășoară activitatea în acestea, nu sunt nicidecum procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție.
La stabilirea salariilor acestora însă, nu se are în vedere primul criteriu despre care s- vorbit mai sus în art. 3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, cel al nivelului instanței sau parchetului, cu atât mai mult cu cât în cadrul acestor structuri funcționează servicii teritoriale organizate în localitățile unde își au sediul parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel.
În realitate, conform și deciziei civile nr. 299/09.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor se are în vedere natura cauzelor pe care le instrumentează ca structuri specializate în combaterea corupției, criminalității organizate, a terorismului. Acest criteriu însă, excede dispozițiilor legale sus menționate, iar conform deciziei nr. VI/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, s- constatat că folosirea drept criteriu de diferențiere tratamentului salarial pentru magistrați doar a apartenenței la anumite segmente restrânse de realizare justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atâta timp cât varietatea infinită situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept, presupune eforturi chiar mai importante, riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s- instituit tratamentul salarial preferențial, astfel că, includerea magistraților în anumite structuri pe scara ierarhică și acordarea diferențiată a drepturilor salariale, este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 14 al CEDO, aspecte corect reținute de instanța de fond.
OUG nr. 27/2006 a fost adoptată tocmai pentru asigurarea unei salarizări adecvate, nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor prevăzuți în cap. VI pct. 3.5 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar în perioada 2005 - 2007 aprobată prin HG nr. 225/2005. Prin aceasta s-a luat în considerare faptul că, atât judecătorii cât și procurorii ce nu au beneficiat de sporul de 30, 40% pentru judecarea și urmărirea penală infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terorism, au acționat în judecată Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin hotărârea nr. 185/22.07.2005 a recomandat, constatând existența unei discriminări, inițierea unor modificări legislative în scopul eliminării acestei inegalități.
, inegalitatea constatată fost eliminată, însă, doar aparent prin OUG nr. 27/2006 deoarece prin art. 11 alin. 1 s-a dispus salarizarea diferențiată procurorilor din cadrul DNA și DICOT prin luarea în calcul a unor coeficienți mai mari, corespunzători nivelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cât privește deciziile de neconstituționalitate nr. 818 - 821/03.07.2008, se impun următoarele precizări:
Art. 5 din Codul munciia stabilit că, în cadrul relațiilor de muncă, funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă cât și indirectă, iar în art. 155 s-a stabilit că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, art. 154 alin. 3 prevăzând că la stabilirea și acordarea salariului, este interzisă orice discriminare.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, în art. 26 stabilit că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare, la protecție egală din partea legii, lege ce trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală, efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului în protocolul nr. 12 privind drepturile omului, libertăților fundamentale, în paragraful nr. 1 stabilit că, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege, trebuie să fie garantat fără nici o discriminare pe nici un temei, pentru sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică, sau alt tip de opinie, origine națională, socială, apartenență la o minoritate națională. nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu, iar în jurisprudența în cauza Von Kamann cand - 14/1983 s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor ce se consideră nedreptățite de o discriminare, rezultată din acte normative, să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Față de cele expuse, în baza art. 2 din OG nr. 137/2000, art. 16 din Constituția României, art. 14 din CEDO, Protocolul nr. 12 al acesteia, art. 25 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 5 Codul muncii, în mod corect s-a reținut că dispozițiile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 sunt discriminatorii, dezavantajează vădit judecătorii, procurorii, față de cei de la DICOT, DNA, pe baza criteriului naturii cauzelor soluționate, cu consecința restrângerii dreptului recunoscut de lege, al egalității de tratament în domeniul salarizării, fără ca această dispoziție să fie justificată obiectiv de un scop legitim.
Ceea ce a acordat instanța de fond nu au fost adăugări la lege, creări de noi norme pe cale judiciară, ci despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. art. 6 - 13 de la lit. A din anexa la OUG nr. 27/2006, la care se adaugă sporurile, nefiind vorba astfel de o depășire limitelor puterii judecătorești, o încălcare a principiului separației puterilor în stat, ci de o eliminare prejudiciului cauzat prin actul normativ apreciat ca fiind discriminatoriu.
