Pretentii civile. Speta. Decizia 329/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
- contestație decizie de concediere-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 329
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata SC - Internațional SRL, împotriva sentinței civile nr.2572 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimat contestator reprezentat de avocat lipsind: recurent intimat SC - INTERNAȚIONAL SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat în termen legal după care nemaifiind cererii de formulat se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2572 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de Constanta, decedată în timpul procesului, la data de 13 07 2006, continuată de moștenitorul acesteia -, împotriva intimatei SC - INTERNATIONAL SRL
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 6/1.05.2004 emisă de intimată.
A fost obligată intimata către succesorul contestatoarei la o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în perioada 1.05.2004 - 13.07.2006, la plata drepturilor salariale cuvenite contestatoarei în perioada 1.12.2003 - 1.05.2004, sume ce se vor actualiza de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și la 1000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin decizia contestată nr. 6/01.05.2004 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei C, având funcția de vânzător, începând cu 01.09.2004, în temeiul art. 61 lit. a din codul muncii, pentru lipsă în gestiune.
Decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor art 268 alin 2 lit a din codul muncii, deoarece nu cuprinde mențiunile privind descrierea faptei săvârșite, în ce a constat aceasta, când a fost săvârșită, pentru ca in raport de aceste mențiuni să se poată verifica dacă constituie sau nu abateri disciplinară, dacă e prevăzută ca atare in lege sau in regulamentul de ordine internă, ori in contractul colectiv de muncă.
Simpla mențiune "lipsă în gestiune" nu este suficientă deoarece nu oferă salariatului posibilitatea să cunoască fapta ce i se impută, nu i-a dat posibilitatea să se apere și nici instanței nu-i oferă posibilitatea să verifice dacă contestatorul a săvârșit sau nu fapta pentru care este sancționat.
Cu atât mai mult este esențială menționarea faptei in decizie cu cât potrivit art.77 din codul muncii, angajatorul nu mai poate invoca in fata instanței alte motive de sancționare decât cele consemnate in decizie.
De asemenea, decizia contestată nu cuprinde mențiuni privind prevederile legale sau contractuale încălcate de contestatoare, mențiuni obligatorii conform art 268 alin 2 lit b din codul muncii și nici mențiuni privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei formulate cu ocazia cercetării disciplinare, mențiuni care sunt obligatorii conform art 268 alin 2 lit c din codul muncii.
Potrivit art 268 alin 2 din codul muncii, aceste mențiuni trebuie cuprinse in mod obligatoriu in decizia de sancționare disciplinară sub sancțiunea nulității absolute
Fiind vorba de nulități absolute, acestea pot fi invocate oricând și pot fi constatate chiar și din oficiu, astfel că instanța nu a reținut susținerile intimatei din notele de ședință și a apreciat că prin constatarea nulității absolute a deciziei, nu se încalcă cadrul procesual cu care este investită.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că nu s-a regăsit raportul de cauzalitate între activitatea salariatei și lipsa în gestiune, cât timp organele de urmărire penală s-au pronunțat asupra condiției răspunderii penale a salariatei gestionare.
Din Ordonanța nr. 96/P/2006 din 22.05.2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA rezultă că într-adevăr contestatoarea a sesizat organele de urmărire penală cu privire la spargerea chioșcului de ziare de către autori necunoscuți, astfel că în lipsa unor probe certe nu se poate stabili o vinovăție a contestatoarei privind lipsa în gestiune, nu se poate reține că se face vinovată de abaterea disciplinară pentru care a fost concediată.
Fiind un litigiu ce are ca obiect o contestație împotriva unei decizii de concediere și nu un litigiu ce vizează o răspundere patrimonială, sarcina probei privind săvârșirea abaterii disciplinare pentru care a fost concediată contestatoarea revine angajatorului în conformitate cu art. 287 din codul muncii, iar acesta nu a făcut dovada certă a vinovăției contestatoarei privind lipsa în gestiune.
Față de cele arătate mai sus instanța a admis contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 6/1.05.2004 emisă de intimată
În conformitate cu dispozițiile art. 78 din codul munciia obligat intimata către succesorul contestatoarei la o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în perioada 1.05.2004 - 13.07.2006, de la concediere până la deces.
Cu privire la capătul de cerere privind drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada 01.12.2003 - 01.05.2004 instanța a reținut că deși contestatoarea a prestat activitate pentru pârâtă, fapt necontestat de aceasta, totuși pârâta nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite, fapt ce rezultă din împrejurarea că intimata căreia îi revine sarcina probei conform art. 287 din codul muncii nu a dovedit cu acte, cu ștatele de plată semnate de contestatoare plata salariului, în conformitate cu art. 163 din codul muncii.
Potrivit art. 155 din codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și se plătește înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorului, conform art. 156 din codul muncii.
