Pretentii civile. Speta. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.345/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții - pârâți:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,--14,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.563/10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:și, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, cu sediul în T,- și inrimații - pârâți:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-,MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și intimatul - chemat în garanțieMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi salariale - diferențe DIICOT.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursurile sunt declarate în termen legal, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Grefierul de ședință referă oral asupra cauzei, evidențiind părțile din dosar, stadiul procesual al cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Totodată învederează că la dosar prin poșta specială în ziua ședinței la ora 11,30 înainte de rămânerea dosarului în pronunțare s-au depus de către intimatele reclamante note de ședință, precum și practică judiciară.
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Din actele si lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamanții și - au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Parchetul de pe lângă B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa nr. I lit. A pct. 6 - 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006 și până la data înregistrării acțiunii
Au mai solicitat de asemenea, ca sumele ce urmează a fi acordate, să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății lor efective.
Reclamanții au arătat că, prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că prevederile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004 au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
Legalitatea acestei hotărâri a fost recunoscută și prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, decizie care, potrivit art. 329 alin. ultim Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Noua modalitate de salarizare, concretizată inițial prin adoptarea nr.OUG 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminarea directă, o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile menționate, deși are ca obiectiv principal eliminarea oricărei forme de discriminare în ceea ce privește modalitatea de acordarea a drepturilor salariale cuvenite magistraților.
Acordarea unei importanțe vădit superioară activității desfășurate de procurorii din cadrul și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de stingere a scopului legitim urmărit și anume: "reducerea fenomenului de corupție".
Ori, potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, procurorii din cadrul și T sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, în condițiile în care, potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente.
De asemenea, prin Decizia nr.135/5.01.1996, curtea constituțională a reținut că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite".
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă deoarece, în conformitate cu prevederile art. 1 din nr.OUG 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli în care se încadrează în obligația de plată respectivă.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece conform art. 16 - 20 din nr.OG 137/2000, republicată, este investit prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorare drepturi salariale trebuie a fi făcută în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și, drept urmare, admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat, face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat, iar execuția bugetară nu se poate face decât în limita fondurilor aprobate.
Prin întâmpinare, Parchetul de pe langa ICCJ a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila si a arătat că, în baza art.11 al.1 din OUG nr.27/2006, modificată și completată prin Legea ne.45/2007: "(1) Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracșțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați poptrivit nr.crt.6-13 de la lit.A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii".
S-a precizat că Anexa la OUG nr.27/2006 priveste salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art.3 din OUG nr.27/2006 și ale art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, după cum indică și denumirea sa, reprezintă o structură supraordonată celorlalte unități de parchet, având drept corespondent la nivelul instanțelor judecătorești ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin urmare, nu poate fi reținut un tratament diferențiat nelegal între procurorii din cadrul DNA și DIICOT și judecători, deoarece nu poate fi reținută o situație comparabilă sau analogă între cele două categorii de magistrați.
A invocat de asemenea, exceptia necompetentei materiale a instantei avand in vedere ca reclamantii si-au intemeiat cererea pe disp. OG nr. 137/2000.
Prin sentința civilă nr.563/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea, formulată de reclamantele și -, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu pârâții: Parchetul De Pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL CONSTANȚA, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Tulcea, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, și Chematul În Garanție Ministerul Finanțelor Publice,
Au fost respinse excepțiile necompetenței materiale, inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondate.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea în solidar, să plătească fiecărei reclamante o despăgubire egală cu diferența de drepturi de natură salarială începând cu data de 10.04.2006 și până la data încetării discriminării, după cum urmează:
- reclamantei, diferența dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficientul de multiplicare 22,5 și drepturile salariale primite efectiv calculate în funcție de coeficientul de multiplicare 17.
- reclamantei -, diferența dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficientul de multiplicare 19 și drepturile salariale primite efectiv calculate în funcție de coeficientul de multiplicare 17.
