Pretentii civile. Speta. Decizia 3408/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1164/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3408R
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.7539 din 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.24303/3/LM/2006, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, prin avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în notele scrise, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
După rămânerea cauzei în pronunțare, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă avocatul recurentei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7539/3.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - " " SRL, a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 305 lei, reprezentând diferența compensare în bani a zilelor de concediu de odihnă pentru anii 2004-2006, suma de 2.872,92 lei, reprezentând contravaloarea ore suplimentare pentru perioada 2004-2006, și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la plata perioadei de preaviz.
Prin aceeași sentință a fost obligatăm pârâta la 1150 lei cheltuieli de judecată către reclamant (250 lei onorariu de expert + 900 onorariu de avocat).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamantul a fost angajatul pârâtei - " " SRL, în funcția de contabil-șef, având contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu timp parțial de 2 ore, conform Contractului individual de muncă nr.6196/26.06.2003 și actelor adiționale.
La data de 31.03.2007, reclamantul și-a înaintat demisia conform art.79 Codul Muncii iar pârâta-angajator a emis decizia nr.90/12.04.2006 prin care dispune încetarea raporturilor de muncă dintre părți, începând cu 30.04.2006, la expirarea perioadei de preaviz.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, chiar a martorului societății-pârâte s-a reținut că reclamantul a lucrat suplimentar în zilele de sâmbătă între orele 8,30-14,00.
Cum sâmbăta este zi nelucrătoare, iar din declarația martorei pârâtei se reține că a lucrat în mod frecvent, Tribunalul a apreciat că reclamantul și-a dovedit pretențiile privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare lucrate peste programul normal de lucru.
Conform concluziilor raportului de expertiză pârâta datorează pentru orele și zilele lucrate suplimentar de reclamant în perioada 2004 - 2006, suma de 2.872,92 lei.
Reclamantul a dovedit că a efectuat ore suplimentare săptămânal în ziua de sâmbătă în perioada 2004 - 2006, lucrând peste numărul de ore normale stabilit de art.109 Codul Muncii.
Conform art.110 Codul Muncii, există săptămânal 2 zile de repaus. Cum reclamantul a lucrat pentru pârâtă sâmbăta care este zi de repaus, muncă efectuată, în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, pârâta va fi obligată la achitarea sumei ce reprezintă sporul la salariu pentru munca efectuată.
Din declarația martorei pârâtei, s-a reținut clar că a existat acordul reclamantului de a lucra, prezentându-se frecvent și regulat sâmbăta la serviciu și a existat și solicitarea nescrisă tacită a angajatorului, deoarece toți salariații angajatorului, știau că sâmbăta reclamantul lucra, venea la serviciu și presta munca suplimentară în interesul pârâtei.
Cum acesta nu a primit compensarea acestor ore libere plătite, în următoarele 30 de zile de la efectuarea muncii suplimentare, urmează ca pârâta să-i plătească reclamantului un spor la salariu în baza art.132 Codul Muncii, calculat de expert la 2.872,92 lei.
Deoarece reclamantul nu și-a efectuat în natură concediu de odihnă pentru anii 2005, 2006 conform art.144 Codul Muncii, acestuia trebuie ca pârâta să-i achite suma de 3 lei pentru indemnizația de concediu de odihnă pentru 2004, 234 lei pentru zilele de Concediu de odihnă din 2005 și 66,98 lei pentru zilele de Concediu de odihnă neefectuate în 2006.
Reclamantul trebuia să efectueze zilele de concediu de odihnă pentru perioada lucrată în acești ani și raportat la fracția de 2 ore/zi, cum era angajat la pârâtă.
Din studierea statelor de plată ale pârâtei rezultă că suma totală de plată pentru reclamant este de 305 lei pentru compensarea în bani a zilelor neefectuate în 2005 și 2006 și a unei zile neefectuată în 2004, restul de 6 zile Concediu de odihnă efectuându-le în decembrie 2004.
Din declarația martorei pârâtei s-a reținut că reclamantul nu s-a prezentat deloc la serviciu în perioada de preaviz, astfel că nu i se cuvine plata pentru această perioadă.
Conform alin.5 al art.79 Codul Muncii, pe durata preavizului contractului individual de muncă continuă să-și producă toate efectele. Astfel, dacă salariatul muncește are dreptul la contravaloarea în bani a muncii prestate, iar dacă nu a prestat muncă, nu i se cuvine plata.
Cum reclamantul nu a lucrat deloc în perioada preavizului, nu i se cuvine plata acestei perioade, astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Reclamantul a demisionat, nu mai este angajatul pârâtei, nu mai poate efectua în natură, concediul de odihnă, astfel că, în baza art.141 alin.4 Codul Muncii, pârâta va plăti compensarea în bani a zilelor de Concediu de odihnă pentru 2005, 2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta - " " SRL, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că, în mod greșit a fost obligată la plata către intimat a sumei de 2872,92 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, deoarece respectivele ore suplimentare nu au foast efectuate de către reclamant.
S-a mai arătat faptul că, însuși expertul ce a întocmit raportul de expertiză a arătat că nu a identificat la dosarul cauzei și în documentele puse la dispoziție de către părți alte documente care să ateste faptul că reclamantul a efectruat ore supliementare, peste programul normal de lucru prescum și faptul că reclamantul mai avea contract de muncă cu timp parțial de 2 ore pentru încă alte 3 societăți, iar martorii audiați în cauză au confirmat că prezența reclamantului la serviciu era de luni până vineri de la 9-18, iar sâmbăta, dar nu, de la 10-14.
Prin concluziile scrise, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator, prin prisma criticilor formulate de către recurentă, și âinând seama de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din declarația martorei, rezultă că reclamantul a lucrat suplimentar, în zilele de sâmbătă, între orele 8,30-14, afirmație ce se coroborează cu tabelul centralizator depus la dosarul de fond de către reclamant, în ceea ce privește perioada 2004-2006. Critica recurentei, vizând faptul că reclamantul nu și-a dovedit pretențiile, va fi înlăturată, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.287 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa, până la prima zi de înfățișare.
Susținerile recurentei referitoare la faptul că reclamantul nu și-a dovedit pretențiile cu privire la efectuarea și plata orelor suplimentare sunt infirmate de probatoriul administrat la instanța de fond, din care a rezultat că reclamantul a efectuat muncă în folosul angajatorului și în zilele de sâmbătă, existând acordul tacit al angajatorului în acest sens, prin semnarea documentelor contabile ce se depuneau la termenele cerute de lege, ce nu puteau fi întocmite decât prin depășirea timpului de muncă prevăzut în contract.
Va fi înlăturată și critica referitoare la faptul că reclamantul nu avea cum să efectueze și orele suplimentare pentru societatea recurată, atâta timp cât mai avea contract de muncă cu timp parțial și cu alte societăți deoarece, potrivit susținerilor intimatului și neinfirmate de către recurentă, întreaga activitate economică pentru aceste societăți era ținută de aceleași persoane, în același birou, folosind același program informatic, aceeași locație deservea activitatea tuturor celor 5 societăți ale asociatului.
Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - " " SRL, împotriva sentinței civile nr.7539/3.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
02.06.2009
Jud. fond:; Dalina
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Ignat Silvia Georgiana