Ca urmare, instanța a admis și acest capăt de cerere și a obligat intimata la plata drepturilor salariale cuvenite contestatoarei în perioada 1.12.2003 - 1.05.2004, sume ce se vor actualiza de la data nașterii dreptului până la data plății efective, în temeiul art. 161 alin. 4 din codul muncii, potrivit căruia "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
In conformitate cu dispozițiile art. 274 cod pr. civilă, potrivit cărora " partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată" instanța a obligat intimata la 1000 RON cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Internațional criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Criticile aduse de recurentă se referă în principal la faptul că prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual s-a reținut că instanța de fond nu a administrat suficiente probe cu privire la stabilirea situației de fapt, respectiv la existența lipsurilor în gestiune, astfel încât, constatarea unor cauze de nulitate - lipsa mențiunilor prev. de art. 268 lit. din codul muncii nu mai poate fi posibilă, decizia nr. 2489/24.11.2005 având autoritate de lucru judecat.
Referitor la mențiunile prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, contestatoarea a fost convocată cu adresă să se prezinte la sediul firmei pentru a da notă explicativă în legătură cu lipsa în gestiune și să precizeze modul în care înțelege suma sustrasă din gestiune, astfel încât lipsa acesteia s-a concretizat în înlăturarea apărărilor acesteia.
Recurentul arată faptul că instanțele de judecată nu au dreptul de a modifica obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond confundând cauzele de nulitate a actului juridic cu nulitățile procesuale, în cauză fiind vorba de o nulitate aparținând dreptului substanțial.
Această nulitate putea fi invocată de oricine are interes deci nu de către instanța de judecată.
Pe fondul cauzei, se motivează faptul că, din ordonanța nr. 96/P/2006 nu rezultă faptul că au fost chemate organele de poliție la spargerea chioșcului, așa cum s-a încercat a se justifica lipsa în gestiune, rezultând că aceasta nu se apără că nu a avut lipsă în gestiune ci că această lipsă s-ar datora furtului - care nu s-a probat în nici un fel.
Rezultă că soluția pronunțată de prima instanță este în contradicție cu toate probele mai sus enunțate.
Referitor la despăgubirile solicitate, soluția instanței este de asemenea greșită întrucât, contestatoarea a încasat salariul după cum rezultă din statele de plată aflate la dosar, reintegrarea acesteia, după pronunțarea primei soluții de către Tribunalul Dolj, dispunându-se
de la data de 01.05.2004.
Analizând sentința instanței de fond prin prisma motivelor de recurs dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul este nefundat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Decizia de încetare a contractului de muncă este emisă în mod neechivoc cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 268 alin. 1 lit. a prin lipsa mențiunilor referitoare la fapta săvârșită.
Simpla mențiune referitoare la " lipsa în gestiune" nu dă posibilitatea salariatului să cunoască fapta care se impută, limitele acesteia și prin urmare o lipsește de posibilitatea de a se apăra în mod valabil.
Sancțiunea nulității deciziei de concediere emisă în mod nelegal poate interveni în orice fază procesuală, poate fi invocată din oficiu -chiar și de către instanța de judecată - care nu trebuie să dovedească vreun interes - cum se susține în mod paradoxal - decât acela de a-și exercita atribuțiile de verificare a legalității actelor emise de angajator - în speța de față -, singura obligație ce decurge din principiile imparțialității și asigurării deopotrivă a dreptului la apărare fiind punerea în discuția părților a acestor cauze de nulitate ce se invocă din oficiu, obligație respectată de instanța de fond în cauza de față.
De altfel, instanța de fond a analizat cauza și pe fondul său, stabilind în mod corect faptul că, lipsa culpei contestatoarei în săvârșire faptei imputabile din punctul de vedere al angajatorului din cauza de față, rezultă din soluția conținută de rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova - nr. 4952/P/2005 care contrar celor susținute de recurent prin motivele de recurs nu numai că a sesizat organele de poliție -conform declarațiilor învinuitului G ci a avut reprezentarea firească a faptului că în cauză se vor efectua cercetări privind fapta sesizată.
În aceste condiții, realizarea unui inventar faptic la un interval mare de timp -peste 10 zile de la sesizarea asupra săvârșirii unei fapte de furt, ca și necomunicarea și nerespectarea procedurii standard de efectuare a inventarierii obligatorii în astfel de cazuri nu pot fi imputabile contestatoarei.
Referitor la despăgubirile stabilite - în mod corect instanța de fond a reținut faptul că plata salariului nu a fost probată de angajator - căruia îi incumba această probă în temeiul art. 287. - potrivit art. 163 din adică prin prezentarea statelor de plată semnate de contestatoare. În aceste condiții, simpla mențiune reintegrării efectuată în carnetul de muncă al contestatoarei nu face și dovada plății salariului restant începând cu aceeași dată.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 teza a doua Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de intimata SC - INTERNAȚIONAL SRL C, împotriva sentinței civile nr.2572 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
2 ex/AS-15 martie 2010
și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
