Pretentii civile. Speta. Decizia 328/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 328/
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, - 5,. 23, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 243/21.02.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-, dosar cu număr unic de înregistrare, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA "SF. " G, cu sediul în G,-, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul reclamant personal, lipsă fiind intimatul pârât SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA "SF. "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citat cu copia motivelor de recurs intimatul pârât nu a depus întâmpinare; s-a atașat procesul-verbal încheiat conform dispozițiilor art. 96 (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22.09.2005 privind lipsa motivată a judecătorului învestit în urma repartizării aleatorii cu soluționarea cauzei, completul de judecată fiind compus potrivit planificării de permanență din 12 mai 2008, după care:
Recurentul reclamant învederează instanței că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul reclamant apreciază nelegală și netemeinică hotărârea pronunțată în cauză de prima instanță și, în raport de probatoriile administrate la fond și în recurs, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Susține că prin contractul său de muncă încheiat între angajator și angajat nu au fost conținute clauze ce ar putea fi negociate pentru creșterea salariului potrivit muncii depuse. Apreciază că acest contract de muncă este un act încheiat greșit motivat de faptul că dispozițiile Codului muncii din 1952 coroborate cu Legea nr. 53/2003 care prevăd posibilitatea ca în cadrul unui contract de muncă să fie respectate prestațiile angajatului în raport și de dispozițiile art. 60 din Codul muncii actual.
Deoarece a avut funcția de consilier juridic contractual exista posibilitatea introducerii unui spor de confidențialitate care nu a fost introdus în clauzele contractuale ale contractului său de muncă.
La întrebarea instanței adresată recurentului reclamant dacă acesta a solicitat angajatorului majorarea salariului, acesta a precizat că a încercat și prin sindicat și prin angajator să formuleze o astfel de cerere prin depunerea unor decizii definitive și irevocabile privind legea consilierilor juridici, hotărâri ce prevedeau clauza de mobilitate în acordarea retribuției prin introducerea unui spor.
Apreciază că lipsirea sa de o astfel de clauză din partea angajatorului duce la o imensă discriminare în raport cu legile actuale avându-se în vedere că în cursul anului 2007 s-a acordat sporul de 100 % în astfel de cazuri.
Pentru motivele prezentate pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 243/21.02.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. "
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " G obligarea acestuia la plata sporului de mobilitate și a sporului de confidențialitate, ambele în cuantum de 100% din salariul lunar și cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că este angajat la unitatea pârâtă în funcția de consilier juridic. În această calitate, în temeiul Legii nr. 514/2003, consideră că are dreptul la plata sporului de mobilitate și a sporului de confidențialitate.
A susținut că aceste drepturi sunt prevăzute și în statutul profesional, cu toate acestea pârâtul a refuzat soluționarea cererilor prin negociere.
În dovedire s-a folosit de proba cu înscrisuri, respectiv contractul individual de muncă, carnetul de muncă și fișa postului, depuse în copie.
Ulterior a precizat că solicită respectivele drepturi din luna ianuarie 2007.
Pârâtul, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că reclamantul este salarizat în temeiul OUG 115/2004, care reglementează salarizarea angajaților din sectorul sanitar, iar aceasta ordonanță nu prevede astfel de sporuri. Chiar dacă legea consilierilor juridici prevede posibilitatea negocierii și a altor sporuri salariale, aceasta nu reprezintă o obligație a angajatorului.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Din copia contractului individual de muncă depusă la dosar (fila 7) rezultă că reclamantul este angajat la unitatea pârâtă în funcția de consilier juridic, fiind salarizat conform anexei 5 din OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, care nu prevede acordarea sporului de mobilitate sau a celui de confidențialitate.
Conform art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic:
(1) Pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
(2) Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Ca urmare, statutul funcției de consilier juridic nu impune o obligație pentru angajatori în sensul achitării acestor sporuri, ci doar face trimitere la niște dispoziții generale din Codul muncii care prevăd posibilitatea negocierii unor sporuri speciale pentru părțile din contractul individual de muncă.