În măsura în care s-a fi dispus altfel, în sensul în care solicită recurentul, adică al respingerii acțiunii în acordarea de despăgubiri, cu motivul că instanțele nu au competență în materie, s-ar fi adus atingere implicit art. 6 al Convenție Europene a Drepturilor Omului, fiind încălcat liberul acces la justiție. Acordarea drepturilor până la înlăturarea situației constatate discriminatorii, este o măsură justă, benefică, pentru înlătura inițierea de noi litigii, iar în măsura în care sistemul de salarizare va fi corectat în sensul înlăturării celor constatate, încetează implicit și efectele prezentei hotărâri.
Fiecare judecător soluționează un anumit gen de cauze, ori pentru cel de natură civilă, comercială, fiscală, contencios administrativ, penale de corupție, nu se cere o calificare superioară, deosebită a unora față de ceilalți. Nu există o dispoziție legală care să impună ca procurorul ce participă la soluționarea unor cauze privind infracțiunile de corupție, criminalitate organizată, să aibă o calificare superioară, condiții superioare de vârstă, vechime, doctorat, cunoaștere limbă străină etc. ci dimpotrivă, întregul corp al magistraților salarizați în baza OUG nr. 27/2006 are aceiași calificare.
Alta ar fi fost situația în cazul în care legiuitorul ar fi stabilită că, pentru a beneficia de asimilarea salarială superioară, era necesară o calificare superioară, un volum mai ridicat de muncă, caz în care s-ar fi justificat aplicarea unei diferențe de tratamente, or, aceste aspecte nu au fost avute în vedere de legiuitor pentru procurorii DICOT și DNA, criticile fiind nefondate.
Astfel, într-adevăr, prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între aceste puteri.
Însă, din considerentele acestei decizii, se reține faptul că pe baza acesteia nu se poate exercita o cale de atac ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești, decizia neputând produce efecte cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuțiilor conferite de articolul 329 Cod de procedură civilă.
Mai mult de atât, este de subliniat și faptul că la data promovării prezentei acțiuni, reclamanta, raportat la practica în materie, la recursul în interesul legii anterior menționat, avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul articolului 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar dacă s-ar fi dispus altfel i s-ar fi încălcat acest drept.
De asemenea, s-ar ajunge la o situație de discriminare a reclamanților care au promovat acțiuni ulterior pronunțării deciziei față de cei care au obținut hotărâri judecătorești având același obiect anterior acestei date, ceea ce ar contraveni articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, exemplificative în acest sens fiind cauzele / României, / României
Prin urmare, dacă am aplica decizia Curții Constituționale invocată de ambii recurenți, ar apărea conflictul cu normele din Convenție, ceea ce impune, potrivit articolului 20 aliniatul 2 din Constituția României, prioritate normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern, astfel cum prevede articolul 11 aliniatul 2 din legea fundamentală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - B, sector 5,- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- - O, str. -, nr. 2/b, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți - Aleșd, nr. 5, județ B, 5. la Judecătoria Zărnești - Z, județ B, - Aleșd, nr. 5, Județ B, - ALEȘD, nr. 5, Județ B, - O, Parcul, nr. 10, Județ B, intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA - O, nr. 10, județul B, TRIBUNALUL BIHOR - - O, nr. 10,județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - B, sector 1, Piata, nr. 1-3,. A,. 10, împotriva Sentinței civile 1319/LM/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Dată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Judecători fond: /
redactat: judecător 26 februarie 2010
dactilografiat: 26 februarie 2010
13 exemplare
11 comunicări: azi, 26 februaruie 2010
recurenții - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - B, sector 5,- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B, sector 5,- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- - O, str. -, nr. 2/b, județul B intimații reclamanți - Aleșd, nr. 5, județ B, 5. la Judecătoria Zărnești - Z, județ B, - Aleșd, nr. 5, Județ B, - ALEȘD, nr. 5, Județ B, - O, Parcul, nr. 10, Județ B, intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA - O, nr. 10, județul B, TRIBUNA LUL BIHOR - - O, nr. 10,județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - B, sector 1, Piata, nr. 1-3,. A,. 10Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Viorel Pantea, Doina Măduța
