Pretentii civile. Speta. Decizia 3286/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3286
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de reclamanta -, împotriva deciziei nr.10446 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare cât și la a doua strigare, a răspuns revizuienta, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra cererii de revizuire de față
Revizuienta susține motivele cererii de revizuire, precizând că fișa postului nu i-a fost niciodată comunicată, iar din aceasta rezultă că activitățile se desfășoară în proporție de 80% în afara instituției, iar cu privire la motivul al doilea al cererii de revizuire, precizează că se află în situația prev. de art.322 pct.7 cod proc.civilă în sensul că există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite; solicită disjungerea acestui motiv de revizuire și trimiterea dosarului la
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr.10446 din 04 decembrie 2008 admis recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.3876 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamata -, având ca obiect drepturi bănești.
A modificat sentința, în sensul că a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărârea instanța de recurs a reținut că potrivit art. 25 din Codul Muncii, prin clauza de mobilitate părțile în contractul de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează la un loc stabil de muncă. In acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau natură.
Art. 25 și 26 din Codul Muncii sunt dispoziții legale permisive, nu imperative, clauzele de confidențialitate și mobilitate reprezentând clauze facultative, nu obligatorii.
Potrivit Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii.
Potrivit art. 60 Statutului profesiei de consilier juridic, publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 684/29 07 2004, pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
In termen de 6o de zile de la intrarea în vigoare a Statutului profesiei de consilier juridic, autoritățile publice, instituțiile și celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezentul statut cu privire la încadrarea, salarizarea, stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care i-a numit sau i-au angajat.
Făcându-se trimitere la dispozițiile art. 25 și 26 din Codul Muncii, ca fiind cadru normativ general prin care sunt reglementate clauzele facultative de mobilitate și confidențialitate, textul art. 60 din statut, are la rândul său o formulare permisivă ("poate negocia ˝).
Pornind de la aceste texte legale, instanța de fond ajunge în mod surprinzător la concluzia că acestea sunt temeiurile legale care justifică admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plata unei sume de bani în procent de 15%, reprezentând spor de mobilitate.
Este nefondată concluzia instanței de fond în sensul că angajatorul ar fi fost obligat să-i achite reclamantului sume de bani, ca drepturi suplimentare.
Aceasta pentru că, pe de o parte, între părțile contractului individual de muncă nu a fost negociată o expres astfel de clauză.
Pe de altă parte, obligația de plată a sumelor pretinse nu ar putea avea drept izvor decât dispoziții convenționale rezultând din acordul ambelor părți cu privire la eventuala acordare a acestor prestații suplimentare și cu privire la cuantumul acestora, textele de lege invocate de reclamant neputând reprezenta izvor de obligații, în condițiile în care nu au caracter imperativ.
Potrivit art. 60 Statutului profesiei de consilier juridic, singura obligație care-i revine angajatorului este aceea de a negocia - obligație de a face - în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Prin urmare, în cazul în care angajatorul refuză să-și îndeplinească obligația, salariatul consilier juridic are deschisă calea unei acțiuni în justiție contra angajatorului, însă numai pentru a-l obliga pe acesta din urmă să-și îndeplinească obligația de negociere.
negocierii de către reclamant și lipsa unui răspuns din partea angajatorului pârât nu face ca obligația de negociere (obligație de "a face") să se transforme în obligație de plată a unei sume de bani (obligație de "a da") reprezentând spor de mobilitate în cuantumul stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată sau în alt cuantum stabilit de către instanța de judecată peste voința părților contractante și fără elemente legale sau convenționale de determinare a cuantumului acestui spor.
În aceasta constă eroarea de raționament a instanței de fond care, interpretând greșit dispozițiile legale și apreciind că acestea reglementează obligația angajatorului de plată a sumelor reprezentând spor de mobilitate, a intervenit în raportul contractual dintre părți și a impus recurentei-pârâte obligații care nu pot fi asumate decât pe cale convențională.
De aceea, Curtea a apreciat ca fiind fondate criticile recurentei referitoare la modul greșit de soluționare a fondului cauzei de către instanța de fond.
În ceea ce privește criticile referitoare la greșita soluționare a excepției prematurității cererii de chemare în judecată, Curtea le-a apreciat ca fiind parțial fondate. Sunt adevărate susținerile recurentei în sensul că instanța de judecată nu se poate substitui voinței părților și nu poate stabili, în lipsa unei negocieri desfășurate cu respectarea dispozițiilor legale, nici cuantumul sporului de mobilitate și nici măcar existența unei obligații de plată a acestuia.
Cu toate acestea, având de analizat o cerere privind plata unor drepturi de natură salarială pentru o perioadă anterioară formulării cererii de chemare în judecată, judecătorul trebuie să examineze dispozițiile legale și convenționale aplicabile și să decidă cu privire la existența sau inexistența dreptului pretins în perioada de timp supusă analizei sale. Faptul că dreptul la plata sporului de mobilitate nu se poate naște decât pe cale convențională, prin negocierea clauzelor contractului individual de muncă, nu face ca acțiunea în justiție să fie prematură, dacă cererea vizează o perioadă anterioară chemării în judecată.
Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția prematurității este corectă, dar pentru alte considerente decât cele reținute în cuprinsul sentinței, întrucât inițierea demersurilor pentru negocierea clauzei de mobilitate nu poate în niciun caz să constituie un argument pentru soluționarea excepției prematurității.
Sintetizând cele expuse anterior, Curtea a constatat că dreptul consilierului juridic angajat cu contract individual de muncă la plata unui spor de mobilitate nu se poate naște în mod valabil decât prin acordul expres al salariatului și angajatorului cu privire la clauza facultativă de mobilitate și la cuantumul corespunzător al prestațiilor suplimentare în bani. În lipsa unei clauze de mobilitate convenite de ambele părți, dreptul consilierului juridic la prestații suplimentare în bani cu titlul de spor de mobilitate nu există.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta -, în temeiul dispozițiilor art.322 pct.5 și 7 cod pr.civilă.
In motivarea cererii, revizuienta a arătat că, ulterior pronunțării deciziei contestate, a descoperit fișa postului, act ce nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, fiind deținut de partea potrivnică. Această fișă a postului nu i-a fost comunicată niciodată, iar din ea rezultă atribuțiile consilierilor juridici, ce se desfășoară în proporție de 80% în afara instituției, atribuțiile fiind consacrate de art. 6 din Legea nr. 514/2003 și art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic și art. 25 din Codul Muncii.
Revizuienta a arătat că această fișă a postului constituie act nou în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, reprezentând un înscris doveditor ce nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și este determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanțe cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.
Prin al doilea motiv al cererii de revizuire a invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 cod procedură civilă, în sensul că există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau grade deosebite, invocând sentința civilă nr. 4489/2008 a Tribunalului Gorj, prin care unui consilier juridic, coleg de serviciu, i s-a acordat sporul de mobilitate în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 01.06.2005-03.06.2008. A mai arătat că există și alte hotărâri cu dispozitiv contrar, pronunțate tot de Curtea de APEL CRAIOVA, respectiv decizia nr. 4083/2008, pronunțată în dosarul nr-.
Revizuienta a depus la dosar fișa postului, decizia civilă nr. 8723 din 09.10.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, iar instanța a dispus atașarea dosarului nr- al Curții de APEL CRAIOVA.
Analizând cererea de revizuire, Curtea constată următoarele:
Conform art. 322 alin. 1 pct. 5 cod procedură civilă, pe care se întemeiază primul motiv al cererii de revizuire, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapleare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pentru a putea fi invocat acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin ele însuși, fără să fie nevoie de confirmarea lui prin alte mijloace de probă, înscrisul invocat să fi existat la data pronunțării hotărârii ce se cere revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Revizuienta a invocat ca act nou fișa postului ce nu i-a fost niciodată comunicată, astfel încât nu a putut fi înfățișată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, fiind deținută de partea potrivnică.
Din analiza fișei postului, rezultă însă că aceasta a fost cunoscută de revizuientă din momentul semnării sale, primind chiar un exemplar de pe fișa postului (fila 13-14 și fila 15-16 din dosar, această ultimă fișă a postului fiindu-i înmânată revizuientei la 04.01.2007).
Rezultă astfel că nu este îndeplinită una din condițiile impuse de dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 cod procedură civilă, referitor la imposibilitatea prezentării înscrisului dintr-o împrejurare mai presus de voința părții și a deținerii sale de către partea potrivnică.
In aceste condiții, nefiind îndeplinită una din condițiile textului de lege menționat, nu vor mai fi analizate celelalte condiții impuse de aceste dispoziții legale, art. 322 alin. 1 pct. 5 cod procedură civilă impunând îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiții, menționate anterior.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 cod procedură civilă.
Prin al doilea motiv de revizuire au fost invocate dispozițiile art. 322 alin.1 pct. 7 cod procedură civilă, referitor la contrarietatea de hotărâri.
Revizuienta a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 10446 din 04.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Craiova, sentința civilă nr. 4489 din 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, depunând și alte hotărâri cu dispozitiv contrar pronunțate de Curtea de Apel Craiova, exemplificând decizia nr. 4083 din 05.06.2008 pronunțată în dosarul nr-.
Art. 323 alin. 2 cod procedură civilă prevede instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 7 cod procedură civilă, respectiv instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, în speță această instanță fiind Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere competența de soluționare a acestui motiv de revizuire, instanța va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 7 cod procedură civilă și în baza art. 158 cod procedură civilă va declina competența de soluționare a acesteia către Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 cod pr.civilă, formulată de reclamanta -, împotriva deciziei nr.10446 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 cod pr.civilă și declină competența soluționării acesteia către Înalta Curte de Casație și justiție.
Decizie irevocabilă pentru cererea întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 cod pr.civilă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare pentru cererea întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 cod pr.civilă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
2 ex/17.06.2009.
Red.jud.
Jud.rec.//
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena