Pretentii civile. Speta. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 373
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea în recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr. 12 din 16 01 2009 Curții de APEL IAȘI, intimați fiind și .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 03.04.2009 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi.
Deliberând:
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de fata;
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.1007/45/12.11.2008 pe rolul Curții de APEL IAȘI, reclamantul chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 16.07.2008 până la data pronunțării, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, precum și acordarea și plata lunară acestui spor și pe viitor, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
S-a solicitat și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI la efectuarea mențiunilor cu privire la drepturile salariale solicitate în carnetul de muncă
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Reclamantul este salariat al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, în calitate de specialist IT, începând cu data de 16.07.2008.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001 și nu mai fost prevăzut nici de OUG nr. 177/18.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s- constatat îndreptățirea personalului auxiliar de specialitate la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, atât pe perioada solicitată cât și pe viitor, în temeiul art. 110 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată la fond, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamant, considerând că numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi. Acordarea sporului de 50% și pentru viitor ar însemna ca instanța judecătorească să depășească atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege
Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Precizează că art. 47 din Legea nr. 50/1996 fost abrogat prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Astfel, Art. I pct.42 din actul normativ menționat prevede: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18.11.1999, se modifică și se completează după cum urmează: 42. Articolul 47 se abrogă".
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s- constatat îndreptățirea personalului auxiliar de specialitate la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Pârâtul consideră însă că instanța supremă a avut în vedere dispozițiile nr.OG8/2007 și faptul că Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin această ordonanță, însă decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie interpretată în sensul că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este îndreptățit la acest spor și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr.50/1996 prin nr.OG8/2007.
Se mai arată că instanța nu poate dispune plata actualizată a drepturilor bănești în condițiile în care pârâtul, instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat în cauză și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulat de asemenea întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Precizează pârâtul că reprezenta Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Din oficiu, instanța de fond a invocat excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea de efectuare a mențiunilor în carnetul de muncă.
Prin cererea formulată la data de 09.12.2008, intervenientul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.10.2008 până la data pronunțării, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, precum și acordarea și plata lunară acestui spor și pe viitor, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
S-a solicitat și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI la efectuarea mențiunilor cu privire la drepturile salariale solicitate în carnetul de muncă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța de fond reținut că aceasta este nefondată,având în vedere, pe de o parte disp.art.21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție și, pe de altă parte, faptul că în cauză se pune problema aplicării de către instanță a deciziei nr.21/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care este obligatorie, potrivit dis part.329 alin.3 din codul d e procedură civilă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a respins-o, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, s-a reținut la fond că atât acțiunea formulată de către reclamantul, cât și cererea de intervenție formulată de intervenientul, sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Reclamantul, specialist IT, începând cu data de 16.07.2008, astfel cum rezultă din carnetul său de muncă depus în copie la dosarul cauzei, încadrat prin dispozițiile legale în categoria personalului auxiliar, solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Aceleași drepturi salariale sunt solicitate, începând cu data încadrării sale, 01.10.2008, pe funcția de consilier juridic- personal asimilat magistraților- de către intervenientul.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
S-a mai reținut că prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Susținerile Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, potrivit cărora o decizie pronunțată de către instanța supremă, tocmai în vederea asigurării interpretării unitare a unor dispoziții legale ar trebui, la rândul ei interpretată și nu aplicată direct, potrivit celor reținute de către această instanță cu ocazia soluționării recursului în interesul legii,au fost considerate nefondate de catre prima instanta. Deși nr.OG 8/2007, aprobată prin Legea nr.247/12.07.2007, era în vigoare la data pronunțării deciziei nr. 21/10.03.2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a reținut în această decizie obligatorie pentru instanțe că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ.Curtea, ca instanta de fond, a apreciat că reclamantul și intervenientul sunt îndreptățiți la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în condițiile disp.art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu data de angajării acestora și până la data pronunțării, precum și în continuare, pe viitor, fiind astfel admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și cererea de interventie, cu obligarea primilor doi pârâți să plătească acestora diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data angajării lor și până la data pronunțării, precum și în continuare, pe viitor.
S-a mai considerat că aceste sume se cuvin reclamantului, respectiv intervenientului, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de către aceștia prin neacordarea sporului de risc și supra solicitare neuropsihică.
În temeiul HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, a fost admisa și cererea de obligare pârâtului să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Având în vedere modul de soluționare a acestei cereri, a fost respinsa cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată în cauză de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cerere având același obiect, respectiv obligarea ministerului la alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Potrivit disp.art.296 alin.2 din Codul muncii, art.8 din Decretul nr.92/1976, 158 alin.3 și 165 din Cod.proc.civ. s- disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtului la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamantului și intervenientului.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B,in nume propriu si pentru PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE considerand-o nelegala si netemeinica prin prisma dispozitiilor art.304 pct.9 si 304 ind.1 pr.civ.
Au invocat paratii-recurenti MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B si PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI ca instanta de fond a acordat un drept pe care legiuitorul a inteles sa nu il mai acorde, abrogand Legea 50/1996 prin OG8/2007.Ca atare, actiunea era intemeiata doar pentru perioada 1.10.2000-3.02.2007.
A mai invocat recurentul ca art.47 din Legea 50/1996 ce prevedea sporul de 50% a fost abrogat prin art.42 din OG83/2000 iar prin Decizia 21 / 2008 Inalta C de Casatie si Justitie s-a referit la acordarea sporului doar pana la data de 01.02.2007, data cand a intrat in vigoare OG8/2007 care a abrogat prin art.30 dispozitiile referitoare la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a aratat că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamată de petenți în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de Ministerul Finantelor Publice este nefondat.
Astfel, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Nu s-a solicitat de către reclamant si intervenient finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
In ceea ce priveste recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B,in nume propriu si pentru PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, si acesta apare ca nefondat.
În speță, reclamantul si intervenientul și-au întemeiat acțiunea, respectiv cererea de interventie, pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a mai reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Daca Inalta C de Casatie si Justitie ar fi considerat ca sporul de 50% trebuie acordat doar pana la data intrarii in vigoare a OG8/2007 ar fi aratat expres aceasta imprejurare in continutul deciziei, decizie ce a fost pronuntata la data de 10.03.2008, si nu ar fi retinut ca dispozitiile art.47 din Legea 50/1996 nu si-au incetat aplicabilitatea.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea de Apel va respinge recursurile ca nefondate și va menține sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B in nume propriu si in numele PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE I, împotriva sentinței civile nr.12/16.01.2009 a Curtii de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,10.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecator, Grefier,
- - - - - - - Ec.
Red./Tehnored.
12.05.2009 - 02 ex.
Curtea de APEL IAȘI:;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
