Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.346/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 302, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații contestatori, și - judecători în cadrul Judecătoriei Medgidia, cu domiciliul procesualalesla sediul instanței, în municipiul M,-, județul C și intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA și CURTEA DE APEL CONSTANȚA, ambii cu sediul în C, strada -, nr. 23 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi bănești - despăgubiri 1700 lei.
La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, după care:
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la 10.08.2007, reclamanții, -, și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanta au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a menționat că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor care au o vechime de până la 3 ani, de care reclamanții nu au beneficiat, astfel cum rezultă și din lista transmisă de către Ministerul Justiției.
S-a menționat că potrivit art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
În considerente s-a arătat că prin hotărârea nr. 15 /23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime în muncă de 0-3 ani; valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
S-a menționat că potrivit art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Întrucât prejudiciul suferit prin discriminare a rezultat din neacordarea stimulentului financiar, s-a apreciat că metoda echitabilă de calcul a acestuia o reprezintă stabilirea lui la nivelul stimulentului neacordat.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.168/1999, art.1, art.21, art.191, art.192 și art.194 din nr.OG137/31.08.2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare modificată prin Legea nr.48/16.01.2002 și nr.OG77/28.08.2003.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a susținut că prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a prevederilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reclamanții nu beneficiază de un,drept de a fi premiat ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate, recunoscută prin lege ordonatorilor de credite, de a acorda premii sau stimulente, în speță cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordinul ministrului justiției.
S-a arătat că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul fiecărui judecător ori al altui salariat din sistem de a primi stimulente; art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 prevede doar modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie norme interne în acest sens.
Instituția pârâtă a apreciat că, pentru a putea exista discriminare, ar trebui să existe o recunoaștere a unui drept fundamental ori a unuia dintre drepturile recunoscute de lege.
S-a mai apreciat că aceste stimulente nu pot fi incluse în categoria drepturilor salariale ori în cea a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum eronat a reținut Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariul de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinat conform legii, acordarea stimulentelor depinde de o serie de factori, între care se numără existența unor sume în fondul cu destinație specială, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță etc.
În acest sens, astfel cum a prevăzut Ordinul nr. 1921/C/2005, stimulentele financiare au fost acordate cu respectarea prevederilor aplicabile la acea dată, respectiv, ale art. 4 alin. 1 și 3 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 ( publicat în nr. 824/7.09.2004 ).
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din Normele interne, principalele criterii - dar nu singurele - de repartizare individuală a stimulentelor au fost rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale,foarte bine sau,bine, complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Alături de aceste criterii a fost avut în vedere și cel al vechimii, care nu este unul nelegal câtă vreme norma enunțată are în vedere o enumerare cu titlu exemplificativ.
Prin sentința civilă nr.302 din 19.03.2008 pronunțatăde Tribunalul Constanța în dosarul nr-, s-a admis ca fondată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă acțiunea reclamanților, -, și - împotriva pârâților Ministerului Economiei Și Finanțelor, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța și Curtea de APEL CONSTANȚA.
Au fost obligați pârâții către fiecare reclamant la plata sumei de 1700 lei actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prioritar s-a soluționat excepție lipsei calității procesual pasive, conform disp. art. 137 pr.civ, astfel:
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă în speța dedusă judecății deoarece, pe de o parte nu are calitate de angajator, nu există raport juridic direct de muncă între acesta și reclamanți, iar pe de altă parte, atribuțiile sale exced obligațiilor care se cer a fi executate în prezenta cauză.
Prin adresa nr. -/14.12.2005, Ministerul Justiției a comunicat curților de apel că în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare,având în vederea apropierea sărbătorilor de iarnă s-a decis de către ordonatorul principal de credite acordarea de stimulente personalului din sistemul justiției.
S-a consemnat, astfel, că la acordarea stimulentelor se vor avea în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate; calificativele anuale,foarte bine și,bine; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Nota cuprindea mențiunea că pentru personalul instanțelor judecătorești
s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, pentru judecători această valoare fiind de 1.700 lei, fiind stabilit faptul că fondul de stimulente acordat privește, în acest sens, doar pe judecătorii,din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0 - 3 ani.
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/23.0.2004 pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ordonatorul principal de credite (art. 2 alin. 2).
Art.4 alin.1 statuează asupra principalelor criterii de repartizare individuală a acestor stimulente, iar în alin. 2 se menționează că,Ministrul justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea
la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit.
3 al art. 4 din Normă stabilește că,în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Așadar, stimulentele constituie - în raport de prevederile menționate - un drept de natură salarială, chiar dacă potrivit art. 5 din Normă ele nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
Prin hotărârea nr. 15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a analizat o sesizare din oficiu pe aspectul acordării stimulentelor menționate prin adresa nr. -/14.12.2005 a Ministerului Justiției, Colegiul reținând că Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 a avut ca unică motivație apropierea sărbătorilor de iarnă și a stabilit un criteriu de preferință pentru una din categoriile socio-profesionale - cea a judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani în acordarea acestor stimulente.
Această preferință a condus la excluderea altei categorii - cea a judecătorilor cu vechime de peste trei ani - de la primirea stimulentelor financiare.
Colegiul Director al CNCD a reținut că prin prevederile art. 21 alin. 3 din nr.OUG 177/2002 ( în prezent abrogată prin nr.OUG 27/2006 ), acordarea de premii magistraților era supusă unor criterii obiective, preluate ulterior și în cuprinsul Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/C/23.08.2004.
S-a avut în vedere că deși normele invocate stabileau criteriile obiective de evaluare ( rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificativele anuale "foarte bine" sau "bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare ), în cazul de față criteriul de acordare a stimulentului a fost vechimea în muncă ( respectiv, cea cuprinsă între 0 și trei ani ), deși criteriul vechimii nu este prevăzut în nici unul dintre actele ce stau la baza acordării de stimulente salariale pentru magistrați.
Astfel, pe baza unui criteriu aparent neutru, au fost dezavantajați ceilalți judecători, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia în egală măsură de stimulentele financiare.
Pe cale de consecință, Colegul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 și trei ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Au fost respinse apărările formulate de Ministerul Justiției în sensul că judecătorii nu se pot bucura de un,drept de a fi premiat, întrucât chestiunea pusă în discuție nu constă în recunoașterea ori negarea unui asemenea drept, ci în modalitatea în care sunt acordate aceste stimulente, pe baza unor criterii obiective, nesusceptibile de a produce discriminare.
Cum înlăturarea situației de discriminare presupune în speță acordarea de despăgubiri echivalente sumelor achitate în baza măsurii constatate ca fiind discriminatorii, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea De Apel Constanța și Tribunalul Constanța, ce au fost obligați la plata către fiecare reclamant a sumei de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției.
În motivarea recursului s-au invocat, în esență, următoarele motive de recurs:
Hotărârea primei instanțe este criticabilă întrucât neluarea în considerare a tuturor elementelor ce caracterizează situația care a determinat acest conflict conduce la o greșită aplicare a dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul de stat).
În aplicarea acestor dispoziții legale, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori, cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente, potrivit criteriilor prevăzute în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997.
Conform alineatului 3 al art. 25 din Legea nr. 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritate.
Nu se poate vorbi de un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorității judecătorești în același timp. Este adevărat că prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritate la un moment dat și este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mai mici în sensul stabilității în sistem și îmbunătățirii performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator în temeiul Normelor, așadar tuturor celor care se aflau în situații similare.
În privința actualizării sumelor cu indicele de inflație la care a obligat instanța, se arată că potrivit art. 1088 Cod civil, "la obligațiile ce au ca obiect o sună oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. - nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
În cauza de față nici dobânda legală nu poate fi acordată având în vedere că una dintre condițiile necesare este ca debitorul să nu fi executat obligația sa față de creditor, însă, în cauză, nu există o astfel de obligație a Ministerului Justiției față de intimații reclamanți.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1.700 RON.
Fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor financiare a fost bazată pe prevederile art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea 146/1997 aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Normele interne, enunțate mai sus, principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale "foarte bine" sau "bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Conform alin. 2, Ministrul Justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe, ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit
(3) În acordarea stimulentelor prevăzute la alin. 2 se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective la termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Este de observat că vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 din Normele mai sus menționate.
constituie tot un drept de natură salarială chiar dacă, potrivit art. 5 din Normele interne, ele nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
În mod similar, prin art. 25 alin. 2 și alin. 3 din Legea 146/1997 s-a prevăzut că fondul pentru acordarea stimulentelor are drept destinație fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale, iar repartizarea veniturilor pe beneficiari se face în baza normelor interne aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției.
Deși Ministrul Justiției are rolul de a repartiza stimulentele, această repartizare trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin alegea arbitrară a criteriului vechimii între 0-3 ani, ca și criteriu de repartizare a stimulentelor, s-a produs o discriminare a celorlalți judecători cu o vechime mai mare de 3 ani care îndeplineau criteriile prevăzute de norme pentru a beneficia de stimulentele financiare.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
Totodată, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Prin art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, discriminarea este definită ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, ori apartenență la o categorie defavorizată - care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Raportând efectele Ordinului de acordare a stimulentelor financiare la definiția discriminării se constată o preferință a unei categorii socio-profesionale, cea a judecătorilor cu o vechime între 0 și 3 ani în acordarea stimulentelor, ceea ce a condus la excluderea altei categorii (cea cu o vechime de peste 3 ani) de la primirea stimulentelor financiare.
În cauză, discriminarea este evidentă și ea s-a produs cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, art. 5 din Codul muncii care instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și art. 2 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 6 lit. c și art. 8 din nr.OG 137/2000 prin care se interzice discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajator.
Dreptul la stimulente este prevăzut pentru personalul din sistemul justiției prin dispozițiilor art.26 și art.25 alin.2 - 4 din Legea nr.146/1997, deci nu se pune problema acordării unor drepturi care nu sunt reglementate prin lege, însă acordarea acestor stimulente pentru judecători, potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art.2 alin.2 din OG nr.137/2000 în cadrul aceleași categorii profesionale.
Prima instanță nu și-a întemeiat soluția în mod exclusiv doar pe Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ci analizat cauza din prisma dispozițiilor legale care reglementează dreptul la stimulente, precum și din prisma prevederilor nr.OG137/2000.
Este adevărat că stimulentele nu pot fi plătite întregului personal din justiție în același timp, că trebuie să aibă în vedere fondurile alocate și anumite intervale de timp, însă criteriile în funcție de care aceste stimulente se repartizează, trebuie să fie cele prevăzute de lege, obiective și rezonabile pentru a crea discriminare în cadrul aceleași categorii profesionale.
În ceea ce privește critica referitoare la actualizarea sumelor pretinse de reclamanți, Curtea are în vedere dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii potrivit cărora neplata la termen a drepturilor salariale atrage plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului. Daunele-interese cuprind, în general, pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit. Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 302, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații contestatori, și - judecători în cadrul Judecătoriei Medgidia, cu domiciliul procesualalesla sediul instanței, în municipiul M,-, județul C și intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA și CURTEA DE APEL CONSTANȚA, ambii cu sediul în C, strada -, nr. 23 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond::
Red.dec.Jud.-/07.07.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./09.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
