Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 704/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 704
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 426 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 10.05.2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate si liniștită posesie un teren lat de 1,50 și de 100, să fie obligată pârâta să-și ridice gardul de pe proprietatea reclamantului și să se stabilească care este linia de hotar între proprietățile părților.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren în suprafață de 640 mp potrivit contractului de donație autentificat sub nr. 2333/12.iulie 2002 la BNP, că donatoarei i s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit titlului de proprietate nr. -/2002, iar pârâta ocupă din acest teren și refuză să-și multe gardul construit pe proprietatea reclamantului.
Pârâta a depus în copie la dosar titlu de proprietate nr. -/4.01.2002, procesul verbal de punere în posesie din 3.12.2001, contractul de vânzare autentificat sub nr. 274/17.01.1991 la fostul notariat de Stat Județean încheiat între și în calitate de vânzători și pârâtă în calitate de cumpărătoare. A formulat cerere reconvențională solicitând ca reclamantul să-și retragă acoperișul de la casa de locuit și anexele gospodărești deoarece apele deversate în urma ploilor și zăpezile cad pe terenul pârâtei și îi produc pagube majore, să efectueze lucrările necesare la acoperiș, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 6335 din 28.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea.
A fost obligată pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren cuprinsă între aliniamentul determinat de punctele 2-A-19-B și aliniamentul stabilit pentru linia de hotar (2-A-B-C) potrivit schiței de la raportul de expertiză efectuat de expert.
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților ca fiind aliniamentul constituit din punctele 2-A-B-C potrivit schiței anexă nr. 2 la raportul de expertiză efectuat de expert, fiind obligată pârâta să ridice gardul care nu este situat pe linia de hotar, pe porțiunile pe care există, pe aliniamentul determinat de punctele 2-A-19 -
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat, excepție formulată de către reclamant cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă, fiind respinsă cererea reconvențională formulată de către aceasta.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 468,60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere raportul de expertiză, întocmit în cauză de expert din care a rezultat că pârâta ocupă de la reclamant numai suprafața de teren cuprinsă între aliniamentul determinat de punctele 2 - A - 19 - B și aliniamentul stabilit pentru linia de hotar (2 -A - B - C), concluzionându-se că linia de hotar dintre proprietățile părților este aliniamentul constituit din punctele 2-A-B-
Cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză instanța a constatat că în dosarul nr. 4760/2001 al Judecătoriei Tg-J, al cărui obiect l-a constituit obligația de a face, s-a judecat cu, și, solicitând obligarea pârâților să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul casei și anexelor gospodărești pe terenul reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 8297/2001, rămasă definitivă în baza deciziei nr. 438/2003 pronunțată în dosarul nr. 8522/2001 al Tribunalului Gorj, s-a respins acțiunea formulată de față de și și față de, reținându-se existența autorității de lucru judecat și lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Împotriva sentinței civile nr. 6335 din 28.09.2007 a declarat apel pârâta, susținând că instanța de fond nu a stabilit ce suprafață de teren ocupă de la reclamantul și nu a avut în vedere că din probe nu rezultă că ar fi ocupat vreo suprafață de tren din terenul reclamantului.
Prin decizia civilă 426 din 24 octombrie 2008 Tribunalului Gorjs -a admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul că pârâta a fost obligată să lase reclamantului liberă suprafața de 19.p între aliniamentul 2-A-19-B și linia de hotar stabilită pe aliniamentul 2-A-B-C din raportul de expertiză având lungimea totală de 48,47, începând din est pe lungimea de 13,35, până la lățimea de 0,35, continuându-se pe lungimea de 7,3 până la lățimea de 0,75, apoi terenul ocupat descrește pe lungimea de 27,82 spre vest, până în pct. 2 din raportul de expertiză.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că nu s-a stabilit ce suprafață de teren cu dimensiuni și vecinătăți ocupă pârâta din terenul reclamantului.
Din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul în apel s-a concluzionat că pârâta ocupă din terenul reclamantului suprafața de 119 mp, între aliniamentul 2-A-19-B și linia de hotar stabilită pe aliniamentul 2-A-B-C din raportul de expertiză, având lungimea totală de 48,47, începând din est pe lungimea de 13,35, până la lățimea de 0,35, continuându-se pe lungimea de 7,30, până la lățimea de 0,75, apoi terenul ocupat descrește pe lungimea de 27,82 spre vest, până la punctul 2 din raportul de expertiză.
Tribunalul a arătat că reclamantul a făcut dovada proprietății cu contractul de donație autentificat la nr. 2333 din 10.07.2002, iar din raportul de expertiză a rezultat suprafața ocupată de pârâtă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând concluziile raportului de expertiză și susținând că nu s-a stabilit ce suprafață de teren ocupă din terenul reclamantului. S-a solicitat refacerea raportului de expertiză pentru a se avea în vedere actele de proprietate și schițele cadastrale.