Au fost obligați aceeași pârâți să plătească sumele cuvenite reclamantelor actualizate cu rata inflației calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe de natură salarială neacordată și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
A fost respinsă acțiunea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis cererea de chemare în garanție și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamantelor a drepturilor de natură salarială mai sus menționate.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut urmatoarele aspecte:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a fost respinsa ca nefondata de catre instanța de fond cu motivarea că nu a fost chemat în judecată ca pârât ci, în temeiul art. 27 din nr.OG 137/2007, pentru a-și prezenta poziția cu privire la posibila încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
S-a respins de asemenea exceptia inadmisibilitatii cererii cu motivarea ca, reclamantii au participat la sedinta de judecata in care au fost instrumentate cauze de DIICOT.
Pe fondul cauzei s-au retinut urmatoarele:
Prin nr.OUG 27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 și a art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta
C de Casație și Justiție (nr. 6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Potrivit art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27 /2006, salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport: cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură (noțiune definită de art. 86 din Legea nr. 303/2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Elementele de stabilire a salarizării, nu au o existență și o aplicabilitate de sine stătătoare și izolată, dimpotrivă, aceste elemente sunt unitare, interdependente și se intercondiționează reciproc.
Criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiția "sine qua non" pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau la un parchet de un anumit nivel
Nici criteriul funcției deținute nu are o relevanță proprie, deoarece este posibilă o salarizare identică, în baza nr.OUG 27/2006, pentru funcții diferite. Însă, toți cei care dețin o funcție judiciară, de judecător, asistent judiciar sau procuror, trebuie să aibă o vechime în magistratură de peste 3 ani pentru a beneficia de această salarizare prevăzută la lit. A nr. crt. 28 din anexa ordonanței).
Rezultă că vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu, omniprezent și esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de nr.OUG 27/2006, acest element explicit sau implicit, de la caz la caz, aflându-se în corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Pentru categoria procurorilor din și, a fost în mod privilegiat eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă (de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. lit. c din Legea nr. 303/2004) corespunzătoare acestui nivel, ci dispun de o vechime de doar 5 ani ( potrivit art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004).
Prin urmare, s-a instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare, un dublu sistem de salarizare, atât în raport cu interiorul aceluiași nivel al Parchetului de pe, lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele, nemai respectându-se criteriile de tratament egal în salarizare.
Din acest motiv, restul personalului, salarizat prin nr.OUG 27/2006, este pus în imposibilitate, în mod discriminatoriu, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, dar în același timp, pentru alte persoane (procurorii din cadrul și ), li se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
S-a reținut ca, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul și cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza nr.OUG 27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută din și
Conform prevederilor nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale a dreptului la muncă, la libera alegere ocupației, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Criteriul după care s-a făcut distincția, în speța dedusă judecății, este categoria socio-profesională și locul de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate) criterii de diferențiere injuste a personalului salarizat în baza nr.OUG 27/2006 și cu vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, față de procurorii și
Potrivit art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul Muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea în solidar,să plătească reclamanților despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa 1 lit. A pct. 6 - 13, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr.27/2006 - 10.04.2006 și până la incetarea discriminarii, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data pății efective.
Avand in vedere data la care se va executa aceasta hotarare, instanța a constatat ca este fondat si capătul de cerere privind actualizarea acestor despăgubiri și, prin urmare, a obligat pârâții să plătească aceste sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚAcare critică sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.3 si 9 cod procedură civilă.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanța.
Instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal excepția necompetenței materiale, în speță fiind aplicabile prev. art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 "persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun ".
În acest context, Tribunalul Tulcea trebuia să constate că nu este competent material să judece prezenta cauză și pe cale de consecință, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenții apreciază că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din nr.OG137/2000 modificată și completată prin nr.OG77/2003 aprobată prin Legea nr.26/2004.
Deoarece prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop respectiv acordarea unui astfel de spor, sunt adecvate și necesare.
Discriminarea nu rezidă în posibilitatea magistraților procurori de a participa la soluționarea unor asemenea cauze, ci eventual în îndeplinirea efectivă a acelorași acte de cercetare și soluționare ca și procurorii
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Față de considerentele expuse, se solicită instanței admiterea recursurilor pentru motivele prevăzute de art.304 pct.3 și pct.9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art.304/1 cod pr.civilă casarea sentinței, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Tulcea și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Analizând recursurile de față, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicabile in materie, Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Reclamanții au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.
