Pretentii civile. Speta. Decizia 3557/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3557
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - - - -
JUDECĂTOR 1: Sorina Lucia Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei că
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 15 din 08.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și intimații reclamanți, -, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se cererea scrisă de la dosar, prin care se solicită judecarea în lipsă conform art. 242.Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
La data de 05 septembrie 2008 reclamanții, și -, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina și, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților în solidar la plata, actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală până la data plății efective, începând cu data de 01 august 2008 la zi, cât și pe viitor, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au calitatea de procurori și că prin art. 47 din Legea 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi alte personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut ca "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a fost abrogat în mod expres art. 47 din Legea nr.50/1996, situație în care au fost încălcate pe de o parte normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă (art. 108 alin. 3 din Constituția României), iar pe de altă parte, dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului României de emite ordonanțe.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. S-a constatat că " judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Același minister a formulat cerere de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite cererea, să se dispună ca să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare bugetului pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pârâta DGFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a întrucât nu există raporturi juridice între reclamanți și acest pârât, sumele solicitate de reclamanți fiind exclusiv în competența angajatorului.
A susținut că cererea de chemare în judecată a este inadmisibilă cât vreme nu există o reglementare legală ce stabilește cu certitudine procedura aplicabilă executării unor titluri executorii emise în sarcina instituțiilor publice.
La data de 23 octombrie 2007, fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S, a formulat cerere de intervenție în nume propriu, solicitând obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, actualizat cu indicele de inflație începând cu data de 09 martie 2006 și până la data la care a fost pensionat și dobânda legală până la plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin sentința nr. 15 din 08 ianuarie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor. B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
A admis cererea de intervenție formulată în nume propriu de intervenientul .
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata sporului de 50% de suprasolicitare și risc, începând cu 01.08.2008 la zi și pentru viitor sume actualizate cu indicele de inflație și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Au fost obligați pârâții către intervenientul în nume propriu la plata sporului de 50 % pe perioada 09.03.2006-31.07.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, să vireze sumele în buget.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții și intervenientul au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, respectiv Judecătoria Dr. Tr.
În art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților precum și personalul auxiliar în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor, însă a fost prevăzut și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, care prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, conform Legii nr. 125/2000, să adopte, să modifice sau să completeze acte normative, activitatea de legiferare intrând în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Art.4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție". De asemenea, în această lege sunt definite atât instituția modificării, completării cât și abrogării unui act normativ, ale căror efecte juridice sunt diferite.
Astfel, instanța constatat că prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr.24/2000 și cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 ( art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Ca urmare, neregularitatea modului în care au fost adoptate face inaplicabile normele de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 iar, în lipsa unei abrogări exprese, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice. Astfel, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin în continuare categoriilor profesionale la care se referă acest act normativ.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3 cod procedură civilă.
În raport de aceste considerente instanța a constatat că cererea reclamanților și a intervenientului privind acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% este întemeiată.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public, aceasta a fost admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, MEF coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual al contului de execuție.
În consecință, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete, ceea ce înseamnă că Ministrul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite, în situația respingerii cererii de chemare în garanție,ar fi pus în imposibilitatea de dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate, deși acestea sunt statuate prin hotărâri judecătorești.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții DGFP O, DGFP pentru Ministerul Finanțelor și Economiei și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin motivele de recurs DGFP O, critică sentința sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanție întrucât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu adus nici o dovadă din care să reiasă că în sarcina Ministerului Finanțelor Publice există obligația de garanție sau despăgubire reglementată de art. 60-63 din codul d procedură civilă, în sensul de a dovedi existența unei obligații legale sau convenționale care să izvorască din lege sau contract.
Că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că nu a efectuat periodic plata pretinselor drepturi nu îi conferă acestuia nici garanție legală din parte pentru eventualele sume ce ar trebuie să le plătească.
In ceea ce privește alocarea de sume pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți învederează că potrivit Legii nr. 500/2002, alocarea de fonduri pentru sume neprevăzute în buget poate fi efectuată numai de către Guvern prin intermediului fondului de rezervă bugetară.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susține că față de practica neunitară instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ, în temeiul art. 329 alin. 2 cod procedură civilă a formulat recurs în interesul legii care a fost admis prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008. și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din legea nr. 50&1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți,precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Raportat la cele enunțate, raționamentul reclamanților este corect, dar numai pentru perioada 1 octombrie 2000 - 3 februarie 2007, aceasta fiind data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007 care abrogă Legea nr. 50/1996 și implicit art. 47,
In aceste condiții apreciază că efectele aplicării dispozițiilor art. 329 din codul d e procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007, situație în care pentru perioadele de timp ulterioare acestei date, solicită respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și în continuare drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizarea magistraților, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi, instanțele judecătorești nefiind abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente. In consecință, acest capăt de cerere este inadmisibil.
Cu privire la plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, susține că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație, nu se justifică.
Referitor la cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, susține că sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
Prin motivele de recurs, DGFP susține că nu are nici obligație de plată a salariilor magistraților, iar OG nr. 22/2002 este legea specială după care se pun în executare titlurile executorii, inclusiv din partea MEF.
Precizează că nu intră în atribuțiile MEF nici să asigure, nici să vireze sumele de bani stabilite prin hotărâre judecătorească. Mai mult, prin OUG nr. 37/2008, art. 25 s-a prevăzut că ordonatorii principali de credite, în speță Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești.
Recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 108, alin. 3 din Constituția României, ordonanțele se emit, de către Guvernul României, în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu privire la abrogarea unor dispoziții.
Or, prin OG nr. 83/2000 au fost abrogate unele dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din prevederile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000 privind prevederile de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă, în temeiul legii de abilitare, a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interesul legii, că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000,vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, pentru instanța inferioară, criticile sub acest aspect formulate în recurs sunt nefondate.
Susținerea recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că acordarea sporului de 50% după data de 3 februarie 2007 nu se mai impune este neîntemeiată deoarece prin decizia nr. 21/2008, nu s-a stabilit un termen până la care aceste drepturi se acordă ci doar faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la acest spor și " după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000". astfel că obligare pârâților la acordarea acestuia și în continuare este legală.
Înscrierea acestui spor în carnetele de muncă este impusă de faptul că acesta este un spor cu caracter permanent ce urmează a fi avut în vedea la calcularea și a altor drepturi ulterioare la care sunt îndreptățiți reclamanții.
Față de cele prezentate recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefundat și va fi respins.
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Conform art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Astfel pentru a fi întemeiată o cerere de chemare în garanție trebuie să existe în sarcina garantului o obligație de garanție legală sau convențională.
Această condiție nu este îndeplinită în cauza de față deoarece pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu datorează garanție pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ambii fiind ordonatori principali de credite.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Public, iar chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Față de aceste aspecte Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetului de pe lângă ÎCCJ, împotriva sentinței civile nr. 15 din 08.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, precum și intimații reclamanți, având ca obiect "drepturi bănești".
Admite recursul formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea împotriva acestuia și cererea de chemare în garanție.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - -că |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/
fond:
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Marin Covei