În cazul de față, în contractul individual de muncă al reclamantului nu a fost inserată nici o clauză care să prevadă existența sporurilor solicitate, datorită specificului atribuțiilor juridice.
Este irelevant că altor categorii de personal li s-a recunoscut prin lege sau prin hotărâri judecătorești diverse sporuri de 100%.
Având în vedere principiul libertății contractuale și în lipsa unei dispoziții legale care să prevadă aceste sporuri, instanța nu îl poate obliga pe pârât la plata lor, ca urmare acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă.
A susținut că este instituită în sarcina angajatorului obligația de informare asupra locului muncii, felului muncii, condiții de prestare, creându-se posibilitatea ca, pe lângă clauzele generale, să se negocieze și clauze speciale, prin care să se acorde prestații în bani pentru munca prestată în condiții de mobilitate și confidențialitate.
În acest sens a decis în mod constant și practica judiciară.
A mai invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10.pr.civilă care nu poate fi analizat de către instanța de recurs deoarece este abrogat prin art. I pct. 111 indice 1 din OUG nr. 138/2000.
A afirmat că instanța a nesocotit prevederile art. 16 din Constituție, art. 39 din Codul muncii, art. 5 și art. 41 din Codul muncii, OUG nr. 137/2000, art. 2 pct. 2 din Declarația Universală a drepturilor Omului.
A mai invocat disp. art. 304 pct. 11.pr.civilă care, de asemenea, este abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
A depus la dosar practică judiciară.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurent cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
Pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază stabilităprin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariatsau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție (art. 60 al. 1 din Statutul profesiei de consilier juridic).
Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și importanței sociale, a serviciilor profesionale în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, consilierul juridicpoate negociaprestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Dispozițiile legale menționate nu prevăd în mod expres obligativitatea acordării acestor sporuri de către angajator ci prevede posibilitatea consilierului juridic de a negocia prestații suplimentare în bani reprezintă clauza de mobilitate și chiar de confidențialitate.
Prin urmare, recurentul nu a făcut dovada negocierii celor două sporuri așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Deci, contrar susținerilor recurentului, aceste prevederi legale nu îl obligă pe angajator să plătească sporurile solicitate.
Mai mult decât atât, chiar art. 25 și art. 26 din Legea nr. 53/2003 prevăd că atât clauza de mobilitate cât și cea de confidențialitatepotfi prevăzute în contractul individual de muncă, în baza înțelegerii între angajator și angajat.
De asemenea, unul din principiile aplicabile Dreptului muncii este cel a negocierii, prevăzut de art. 37 din Codul muncii, conform căruia drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii,prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.
Ori, în contractul de muncă al recurentului nu sunt prevăzute astfel de sporuri și nici in contractul colectiv de muncă.
Nu există o obligație a patronatului, de a negocia sporurile solicitate, Statutul prevăzând, în general, negocierea prestațiilor suplimentar, fără să se refere, în special, la sporurile de mobilitate și confidențialitate.
Practica judiciară depusă de recurent are doar caracter de jurisprudență, nefiind obligatorie pentru instanțe, întrucât judecătorii se supun numai legii.
Faptul că intimata a înțeles să acorde un spor de 100% din salariul de bază pentru clauza de confidențialitate unei salariate nu are nici o relevanță în cauză și nu aduce atingere principiilor nediscriminării invocate de recurent, angajatorul fiind liber să negocieze, așa cum s-a arătat mai sus.
Față de toate considerentele mai sus expuse, se constată că în cauză nu sunt incidente disp. art. 304 pct 9.pr.civilă, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere. Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11.pr.civilă au fost abrogate, așa cum s-a indicat mai sus, însă au fost analizate susținerile recurentului prin prisma art. 304 indice 1.pr.civilă.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 243/21.02.2008 a Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, - 5,. 23, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 243/21.02.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci |
Grefier, |
: - -/29 Mai 2008
: 2 ex.//02 Iunie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Ion Ioneci