Art. 3 al.1 din nr.OUG 27/2006 prevede ca, pentru activitatea desfășurată, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau al parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din această ordonanță.
De asemenea, art. 74 al.1 din legea 303/2004 prevede că pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport de nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, vechimea în magistratură și alte criterii stabilite prin lege.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, reclamanții primesc lunar o indemnizație care se raportează la nivelul instanței care a realizat încadrarea pe funcție.
Potrivit art. 11 al.1 din nr.OUG 27/2006 modificată și completată prin Legea nr. 45/2007:
"(1) Procurorii din cadrul Direcției Naționale anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau care sunt asimilați potrivit legii".
Trebuie precizat că în anexa la.OUG 27/2006, nr. 6-13 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 al. 1-2 din Legea 508/2004, modificată și completată.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau parchetului unde funcționează, în acord cu disp. art. 27/2006 și ale art. 74 al.1 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, modificată și completată.
de aceste dispoziții legale rezulta ca, odată numiți în cadrul T, chiar și pe durată temporară, acestor procurori trebuie să li se recunoască un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, o tratare diferențiată din punct de vedere al salarizării fiind discriminatorie.
La încadrarea procurorilor la. legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, respectiv a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior.
Ca atare, pentru a fi numit în cadrul T nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ceea ce duce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori.
De asemenea, în conformitate cu disp.art. 75 al.11 din Legea nr. 304/2004, "la data încetării activității în cadrul procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
Având în vedere faptul că procurorii de la.T ocupă aceste funcții pe o perioadă de timp limitată și că primesc drepturile salariale similare cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție numai pe perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, rezultă în mod evident criteriul esențial al diferențierii avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
Din dispozițiile legale mai sus enunțate, rezultă că nr.OUG 27/2006 a instituit un sistem de salarizare distinct, pentru personalul prevăzut de această ordonanță, în funcție de criteriile enunțate ( nivelul instanței, funcția deținută, vechimea în magistratură ) în raport de care, se face aplicarea acelor coeficienți de multiplicare pe care îi prevede anexa.
Întrucât reclamanții nu își desfășoară activitatea în cadrul T, aceștia că nu pot pretinde aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru procurorii din cadrul acestei direcții, chiar dacă la un moment dat, activitatea reclamanților interacționează cu cea a procurorilor din cadrul
Așadar, nu suntem în prezența unor situații identice, astfel ca nu se poate vorbi de o discriminare între reclamanți și procurorii din cadrul
Stabilirea unui alt sistem de salarizare decât cel prevăzut de OG27/2006 nu este posibilă deoarece aceasta ar însemna o adăugare la lege, ori acest lucru nu este permis.
De altfel si Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 818/2008 că prevederile art. 1, art. 2 al.3 și art. 27 al.1 din OG37/2000 privind prevenirea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Ca atare, susținerile reclamanților potrivit cărora art. 11 al.1 din OG27/2006 constituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii T și A este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
Întrucât, indemnizațiile primite de reclamanți respectă criteriile avute în vedere de legiuitor, iar instanța nu poate decât să aplice legea în litigiile dintre subiectele de drept, Curtea găsește întemeiate recursurile de față, astfel că admițându-le, va modifica sentința recurată în sensul că, va respinge ca nefondată cererea reclamanților.
Cât privește critica referitoare la greșita soluționare a excepției privind necompetența materială a instanței de fond, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată deoarece reclamanții au investit instanța cu o cerere privind plata unor drepturi salariale atât în prezent cât și pe viitor, iar aceste cereri cad în sfera jurisdicției muncii al cărei obiect este reglementat de art. 281 Codul Muncii.
De asemenea, cererea reclamantelor nu poate fi apreciată ca fiind inadmisibilă, deoarece orice persoană care se consideră neîndreptățită se poate adresa instanței, iar aceasta din urma este datoare să verifice în limitele competenței sale situația reclamată, asigurând accesul la instanță al oricărei persoane ce reclamă încălcarea ordinei de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții - pârâți:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,--14,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.563/10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:și, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, cu sediul în T,- și inrimații - pârâți:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-,MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și intimatul - chemat în garanțieMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B, sector 5,-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;Șt.
Red.dec.Jud.-/06.07.2009
Tehnored.gref./4ex./08.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