Recurenta a criticat faptul că expertul s-a raportat la dimensiunile stipulate în procesul verbal de punere în posesie ce i-a fost eliberat, iar lățimea terenului s-a stabilit față de gardul de la nordul proprietății sale, deși soluția corectă era aceea de a se avea în vedere procesul verbal de punere în posesie al reclamantului care nu respectă dimensiunile din schița cadastrală a localității.
S-a susținut faptul că reclamantul deține o suprafață de teren mai mare cu 3,43. decât este înscris în acte, iar terenul recurentei are o lățime de 8, așa cum este menționată în schița cadastrală. S-a arătat că gardul despărțitor a fost construit în urmă cu 40 ani, delimitarea terenurilor s-a făcut potrivit actelor de proprietate.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
S-a depus la dosar TP - din 4.01.2002 eliberat pârâtei pentru suprafața de 706.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată doar pentru motive de nelegalitate, prevăzute expres de art. 304, iar potrivit art. 305 c, în recurs nu pot fi administrate probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În raport de aceste dispoziții ale legii procesual civile, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs elementele de fapt ale speței, care au fost stabilite de instanțele de fond în urma administrării probelor, în recurs urmând a se determina dacă normele de drept au fost corect aplicate situației de fapt.
În raport de art. 305 este inadmisibilă cererea recurentei de a se reface în recurs raportul de expertiză, iar pentru administrarea acestei probe de către instanțele de fond ar fi necesară casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ori în speță această soluție nu poate fi aplicată deoarece nu sunt incidente prev. art. 304 pct. 1-5 sau cele ale art. 312 alin. 5
Instanța a fost investită cu o acțiune pentru revendicarea unei suprafețe de teren și pentru grănițuirea proprietăților învecinate, fiind incidente prev. art. 480 civ. și ale art. 581 civ.
Reclamantul avea obligația de a dovedi cu acte translative de proprietate întinderea proprietății sale și faptul că pârâta ocupă abuziv o parte din această proprietate, iar tribunalul a reținut că aceste probe au fost făcute.
În condițiile în care terenurile părților au făcut obiectul cooperativizării, dovada dreptului de proprietate se face, în raport de prevederile legii 18/1991, cu titlu emis în procedura legii speciale, iar ambele părți au titluri pentru suprafața de 640. ( reclamantul ) și, respectiv, 706. ( pârâta).
Se constată că instanțele au analizat coroborat probele administrate, atât cele cu înscrisuri cât și expertiza tehnică, și că actele de proprietate actuale ale părților au fost avute în vedere la efectuarea măsurătorilor. În condițiile în care a avut loc reconstituirea dreptului de proprietate, nu are relevanță situația anterioară de fapt, modul în care linia de hotar a fost stabilită în urmă cu 40 ani, ci doar cea creată în urma măsurătorilor comisiei locale de fond funciar. Așa cum rezultă din adresa primăriei cu nr. 525 din 7.12.2006, terenul pârâtei are o lățime de la stradă de 8, această dimensiune a fost stabilită de comisia de fond funciar și a este menționată în schițele cadastrale din anul 1983. Expertul numit în apel a menținut pentru terenul pârâtei același front stradal, astfel că drepturile acesteia nu au fost prejudiciate, așa cum se susține în recurs, și au fost respectate actele de proprietate.
Este fără temei susținerea recurentei în sensul că procesul verbal de punere în posesie eliberat reclamantului este fals, cât timp acesta a fost confirmat prin emiterea titlului de proprietate, nu s-a constatat nevalabilitatea lui printr-o hotărâre judecătorească, iar constatările expertului privind lățimea la stradă a terenului reclamantului corespund măsurătorilor comisiei locale de fond funciar.
Mai mult, atât în dosarul de față, cât și în dosarul 15326/2005 ce a privit litigiul purtat de părți cu privire la același teren, s-a constatat o lățime a frontului stradal de 19,50, așa cum rezultă din schițele depuse la dosar, o dovadă în plus că măsurătorile expertului sunt conforme actelor de proprietate ale părților.
Expertul a concluzionat că pârâta ocupă o suprafață de 19. din teren, identificată în schița anexă la expertiză și care rezultă din modificarea liniei gardului despărțitor, dimensiunile exacte ale respectivei suprafețe fiind reprezentate în detaliu în schița de la fila 77 dosar apel, iar concluzia fiind exprimată în cuprinsul raportului.
Față de aceste considerente, apreciind că nu există motive de nelegalitate a deciziei, potrivit art. 304.c Cod Penal, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 426 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
2ex/02.06.2009
Jud apel -,
Jud. fond -
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Sorin Drăguț, Gabriela Ionescu
